It’s autumn!

E toamnă!

De vânt bătută, frunza
A căzut pe iarba udă.
Mă plec, o iau în mâini,
O mângâi şi mă doare
Mâhnirea ei de amurgită Floare(a).
Strâng frunza-n braţe,
Crengi îndurerate…
Arţarul singuratic
În flăcări vii se zbate.
Ascult pădurea şi mă-ntreb:
De unde atâtea frunze într-un crâng?!
De unde atâtea crânguri într-o frunză?!
E toamnă, să râd, să plâng?!
(Floarea Cărbune)

Sursă poze: Google

Japanese Garden Autumn Fall Portland Japense Wallpaper Winter Scenes

 

Romania – “The hot snow from home“/bilingual

 

Romania – “The hot snow from home“/bilingual

 

Motto:

¨Mums are the place where love

rises from the ground,

where happiness sounds like a song, of bells in honor of our birth.

Mothers are our longing for home.¨

(P. Coelho)

        In winter, I remember beautifully spent moments: the Christmas tree´s scent, the children carols, the snowmen… I see my tired mother cooking pound cakes, looking from time to time up to the icon of Jesus. I was watching her surrepticiously, she was happy, thanking God for everything. I remember the winters when I was playing with my brothers, sledding all day. In this season, I feel closer to my childhood, I feel the need to become a child again. Here, in Japan, I live with winter memories. The memories of a happy child, singing carols to the people, with red frozen cheeks…but warmed up by my mother´s arms.

My family

For a few years, I have been spending my winter holidays in Japan, far away from my family, telling stories to my child and husband about Romanian traditions, about my family and my past winters spent in Romania.

A lot of time without tasting my mother´s cakes, without clinking glasses of champagne, without children carols, without the ships´sirens in the port… I don´t have my brothers close anymore, I have only my dear memories which became my Christmas tree, here, in Japan. I don´t have my mum – my tree´s star, to fill the table with ¨tree ornaments¨. It´s just me, a child, and a winter´s anguish.

„JUST FOR YOU, JAPAN!(bilingual anthology)-Scraps

How Romanians Celebrate Christmas and New Year:

Traditions and Folk Traditions

SONY DSC

SONY DSC

Photo source: Google

Autor: Cristina Cărbune(Inoguchi

Asakusa/Japan

România- „Zăpada caldă de acasă”

Motto:

“Mamele sunt locul unde dragostea răsare din pământ,

şi fericirea cântă asemenea clopotelor, în onoarea naşterii noastre. Mamele sunt dorul nostru de acasă“.

(P.Coelho)

        Iarna, îmi revin în memorie amintiri atât de dragi: mirosul bradului de Crăciun, copiii colindând, omuleţii de zăpadă. O văd pe mama făcând cozonaci, obosită, privind, din când în când, icoana lui Iisus. O priveam pe furiş, era fericită, îi mulţumea lui D-zeu pentru tot ceea ce îi dăruise. Îmi aduc aminte cum mă jucam cu fraţii mei, întreaga zi afară, cu zăpadă, cu săniuţele. Iarna, sunt mai aproape de copilăria mea, simt nevoia să fiu din nou copil. Iarna, în Japonia, trăiesc numai din amintiri. Amintirile aparţin unui copil fericit, colindând pe la casele oamenilor, roşu în obraji, îngheţat de frig… dar încălzit de braţele mamei.

De câţiva ani, petrec sărbătorile de iarnă în Japonia, departe de ai mei, povestind copilului meu şi soţului, despre tradiţiile româneşti, despre familia mea, despre iernile din România.

Nu am mai gustat, de multă vreme, cozonacii mamei, nu am mai ciocnit o cupă de şampanie la cumpăna dintre ani, copiii nu-mi mai cântă colinde, sirenele vapoarelor nu mai sună în port. În jurul mesei nu mai sunt fraţii mei să depănăm amintiri dragi, amintiri, care în Japonia mi-au devenit brad de Crăciun. Nu mai e mama, steaua din vârful bradului, să-mi umple masa cu “globuri”. Sunt doar eu, un copil şi nostalgia unei ierni.

ROMÂNIA-COLINDĂTORI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI

(Sursă poză-Google)

          De atunci au trecut câteva luni, a venit, iarăşi, Primăvara. În România au răsărit ghioceii, în Japonia au înflorit prunii. Mi-e dor de ghioceii abia iviţi din zăpadă.

Ştiu că, de sărbători, mama a frământat şi copt cozonaci, a privit icoana lui Iisus şi a plâns. Nu i-a văzut nimeni lacrimile, le frământase împreună cu aluatul. Numai un copil, ce o privea pe furiş, a mângâiat-o uşor, şoptindu-i: “zăpada e rece, dar ghioceilor le ţine de cald; nu întotdeauna recele înseamnă uitare, nu întotdeauna depărtarea înseamnă rece; eu sunt “zăpada” pentru ghiocei… eu sunt “zăpada” pentru tine ….voi fi mereu lângă voi!”

 

BRIDGE BETWEEN WORLDS, Japan-Romania

Motto: „Each person you meet means a different experience.

Each one of those standing next to you may offer you a priceless treasure. Usually, we do not realize that.”

(Bruno Ferrer)

I have had the pleasure to discover Japan, the Country of the Rising Sun, where the cherry tree´s flowering day is celebrated in a carnival (hana matsuri-the flowers´carnival). I arrived in Tokyo, after a hard journey, but my friends´ smile made me forget about my tiredness.

I drove to Asakusa, 80 km away from Narita, where I was going to live during my sojourn there, being one of the most expensive city-districts of Tokyo.

I have been impressed by the number of the city temples, the biggest being Senso-Ji, which has a very interesting legend. 1200 years ago, two fishermen, fishing in the Sumida-kawa´s waters, found in their net a kanon-sama icon, amidst the fish. They took it to an obousan-priest, asking him what to do with it, and he told them to build a temple in its honor, so that is how SENSHO-JI temple was built.

Walking on Nakamise-Dohri, one of the most visited street, I had the impression that not I was the tourist, but the Japanese themselves seemed to be. I was surrounded by foreigners, coming from Europe, America, China and only the Japanese who were content that I was watching their shops, were able to remind me that I was the tourist visiting Japan. I liked their shops, especially the 100 yeni shop, where I could find different products (food, clothes, household items, toys, knick-knacks) at the same price -100 yens (less than a dollar), the next day, I went to Kyoto, a town 600 km west of Tokyo. I took the shinkan-sen from Tokyo station, passing through Nagoya, Nara, getting to Kyoto in 2 and half hours. The ticket´s price is about 100 dollars, but it is interesting to travel in a 300 km per hour train. It was an unforgettable experience, but at the beginning, not being accustomed to such a speed, I got sick.

In Kyoto, I lived in a typical Japanese hotel, sleeping on the floor, on a tatami, eating in my room only Japanese food. There I paid 280 dollars per night. Tokyo is a historic city, being Japan´s capital between 794 and 1185, in the Heian period.

KYOTO-KINKAKU-JI TEMPLE

Here, I visited many temples too, where the most famous one was the golden temple – KINKAKU-JI, a little golden temple, where the emperor used to serve his Japanese tea, the “ocha”. There, I met a lot of “geisha-san”, who accepted to make photos with me, they considered me to be a foreigner, as well as I considered them to be, but they delightfully accepted to make photos together.

I also visited NIKKO, where the most powerful shogun, Tokugawa Ieyasu, had lived, being buried in NIKKO´s temple. On my way to IZU, I visited Safari-Park, where I was surrounded by lions, tigers, wild cats and gentle herbivores. Only then, did I open the car´s window, because I was terrified seeing the lion so close to me. And my journey continued…

Now, on my way again. Going to Izu.

(Second day)

Happy to be safe after the Safari-Park visit, I fell asleep listening to the famous singer Takahashi Mariko´s song (I am sorry, sayonara!), and dreamt to be a Japanese emperor, dressed in golden clothes, living in a cave, with his suite, surrounded by the samurai opponents.

In that chaos, I give orders in a perfect Japanese language, but then I received disturbing news… I have to defend my son, the future emperor, a black eyed tall young man…who is watching me quietly, watching me over the centuries.

Somebody taps my shoulder, waking me up, when I realized that I am still in Izu, and I just have had a bad dream.

On the Izu Island, I lived in Dougashima, at the View hotel, paying 200 dollars per person, including breakfast and dinner.

In Izu, the ocean is hugging the mountains and the green forests, merging them in a dream-like landscape, whose beauty may leave you speechless. Dressing the yukata(cotton kimono), we went to the roten-buro( warm water baths outside ), on the ocean´s shore în Izu, the ocean is hugging the mountains and the green forests, merging them in a dream-like landscape, whose beauty may leave you speechless. Dressing the yukata(cotton kimono), we went to the roten-buro( warm water baths outside ), on the ocean´s shore. I relaxed my tired body in the hot water, my soul was listening to the ocean´s song and my heart was admiring the sunset. Slowly, the sun disappeared in the ocean which looked like a flooded sunflower field.

I had dinner in my simple room, with the tatami, the shoji (wooden doors with paper windows), and a low table full of colorful bowls, looking like a garden. On each plate, we had the traditional food on plates with flowers, leaves and twigs as ornaments. The nakai-san was the waitress, who was trying to satisfy our culinary needs.

If I got up, she did it too, sitting down later after I had done it. I asked her for a slice of bread with butter, my only European whim I wanted fulfilled. I felt that I really was, somehow, that emperor I had dreamt of, we have been treated so well! And then, I fell asleep that quiet night…being rocked by the ocean´s waves.

A new day in Japan was waiting for me!

After holidays, not having snow in Tokyo, we went to visit a little town, near to Nagano, Yudanaka. When we got there, it was snowing, everything was white, houses, trees, people. After finding a hotel, we went outside. The hotel´s employees offered us umbrellas, but I refused it. I went there for the snowflakes, as a child warmed up by winter memories. We played a lot, making a snowman in front of a temple.

Autor: Cristina Cărbune(Inoguchi

Translated by Frederica Dochinoiu

„JUST FOR YOU, JAPAN!(bilingual anthology)-Scraps

va urma…

Sursă poze:Google

„JUST FOR YOU, JAPAN!(bilingual anthology)-Scraps

INVITATION

The one who built a spiritual bridge over two worlds, two cultures, two distant and so special realms, was Cristina Cărbune(Inoguchi), born in Constanta and married in TokyoAsakusa, where she lives.

Faithful to her country, Romania, Cristina has promoted many Romanian literary volumes, and has also initiated and organized important Romanian-Japanese projects, through which Japan, the country where she now lives, has found out a little bit more about our Romanian spirituality. That is how the fragile Spring flowers, the snow drops, met the delicate cherry blossoms, sakura, and how the fascinating Japanese pagodas, ¨the tea ceremony¨(cha-no-yu), the „ikebana” have come in contact with the famous Moldavian monasteries, the Romanian „ie”(embroidered peasant blouse), the¨calușari¨(Romanian folk dancers), and our winter traditions and customs.

To discover once again the beauty and the charm of these two worlds, I invite you to step on the ¨Bridge Between Two Worlds”

Floarea Cărbune

-writer-

Sursă poze: Google

Ilustrație de Mirela Pete

INVITAŢIE…

      Cea care a deschis o punte spirituală între două lumi, două culturi, două tărâmuri atât de îndepărtate și atât de deosebite, este Cristina Cărbune(Inoguchi), originară din Constanța și stabilită prin căsătorie în Tokyo-Asakusa.

Fidelă țării sale de origine, România, Cristina a promovat mai multe volume editoriale românești, a inițiat și a derulat prestigioase proiecte literare româno-japoneze, prin care Japonia, ţara în care trăieşte, a cunoscut o părticică din spiritualitatea noastră românească. Așa se face că suava și fragila floare de primăvară, ghiocelul, s-a întâlnit cu gingașa floare de cireș, sakura, că fascinantele temple şi pagode nipone, „ceremonia ceaiului”(cha-noyu) şi „ikebana” s-au întâlnit cu vestitele mănăstiri moldave, cu „ia românească”, cu „călușarii”, cu obiceiurile și tradițiile noastre de iarnă.

Pentru a descoperi încă o dată frumusețea și farmecul acestei lumi, vă invit să pășim pe

„Puntea dintre lumi…!”

• Floarea Cărbune
• scriitoare
• Letter open(Scrisoare deschisă…)Echoes
• 

Letter open(Scrisoare deschisă…)Echoes

..40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

 

Dragă doamnă Floarea Cărbune,

      Vă trimit aceste rânduri ca un semn de apreciere a eforturilor făcute de dvs.,în cealaltă jumătate a globului,pentru ca să fie cunoscute cultura românilor, frumoasele lor obiceiuri din familie și societate,dragostea de țară și popor. Ați încercat să le amintiți și în ultima lucrare,antologia bilingvă „Just for you, Japan!”  dedicată și japonezilor ș românilor care și-au întemeiat familii mixte acolo, și în special generației urmatoare. Timp de 5 ani, ati dus cărți din țară în Japonia, și le-ați donat comunității de români din Nagoya, ca să îi poată învăța pe copiii lor ce legaturi spirituale avem: noi fiind cuplați la energia telurică și ca țări de pe paralela 45.

      În Țara Soarelui Răsare va continua munca frumoasa dvs. fiică Cristina, casatorita Inoguchi și apoi le va veni rândul nepoților care vor spune povești și din folclorul japonez, și din folclorul românesc. „Românul s-a nascut poet”, cum ne-a spus Vasile Alecsandri, cel care cu mult zel a adunat și tipărit prima mare culegere de poezii populare în care sunt cântate toate sentimentele oamenilor de la noi. Includem și intraductibilul cuvânt „dor”, și iată, exemplificăm: un dor de mama(Floarea Cărbune)străbate pământul, iar acolo îl așteaptă rudele, care vor învăța și ele dorul și consecințele lui în plan afectiv. Perceperea este condiția întelegerii oricărei opere ,după care receptarea ei rațională, estetică,emoțională vor face legături puternice, trainice, de la cauza la efect.

      Și soțul meu, care a avut o bursă de 6 luni în Japonia pe probleme de genetică și ameliorarea plantelor, dar și eu, studiez poemele japoneze( de aproape 40 de ani) vă felicităm pentru demersurile dvs. legate de relațiile culturale între cele două țări.

     Ne bucurăm că și juriile din Japonia, în semn de apreciere, au păstrat pe diplomele acordate romanilor însemne ale spiritualității din ambele tări.

Cu urări de sănătate și succes,

Cornelia Atanasiu, august 2017

În foto, de la stânga la dreapta: Bogdan I. Pascu cu soţia, Valentin Nicoliţov, Cornelia Atanasiu şi Vasile Modovan

Cine este doamna Cornelia Atanasiu?

Cornelia Atanasiu, born in Târgovişte (1945) followed the primary, gymnasium and high school classes in her native town.

The High School was just across the King’s Court and she always admired the “Chindia” Tower.

She is horticulturist engineer (1967) and doctor in agronomy (thesis on Botany – 1979).

She has worked 18 years as scientific researcher at the Research Institute of Vegetable and Flower Growing – Vidra, on the field, in the glasshouse, laboratory and phytotron.

She has created new varieties, having original methods of investigation in microscopy, meristems cultures and technologies.

She has published scientific descriptive or technological works in magazines, brochures and books.

Ever since adolescence she also loved literature and participates even now in the activity of more literary circles, societies and associations.

She has published poems, short prose, essays in anthologies, magazines and books.

She was awarded both professional and literary.

Poeme într-un vers/Poems in one line

Carpe diem Pe mii de voci livada ne cântă dimineața. Limbile de foc Vorbesc ori dansează și umbre împrăștiind? Îndârjire Cui pumnii strânși aleargă, iar de-i deschide-s goi.

Carpe diem With thousandvoices the orchard meets us at dawn Flames of Fire Do they speak or dance spreading around shadows? Grimness With clenched fists he runs , when opened they are

Translate:  Stelian Apostolescu)   

.

De aceeaşi autoare:

CORNELIA ATANASIU, 1999 – De sub tăceri (micropoeme), Ed. Vasile Cârlova, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 1999 – Somnul cumpenelor (versuri), Ed. Vasile Cârlova, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2004 – Din cuiburi de lumină (micro-poeme), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2005 – În umbra spicului (versuri), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2006 – Cade oglinda / The minor is falling (haiku-haiga), (ed. trilingvă: română-engleză-japoneză), (versiunea în limba engleză Florin Daniel Onea, versiunea în limba japoneză Ana-Maria Florescu, ilustraţia aparţine autoarei), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, JULES COHN BOTEA, VASILE MOLDOVAN, 2006 – Lumina din oglindă (studii), ed. I, Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2008 – Alb şi negru: haiku – haiga – fotohaiku – haibun (ilustraţia aparţine autoarei, traducerea în japoneză – Ana Maria Florescu, traducerea în engleză – Florin Daniel Onea), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2009 – Praguri / Thresholds (micropoeme – ediţie bilingvă: traducere în engleză – Stelian Apostolescu), Ed. Atar, Bucureşti.. 

CORNELIA ATANASIU, JULES COHN BOTEA, VASILE MOLDOVAN, 2010– Lumina din oglindă (studii), ed. a II-a, Ed. Verus.

CORNELIA ATANASIU, 2012 – Miniaturi / Miniatures (versiunea în engleză – Stelian Apostolescu) Ed. Verus.

CORNELIA ATANASIU, 2015 – Iscodind albastrul / Spying into the blue, Ed. Societăţii Scriitorilor Români.

CORNELIA ATANASIU, 2016 – 25 de ani la Societatea Română de Haiku, Ed. Societăţii Scriitorilor Români.

* * * – Caligrafiile clipei, (antologie realizată de Cornelia Atanasiu) – 29 poeţi cu date bio-bibliografice, tri-pentastihuri, poeme într-un vers), Ed. Vasile Cârlova, Bucureşti, 1999.

* * * – Caligrafiile clipei (antologie – 29 autori), ed. a II-a, (coordonator Cornelia Atanasiu), Ed. Atar, Bucureşti, 2004.

* * * – Cântecul apelor (antologie realizată de Cornelia Atanasiu – 36 poeţi; tristihuri, pentastihuri, poeme într-un vers) Ed. Atar, Bucureşti, 2004

* * * – Fiica stelelor: haibun din album (antologie realizată de Cornelia Atanasiu – 19 autori), Ed. Atar, Bucureşti, 2009.

Are lucrări în peste 40 de antologii din ţară şi străinătate.

40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

partea a-V-a

 

40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

Mândria Academiei Navale

Nava-Şcoală „Mircea“, simbol şi martor al vremurilor

Sursă foto:Google

         Nava-Şcoală „Mircea“, simbol al României, a împlinit 78 de ani de când a intrat în serviciul Marinei Militare. La bordul velierului-simbol al Academiei Navale „Mircea cei Bătrân“ din Constanţa s-au instruit marinari destoinici, profesionişti pe drumul de ape.

Emoţia pe care o simţi atunci când pui piciorul pe puntea de lemn a lui „Mircea“ este extraordinară. Pentru că înţelegi, uitândute în zare, la Marea cea Mare, că Nava-Şcoală „Mircea“ este nu numai un simbol, ci martor al istoriei acestei ţări. O istorie învolburată

Pe 27 aprilie 1939, a avut loc ceremonia ridicării pavilionului naţional, iar pe 1 mai 1939, „Mircea“ a intrat în serviciul Marinei Militare. Velierul a intrat în Portul Constanţa pe 17 mai 1939, fiind salutat de oficialităţi, de tinerii elevi ai Şcolii Navale, de navele aflate în port, între care şi vechiul bric adus de la Galaţi pentru a preda ştafeta pregătirii marinăreşti noii nave.

Nava a fost botezată „Mircea” ca și înaintașul său „Bricul Mircea” (1882–1944), purtând numele domnitorului Mircea cel Bătrân, întregitorul Țării Românești până la „Marea cea mare”. Figura lui Mircea formează galionul navei. Declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial avea să însemne pentru Nava-Şcoala „Mircea“ începutul unei lungi perioade, de peste 25 de ani, în care nu a mai executat marşuri de practică de lungă durată şi reprezentare a Marinei Militare şi a României în afara Mării Negre. Conducerea Marinei Militare a decis, pentru siguranţă, ca „Mircea“ să fie dus, pe 19 februarie 1941, la Brăila, pe braţul Arapu. Aici a staţionat până în vara anului 1944, continuând însă să fie utilizat ca navă-şcoală.

„Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat luni, 24 martie 2014, decretul de decorare a Pavilionului Navei-Şcoală „Mircea”. Astfel, cu prilejul aniversării a 75 de ani de la intrarea în Serviciul Marinei Militare, în semn de înaltă apreciere pentru rezultatele de excepţie obţinute de-a lungul timpului de echipajul Navei-Școală „Mircea”, simbol al tradiţiilor marinăreşti, impunându-se ca un ambasador de elită al României, al Forţelor Navale Române şi al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Traian Băsescu a conferit Ordinul „Virtutea Maritimă” – în grad de Ofiţer, cu însemn de pace, Pavilionului Navei-Şcoală „Mircea”.

Sursă:ziarulconstanta.ro… Bricul Mircea-Sursă:Wikipedia

Ziua Marinei a fost oficializată ca onomastică a marinarilor militari români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, patroana Marinei Române. Serbarea oficială a avut loc pe crucișătorul Elisabeta, primul crucișător al marinei, unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare și la care a luat parte și Ministrul de Război, Dimitrie A. Sturdza. În mod tradițional, ocrotitorul marinarilor în bisericile ortodoxe de miazăzi (români, sârbi, bulgari și greci) este Sfântul Nicolae, căruia îi erau închinate schiturile marinărești (azi dispărute) de la Capul Caliacra în Dobrogea și de la Pardina (pe malul din față, în Bugeac). În bisericile ortodoxe de miazănoapte (fostul Imperiu rus) ocrotitorul marinarilor militari este Sfântul Andrei.

Sursă poze: Google

PS:A consemnat, cu sufletul tremurând de emoții și amintiri frumoase, Floarea Cărbune

THE PRIDE OF THE ROMANIAN NAVY ACADEMY,

TRANING SHIP „MIRCEA”, A SYMBOL AND WITNES OF TIMES

    The Training Ship „Mircea”, the symbol of Romania, is celebrating 78 years since she joined the Military –Navy service.

     It was on board the sailing-symbol of the Navy Academy „ Mircea the Elder” in Constanta, that competent sailors and professionals gliding on waters were trained.

The emotion one feels when one puts one’s foot on the wooden planks of „Mircea” is extraordinary. Because you understand, looking away, at the Big, Big See, that the Training Ship „Mircea” is not just a symbol, but also a witness to the history of this country. One very troubled history.

The ceremony of hoisting the national flag, took place on April 27-th, 1939 and on May 1-st, 1939, „Mircea” became a ship in service of the Romanian Military Navy.The sailing vessel entered the port of Constanta on May 17-th, 1939, being greeted by officials, by young students of the Navy Academy, by the ships of the port, including the old brig brought from the port of Galati in preparing to take over the crew from the old vessel .

The Ship was named „Mircea” like her predecessor „Brig Mircea” (1882-1944), getting the name of Prince Mircea the Elder, the one who had unified the Romanian Lands down to the „Big Sea” in 1416. Prince Mircea’s portrait form the galleon of the ship. For the training–ship „Mircea” the start of World War II meant the beginning of a long period, more than 25 years,during which the ship did no longer leave the Romanian waters of the Black Sea. The Military Navy Leadership had decided, for safety reasons, that

„Mircea” should be taken on February 19-th, 1941, to Braila, a river port on the Danube, on the Arapu Arm. It remained there until the summer of 1944, continuing however to be used as a ship for training sailors.

„     Romania’s President, Traian Basescu signed a decree on Monday, March 24-th,2014 for the Training Ship of the Romanian Navy „Mircea” to be decorated.

Thus, on the occasion of the 75th anniversary since the ship had started service in the Romanian Navy, in token of high appreciation for the exceptional results scored along the years, the crew of „Mircea” a symbol of sailing traditions, establishing itself as an elite ambassador of Romania, of the Romanian Navy and of the Naval Academy „Mircea cel Batran”,The then President of Romania, Traian Băsescu awarded them the Order of „Maritime Virtue”-in degree of Officer, with the peace flag as a symbol”¹.

1:Source: ziarul constanța.ro/Mircea-source:wikipedia

NAVY DAY

Navy Day was officially established on August 15-th, 1902 as the Romanian military marine’s birthday on Saint Mary’s day , patron of the Romanian Navy. The official celebration party took place on the „Elizabeth” cruiser, the first warship of the Romanian Navy, and was attended by all officers of the Sea Division and also taking part was the Minister of War, Dimitrie Sturdza. (Source: Wikipedia).Traditionally, the protector of sailors in the Eastern  Orthodox churches (Romanian, Serbian, Bulgarian and Greek) is Saint Nicholas, to whom most sailor’s hermitages were devoted (now they no lonher exist) at Kaliakra in Dobrogea and at Pardina (on the opposite bank, in Bugeac). In the Orthodox churches of the North (the former Russian empire) the protector of military sailors is St. Andrew, who in Romania is considered the patron (and sometimes in an abusive way), the founder of the Orthodox Church.

(Translated by Huştiu Bogdana) Corrected by Frederica Dochinoiu

 

CINSTE MARINARILOR ROMÂNI DE IERI ȘI DE AZI!

40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

partea a-IV-a

 

„NIPPON MARU”

40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

Sursă foto:Google

Această navă a fost retrasă din activitate în anul 1984, în zona Minato Mirai. Este o navă superbă, cu pânze albe,cu punţi de lemn lăcuite, cu frânghii şi noduri şi cu voluntari care răspund la întrebările vizitatorilor.

Eu o asemui cu Nava Şcoală „Mircea cel Bătrân”, de la Constanţa-ROMANIA.

Sursă foto:Google

Scurt istoric:

Nava „Nippon Maru” a fost construită în anul 1930, ca nava de formare pentru cadeti. Nava a format 11.500 de cadeţi, timp de 54 de ani până la retragerea din anul 1984. În timpul serviciului ei, „Nippon Maru” a navigat de 45,4 ori în jurul Pământului, 1.830.000 kilometri in total. Nava a fost alocată autorităţilor oraşului Yokohama, în anul 1984, şi a fost deschisă publicului în anul 1985. „Nippon Maru” mai este folosită pentru navigare, în colaborare cu voluntari şi oferă programe educaţionale maritime pentru studenţi.

Sursă foto:Google

      Muzeul-port Yokohama este primul muzeu amenajat în portul Yokohama. În aprilie 2009, muzeul a fost modificat faţă de muzeul iniţial din 1989.

        Sub tema „Portul Yokohama în viaţă şi în istorie”, exponatele se concentrează pe istoria, funcţionarea şi rolul portului Yokohama. Muzeul oferă, de asemenea, expoziţii speciale, prelegeri, tururi si cursuri de ambarcaţiuni.

YOKOHAMA PORT-MUSEUM „NIPPON MARU”

 

Yokohama – The Port Museum & „NIPPON MARU” SAILING SHIP

This ship was withdrawn from service in 1984, in the Minato Mirai area. It is a magnificent ship, with white sails, with lacquered wooden decks, with ropes and knots and with volunteers who answer the visitors` questions.

I find it similar to the „Mircea the Old” training ship in the port of Constantza, Romania Brief history:

The ship „Nippon Maru”was built in 1930, as a training ship for cadets. For 54 years the ship trained 11.500 cadets, until it was put to rest in 1984.. During its service „Nippo Maru” navigated around the Earth 45,4 times, covering 1.830.000 km in all. The ship was alloted to the city of Yokohama in 1984 and was opened to the public in 1985. „Nippon Maru” is still in use for navigation in cooperation with volunteers and offers maritime educational programmes for students.

The „Yokohama Port Museum” is the first museum built in the port of Yokohama. In April 2009, the museum was changed as compared to the initial museum of 1989. Having as a theme „The Port of Yokohama in Life and in History”, the exhibits are concentrating on the history, the functioning and on the role of Yokohama Port. The Museum also hosts special exhibitions and conferences, organizes museum-tours and courses about all kinds of vessels and ships.

(Translated by Tudor Mihai)

A consemnat Floarea Cărbune

Sursă Google și Wikipedia

IMPERIAL FAMILY OF JAPAN

HM Emperor Akihito, HM Empress Michiko

Sursă:https://imperialfamilyjapan.wordpress.com/tag/emperor-akihito/page/2/

 

 

40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

Princess Lia

AUTUMN CLAD IN DIAMONDS

Prinţesa Lia

       Păşind prin iarba plină de rouă, ducând în mâini coşuleţul cu fructe roşii şi dulci, din copacul „norocului”, zâna n-a observat capcana întinsă de un vânător. Laţul i s-a prins de picior, trântind-o la pământ. Coşuleţul i-a căzut din mână, iar fructele, atât de preţioase, s-au împrăştiat prin iarba umedă. Cu greu a reuşit să-şi dezlege piciorul, apucându-se apoi să adune fructele ce trebuiau duse la ospăţul de botez al fiicei reginei zânelor, micuţa Lia. Cu chiu, cu vai, s-a prezentat la timp, aşezând pe tipsia de argint, din faţa reginei, cele mai gustoase şi parfumate fructe aducătoare de noroc, celui ce se va înfrupta din ele.

      În poiana în care zâna fusese prinsă în laţ, zilnic, un băiat care locuia în căsuţa de lângă pădure, Ilieş, ieşea la joacă însoţit de căţeluşul său. Venea pentru a culege frăguţe dulci, proaspete şi parfumate. În acea zi, a zărit, printre boabele de rouă, două fructe necunoscute pe care le-a cules cu grijă şi le-a pus în coşuleţ. La scoală, el fusese învăţat să semene seminţe de flori, de legume sau copaci.

       Când a ajuns acasă, băiatul a mâncat fructele împreună cu familia, apoi a semănat sâmburii, pe fiecare în câte un ghiveci. Cu grijă a aşezat ghivecele la scara de la intrarea în casă, de o parte şi de alta a ei. Peste câteva săptămâni seminţele au încolţit, iar băieţelul avea grijă să le ude la timp.         Cu timpul, tulpiniţele fragede au crescut, luând formă de copaci, iar copilul le-a plantat în dreptul geamului, de la camera în care dormea. Pomii s-au înălţat şi o dată cu ei a crescut şi Ilieş. În fiecare vară, coroanele pomilor erau pline de fructe şi de păsări ce cântau, care mai de care mai frumos, mai ales pe înserat.

        Într-o noapte cu lună plină, prinţesa Lia se plimba cu prietenele sale prin poiana în care, cu ani în urmă, o zână îşi prinsese piciorul în laţ. De undeva, de la marginea pădurii, se auzeau cântece de păsări măiastre, iar prinţesa, curioasă, s-a îndreptat spre locul acela. Tot urmând glasul păsărelelor, a ajuns la casa lui Ilieş. Zâna s-a apropiat prudentă de căsuţă şi a privit pe geamul slab luminat, unde a văzut un flăcău frumos ca un zeu. Pe loc s-a îndrăgostit de el şi nu l-a mai părăsit.

       Lia a devenit un om de-al locului, care i-a învăţat pe săteni să-şi cultive grădinile cu legume, zarzavaturi şi flori, în straturi frumos ordonate. Toamna, i-a povăţuit cum să-şi organizeze livezi în propriile curţi, sfătuindu-i să se hrănească cu fructe proaspete, evitându-le pe cele de la supermarket-uri, ofilite şi fără gust. Ea le-a insuflat curajul reînvierii tradiţiilor şi a purtării costumelor populare, la aniversări şi sărbători. Lucrul acesta a atras mulţi turişti străini, ceea ce a adus belşug în viaţa sătenilor, dar şi un schimb cultural între etnii.
Pentru că verile erau foarte călduroase, prinţesa i-a îndemnat pe săteni să-şi facă iazuri în fundul curţilor pentru peşti, dar şi pentru scalda copiilor. În câţiva ani, locuitorii acelei localităţi au ajuns bogaţi, fericiţi, prietenoşi şi comunicativi, păsându-le unora de alţii, ceea ce se cheamă „spiritul de solidaritate umană”. Oameni din alte sate au venit să înveţe din experienţa sătenilor fericiţi, dar să şi cumpere puieţi din „pomul norocului”, pe care să-i planteze în grădinile lor.

Numele zânei devenite pământene, se traduce astfel: L= lumină, I= iubire, A= armonie, iar satul respectiv poartă numele de „Purani de Videle” … în România mileniului 3.

Omul sfinţeşte locul!

Autor: Floarea Cărbune

Sursă foto:Google

40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

–partea III –

ROMANIAN – JAPANESE CULTURAL TIES   (BILINGV)

 

Constanţa

Istorie:

„Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre (greacă Pontos Euxeinos) de către coloniști milezieni în secolele VII–V î.Hr., sub numele de Tomis.

În timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă.” Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far Genovez”

Astăzi, „Constanţa este un oras efervescent, ce îmbină istoria milenară cu modernismul. Constanţa îşi primeşte oaspeţii cu braţele deschise, cu mult farmec şi cu locuri surprinzatoare. Este un oraş care celebrează multiculturalismul, un oraş în care civilizaţia orientală se întâlneşte şi se împleteşte cu cea occidentală pentru a genera un spirit spectaculos şi plin de viaţă..

Constanţa este al doilea oraş ca importanţă în România, oraş-port şi oraş turistic care trebuie vizitat vara şi iarna, primăvara şi toamna.”

Floarea Cărbune

Surse:Google & Wikipedia

Constanta

Delfinariu Constanta

Sursă poze:Google

Constanţa

Short history:

Constanta was founded as a consequence of the Greek colonization of the Black Sea (from the Greek: Pontos Euxeinos) by the colonists of Milet in the VII – V Centuries BC, and was given the name Tomis. During the Medieval Times, Constanta was one of the Genoese markets for trade in the Black Sea region. Genoese merchants and ship-owners had settled in the Dobrogea peninsula. The so called ‘’Genoese Lighthouse” dating back to that time that was built on an old headland, still exists.

Today Constanta is a lively city that combines the centuries old history with modernity. Constanta receives its guests with open arms, with a lot of charm and surpirising places. It is a city celebrating multiculturalism, where oriental and modern life intermingles in order to generate a joyous and spectacular lifestyle.
Constanta is the second most important city in Romania, a city which should be visited throughout the year, both in summer and in winter, as well as in spring and autumn.

Floarea Cărbune

(Translated by Tudor Mihai)

Sources: Google & Wikipededia

40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities

       -partea a II-a-

       This year, Constanta will celebrate the union with Yokohama’’ The protocol of the union was signed by the then mayors, Gheorghe Trandafir (mayor of Constanta) and I. Asukata (mayor of Yokohama) on October 12-th 1977. The Romanian ambassador in Tokyo was also present at the ceremony.

The document said that:”The sorority between the two cities will not only have a contribution to consolidating the friendship and collaboration between Romania and Japan, but also in strengthening world peace.”

Due to the good relationship between the two cities, the Local Council in Constanta gave the name Yokohama to a street in the city. In the Tabacariei Park there is a handmade sculpture entiteled “Japanese Stone Lanterns” offered by the Local Administration of Yokohama in October 1982. The plate at the bottom of the sculpture says’’A gift from the president of the Yokohama –Constanta, friendship committee, Matsuo Ariyama”.

         Yokohama is the capital of Kanagawa Prefecture, situated to the south of Tokyo, in the Kanto region, Honshu Island. It is the second largest city in Japan, with a population of over 3.7 million people Short history:

         Yokohama used to be a small fishing village up to the end of the Edo period, when Japan had a national seclusion policy, having few contacts with foreigners. In 1853 -1854 Commander Matthew Perry reached the south of Yokohama, with a fleet of American warships demanding Japan to open up more trading ports. After the initial opposition, Perry was allowed to dock his ships in

Kanagawa, near today’s Yokohama. After one month of negotiations the Kanagawa Convention was signed on March 31^st, 1854. Perry signed it as an American representative and Hayashi Akira also known as Daigaku-no-kami signed it as the representative of Japan.

Today Yokohma is one of the most important ports in Japan, alongside Osaka, Kobe, Nagoya, Hakata, Tokyo and Chiba.

(Translated by Tudor Mihai)

Sources: Google & Wikipededia

YOKOHAMA

YOKOHAMA, JAPAN – AUGUST 15, 2015: Yokohama’s Chinatown district at night. It is the largest Chinatown in Japan.

ANIVERSAREA A 40 DE ANI DE LA ÎNFRĂŢIREA ORAŞELOR-PORT, YOKOHAMA-JAPONIA ŞI CONSTANŢA- ROMÂNIA

 CONSTANȚA

SONY DSC

Anul acesta, oraşul Constanţa va aniversa înfrăţirea cu

Yokohama. „Proclamaţia de înfrăţire a fost semnată la 12 octombrie 1977 de către primarii din acea vreme, Gheorghe

Trandafir(primarul Constanţei) şi I. Asukata(primarul oraşului Yokohama). La ceremonie a fost prezent şi ambasadorul României la Tokyo.

      În document se spunea: „Înfrăţirea dintre cele două oraşe va contribui nu numai la consolidarea relaţiilor de prietenie şi a colaborării dintre România şi Japonia ci şi la consolidarea păcii în lume”.

Datorită bunelor relaţii dintre cele două oraşe, Consiliul Municipal Constanţa a dat numele Yokohama unei străzi din oraş. Iar în parcul Tăbăcăriei se află „Felinarul din piatră” (operă de artă lucrată manual) dăruit de administraţia locală a oraşului Yokohama, în octombrie 1982. Pe plăcuţa de la baza monumentului era scris:” Din partea preşedintelui Comitetului de prietenie Yokohama-Constanţa, M. Ariyama.”

       Yokohama este capitala prefecturii Kanagawa, care se află la sud de Tokyo, în regiunea Kanto din insula Honsu. Este al doilea oraş ca mărime din Japonia, având o populaţie de peste 3,7 milioane locuitori. Scurt istoric:

Yokohama a fost un sat mic de pescari până la sfârşitul perioadei Edo, când Japonia a dus o politică de izolare naţională, având puţine contacte cu străinii. Dar în 1853-1854, Comandantul Mattew Perry a sosit la sud de Yokohama, cu o flotă de nave de război americane, cerând ca Japonia să deschidă mai multe porturi de comerţ… După rezistența inițială, lui Perry i s-a permis să acosteze la Kanagawa , lângă locul de astăzi, Yokohama , iar după negocierile care au durat aproximativ o lună, Convenția de la Kanagawa a fost semnată la 31 martie, 1854. Perry a semnat ca american plenipotențiar, și Hayashi Akira , de asemenea , cunoscut sub titlul de Daigaku–no–kami a semnat pentru partea japoneză.

Azi, Yokohama este unul dintre cele mai importante porturi ale Japoniei, alături de Osaka, Kobe, Nagoya, Hakata, Tokyo şi Chiba.

A consemnat Floarea Cărbune

Sursă poze:Google

ROMANIAN – JAPANESE CULTURAL TIES   (BILINGV)