THE STAR

Steaua sus răsare 
Ca o taină mare, 
Steaua luminează 
Şi adeverează 
Că astăzi, Curata, 
Prea Nevinovata 
Fecioara Maria 
Naşte pe Mesia, 
În ţara vestită, 
Betleem numită 
Magii cum zăriră 
Steaua, şi porniră, 
Mergând după rază 
Pe Hristos să-l vază. 
Şi dacă sosiră, 
Îndată-l găsiră; 
La Dânsul intrară 
Şi i se închinară, 
Cu daruri gătite 
Lui Hristos menite; 
Luând fiecare 
Bucurie mare, 
Care bucurie 
Şi aici să fie 
De la tinereţe, 
Pân’ la bătrâneţe. 
La anul şi la mulţi ani!

Seara de 24 spre 25 decembrie – Ajunul Crăciunului şi Crăciunul.
În seara de 24 decembrie şi în ziua de Crăciun, băieţii mergeau cu steaua, fetele neavând voie să meargă. Era o regulă pe care o respectam.
Acum, dragi gospodari deschideţi uşa casei voastre să vă cântăm Steaua.
Colindatul cu Steaua: Acest obicei vrea să reamintească creştinilor Steaua care a vestit Naşterea lui Iisus, Steaua ce i-a călăuzit, la iesle, pe cei trei magi vestiţi. Magii au adus daruri pentru Domnul Nostru, Iisus.

Vorbesc despre obiceiurile şi tradiţiile din satul meu natal, localitatea Purani, jud.Teleorman, folosind regionalismele
Cărbune Floarea

Anunțuri

MERRY CHRISTMAS!!! Joyeux Noël! ¡Feliz Navidad!Buon Natale!

Crăciunul din suflet

Naşterea lui Iisus Hristos,
În ziua de Crăciun,
O trăim în fiecare an
Începând cu noaptea de Ajun.

Copil fiind, eu ascultam
Povestea spusă de bunicu…
Cu ochii minţii, clar vedeam
Trei magi, şi regi şi stele,

Maria, boi, păstori şi iesle,
Un copilaş ca în poveste,
Înfăşat în albe scutecele…
Apoi, când am crescut,

Am înţeles profund
Ce-nseamnă ziua de Crăciun:
Pacea din inimă,
Puterea de a ierta,
De-a-i înţelege
Şi de-a-i ajuta
Pe cei din preajma ta,
Şi bucuria de a dărui
Sau de a primi iubirea…

CRĂCIUN FERICIT!

Valoarea spirituală a Crăciunului este singura care contează în aceste zile. Crăciunul este de fapt, o stare de spirit, bucuria venind din străfunduri. În copilărie o simţim cu tot sufletul, apoi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, pierdem câte puţin din ea, pe drumul vieţii , câteodată nu mai suntem în stare să o regăsim, niciodată. Liniştea, zâmbetul şi bucuria din zilele premergătoare marii sărbători creştine sunt simţite şi trăite în cuget cu adevărat, numai aşa, Spiritul Crăciunului poate pătrunde în casele noastre. De fapt, cel mai mare dar al Crăciunului îl reprezintă bucuria sufletească pe care ne-o aduce Naşterea Domnului, pacea din inimă, puterea de a ierta şi de a-i ajuta şi înţelege pe cei din jur, bucuria de a dărui şi a primi…
Eram copil şi simţeam bucuria tuturor, simţeam că trăiesc! 
CRĂCIUN CU BUCURII !!! 
Flora 

CHRISTMAS

Jesus Christ´s birth (Christmas Celebration)


Floarea Cărbune
Sursă poze:Google 

Jesus Christ´s birth (Christmas Celebration)

10881458_878602302174617_802129485_n

Illustration of Mirela Pete Rusu

When she was 3 years old, the one who was to become the Mother of God was taken by her parents to church, as they had promised God before her birth.

The Virgin Mary spent 12 years there, a period dedicated to prayers, to studying the scriptures, to learn the art of spinning and sewing, and how to live in cleanliness of the soul alongside the other virgins. The generosity of her heart had no limits, because she gave the food she received to the poor, to their contentment and joy. In the wake of her fasting and the daily prayers, she felt no more need of normal,earthly food. Mary´s great holiness made angels offer her heavenly nourishment.

       By the end of the 12 years of apprenticeship, she spent most of the time in the Holy of Holiness ( a sacred room), where only Herself and the Bishop were allowed to stay, watching Archangel Gabriel descending from heaven to bring her food and talk together. Apart from the Lord and Archangel Gabriel, nobody knew the mission of the Virgin.

When she turned 14, the priests wi the Bishop in the lead commanded Mary to go out into the world and get married.

Hearing that, she was very sad. And although she was an orphan, without having anyone to help her, Mary faced them all. She reminded them that her parents, Saint Joachim and Ana, had taught her to serve God, and upon entering church when she was just 3 years old, she had made a commitment to live in the purest and most holy of chastity.

Seeing her sadness both in her eyes and her soul , Archangel Gabriel gave her secretly the Annunciation ( March 25-th) that she would give birth to the son of God. The Lord conveyed His will to the Holy Trinity, but as we know, God does not impose His will, He asks for your consent, through the Law of the Free Will. This means that the Virgin´s consent was needed. Although she wondered in surprise, she accepted the angel´s demand, by getting pregnant without having contact with any man.

At that time, marriage used to be more honorable than chastity, and the law had to be respected, so the priests had a great problem because of Mary´s reluctance. The priests prayed to God to guide them, in order to take the right decision. The Bishop prayed to the Ark of the Covenant ( also called the Ark of Law, being the cornerstone of the Christian religion, which offers us the proof of

God´s existance.) to find out God´s Will.

Ultimately, they chose 12 unmarried or widowed men, who put their wands in the Holy Altar, and the one whose wand would turn green, had to be the fiance of the Virgin. The next day, when they came to see the signs, they found out that the wand of Joseph of Nazareth had leaved out, with a white dove making a halt on it. Being 84 years of age, Joseph was a hardworking, pious and Godfearing man.

In order to keep her honour untouched in front of the world and knowing God´s plan about Her mission, Mary left the temple and got engaged to Joseph, who would become the witness of her chastity and the one who saw the divine miracle, the birth of infant Jesus. She moved in with him and the children of his first marriage

Saint Joseph was Her husband only to the people. And this because the child born without a father, would have been despised and would not have had the same rights in society, as children who had a father. God had chosen Joseph, a modest, dignified and pure man, to be the father of Jesus in front of the people on Earth. When the moment of the infant’s birth was approaching, Caesar Augustus, the Emperor of Rome, gave the order for all inhabitans of Israel to report to Bethlehem for a census. As no one could evade orders, Mary and Joseph also went there. Mary found the journey very tiresome, but eventually, they arrived. It was already evening.Tired, thirsty and hungry, Mary sat down on a stone to rest. Joseph offered her some figs that she ate with great appetite, feeling a little better, but then she suddenly felt the labor pains.

The legend says that Virgin Mary asked Christmas´ Eve,for shelter but he, on account of being too poor, sent her to his younger brother, named Santa Claus, who was very rich. When she knocked at the door, Craciuneasa, Santa´s wife, welcomed them. Finding out Mary´s secret, she invited them to the cattle barn.She did not let them in the house, because of her faithless and stingy husband.

Happy to have a shelter, Joseph cleaned the crib and made a bed out of fresh hay. Soon, the Virgin Mary gave birth to the blessed baby Jesus, who was to become the Light of the World

(* The Ark of Law is a beautiful box, having a lid embellished with two golden cherubs, where the Tables of Stone (that is the Decalogue) were preserved. Source: Encyclopedic Dictionary).

The night Her son was born, an unusual bright star appeared over Bethlehem. By noticing the sign on the sky, the kings, Balthazar, Caspar and Melchior, who knew the prophecy according to which the Messiah was to be born, started their journey. Guided by the heavenly orb, they reached the newborn baby, offering Him incense, holy oil and gold.

Meanwhile, Santa Claus realized that his wife was hiding something from him. Furious with rage, he went to the cattle barn. Finding out that in his stable, Jesus was born, he made repentance, asking God for forgiveness. The next day, he gave all his wealth to the poor people, especially to children. Thus, through repentance and by showing generosity, Santa became the ¨first Christian¨.

Since then, every year, on Christmas Eve , Santa comes to our homes, without beeing seen, to put presents under the fir tree. Nowadays, it is said that he comes on a sleigh pulled by reindeers.

Everywhere in the world, on the 25th of December, christians celebrate the birth of Jesus Christ on Christmas Holidays. The spirit of Christmas means love, kindness and generosity. Craciun fericit! Merry Christmas!

Author´s note:

How is it correct to say, Hristos or Christ? I found this explanation: ¨ Orthodox people use the first form,Hristos, while Catholics use the second one, Christ.¨

Author: Floarea Cărbune

Translated by Alexandra Flora Munteanu

Sursă poze: Google

sanie-mos-craciun-imagini-animate

The winter holidays for Romanians – traditions & customs

The winter holidays for Romanians – traditions & customs

Seara de 24 spre 25 decembrie – Ajunul Crăciunului şi Crăciunul.

În seara de 24 decembrie, şi în ziua de Crăciun, băieţii mergeau cu steaua, fetele neavând voie să meargă. Era o regulă pe care o respectam.

Acum, dragi gospodari deschideţi uşa casei voastre să vă cântăm Steaua.

Colindatul cu Steaua: Acest obicei vrea să re-amintească creştinilor, Steaua care a vestit Naşterea lui Iisus, Steaua ce i-a călăuzit, la iesle, pe cei trei magi vestiţi. Magii au adus daruri pentru Domnul Nostru, Iisus.

Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua luminează
Şi adeverează
Că astăzi, Curata,
Prea Nevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia,
În ţara vestită,
Betleem numită
Magii cum zăriră
Steaua, şi porniră,
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază.
Şi dacă sosiră,
Îndată-l găsiră;
La Dânsul intrară
Şi i se închinară,
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite;
Luând fiecare
Bucurie mare,
Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe,
Pân’ la bătrâneţe.
La anul şi la mulţi ani!

Vorbesc despre obiceiurile şi tradiţiile din satul meu natal, localitatea Purani, jud.Teleorman, folosind regionalismele.

Pe noi, fetele, mămica ne învăţase o poezie din care mai reţin, doar câteva versuri:

”Afară ninge liniştit,

În casă arde focul

Iar noi pe lângă mama

De mult uitarăm jocul…”

Recitam această poezie când bunicul ne împărţea darurile, pe care “moşul” le lăsase pe pragul casei.

Ne bucuram când bunicul scotea, din “tăgârţă”, nuci, mere, gutui, fructe rare în zona noastră de câmpie. Dar el avea prieteni mocani care veneau, toamna târziu, de la munte , şi-l aprovizinau cu fructe. Mocanii mai aduceau şi prune afumate. Îmi reamintesc şi acum tăbliţa albastră, prinsă la căruţele lor, pe care scria: „Târnăveni.”

AUTOR: Floarea Cărbune

Surse poze: Google

bde354f0c5e2cf98d348b082c4b85cc1

craciun_fericit

The winter holidays for Romanians – traditions & customs

The winter holidays for Romanians – traditions & customs

În seara de 23 spre 24 decembrie

Prin troiene şi nămeţi,
Merg copii la colindeţi.
Cete de băieţi şi fete,
Să colinde pe-ndelete…
Cu trăistuţele pe spate,
Să le umple cu de toate,
Mere,nuci şi covrigi buni
C-aşa-i datina la români.

Abia aşteptam vacanţa de iarnă… Cea mai mare bucurie era să mergem cu colindeţele…Aşa se face că, de cu ziuă, îmi pregăteam traista şi un ciomag cu care să mă apăr de câinii, din curţile oamenilor care nu doreau colindătorii, lăsându-i slobozi pe uliţă. Toţi cei din ceata de colindători aveau traistă şi ciomag.

U Pe 23 decembrie, de cum se lăsa înserarea, plecam cu colindeţele ( cu colinda). Oamenii lăsau porţile deschise, legau câinii, şi ne aşteptau cu nerăbdare şi bucurie. Ei considerau colindul copiilor ca pe ceva magic, ce aducea binecuvântarea gospodăriei şi a gospodarilor, sporul în casă, rodnicia ogoarelor, pacea şi tihna bătrâneţii.

Noi ne apropiam de geamul luminat şi cântam:

Lămâiţă portocală,

Noi suntem copii de şcoală

Şi-am pornit a colinda,

Pe la case a ura,

Maica Domnului ne-ajută

La covrigi şi la nuci multe.

Ne daţi, ne daţi ori nu ne daţi?

La anul şi la mulţi ani!

Oamenii ne dădeau colindeţe, covrigi, mere sau nuci, abia mai căram traista prin nămeţi, mai mult o târam de grea ce era…
Eram o copilă firavă dar inimoasă, mergeam la urat în ceata copiilor mari, nu acceptam să merg cu cei mici şi plângăcioşi.
Afară era ger, troienele erau mari, pe uliţe ne lătrau câinii, ciomegele fiind foarte preţioase. În plus, le mai foloseam şi ca bastoane pe nămeţii care, pe alocuri, erau înalţi cât casa.

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze: Google

craciun_fericit

The winter holidays for Romanians – traditions & customs

The winter holidays for Romanians – traditions & customs

THE CHRISTMAS TO THE ROMANIANS

1931199_10208095538607202_4505835372254891699_n (1)

Crăciunul-25 decembrie

Pentru mine, cele mai frumoase sărbători sunt cele de iarnă. Simt cum redevin copil când se apropie sărbătoarea Sfântă a Crăciunului, revăzând, cu ochii minţii, obiceiurile de altădată. Revăd casa părintească, bunicii şi părinţii, fraţii, bucuria din casele românilor. Mă revăd fetişcană, participând, alături de ceilalţi, la pregătirea casei în care avea să poposească Spiritul sărbătorilor de iarnă. Pe lângă purificarea sufletului prin post, aplicată şi nouă copiilor, se făcea şi purificarea casei, prin curăţenie generală.

Cu două săptămâni înainte de Crăciun, casa strălucea de curăţenie. Uneori, părinţii schimbau şi paiele la saltelele pe care dormeam, aducând câmpul cu miros de flori sălbatice, în casa pregătită pentru ziua când aveam a sărbători Naşterea Mântuitorului.După Ignat, noaptea în care se spune că porcul îşi visează tăierea, urmau alte treburi în gospodărie: tăierea porcului, tranşarea lui, punerea cărnii la sare, pregătirea cârnaţilor ş.a. În ziua tăierii porcului, mămica ne „îmbărburea” cu sânge de la el. Adică ne făcea cruce în frunte, bărbie şi obraji, pentru a fi feriţi de boli şi deochi.

Ca să înţelegem necesitatea postului, bunicul ne povestea legenda naşterii lui Iisus Hristos care avea să ne stea alături, în tot cursul vieţii noastre, protejându-ne. Exista credinţa, că în noaptea de Crăciun, dobitoacele vorbesc.

Bunicul Marin ne povestea o întâmplare din bătrâni, când, un „solomonar” care înţelegea limba dobitoacelor, a auzit boii vorbind despre Iisus, cel născut de Maica Domnului într-o iesle, unde vitele suflau asupra lui, pentru a-l încălzi.

        Este prezentă, în colinde, Natura care se bucură deopotrivă, alături de oameni şi animale, la aflarea veştii Naşterii Domnului: “ „Florile dalbe“, „Flori de măr „florile între flori“ se reînnoiesc în fiecare an în mersul colindelor, căci şi ele au aşteptat naşterea Copilului Sfânt-Regele Lumii. Astfel, în Armonia Divină stabilită între Cer şi Pământ, Cântarea îngerilor, ce vestesc Lumina Lumii, se răsfrânge în colind ca o revărsare de har ce inundă întreg Universul.
Freamătul din preajma Crăciunului, vremea colindelor, pregătirea bradului, animaţia de pe uliţele satului, glasurile vesele ale copiilor, mirosul cozonacilor şi a cetinei de brad oferă inimii cele mai deosebite emoţii ce-i înalţă trăirile până la Cer. Uneori, ningea feeric, neaua cu scânteieri argintii, sporind atmosfera de sărbătoare întru iubire.

      Valoarea spirituală a Crăciunului este singura care contează în aceste zile. Crăciunul este de fapt, o stare de spirit, bucuria venind din străfunduri. În copilărie o simţim cu tot sufletul, apoi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, pierdem câte puţin din ea, pe drumul vieţii , câteodată nu mai suntem în stare să o regăsim, niciodată. Liniştea, zâmbetul şi bucuria din zilele premergătoare marii sărbători creştine sunt simţite şi trăite în cuget cu adevărat, numai aşa, Spiritul Crăciunului poate pătrunde în casele noastre. De fapt, cel mai mare dar al Crăciunului îl reprezintă bucuria sufletească pe care ne-o aduce Naşterea Domnului, pacea din inimă, puterea de a ierta şi de a-i ajuta şi înţelege pe cei din jur, bucuria de a dărui şi a primi…
Simţeam bucuria tuturor, simţeam că trăiesc!

     Îmi revine în memorie, plăcerea cu care mâncam colindeţele, pe care mama mea le punea în zeama în care fierbea caltaboşul, în dimineaţa Crăciunului. Colindeţele (produse de panificaţie; pregătite în casă, de către gospodine şi oferite colindătorilor-covrigi, colaci, boboroade-pâinici mici) căpătau o savoare deosebită. Merele si gutuile coapte erau cele mai deosebite delicatese pentru sufletul meu, stăteau frumos rumenite, pe colţul plitei, pentru a se păstra calde, tocmai bune de mâncat.

La vremea aceea, nu ştiam ce-i ciocolata şi nici de dulciurile colorate sintetic, nu ştiam…

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze: Google

SĂRBĂTORI FERICITE!

clopotei-3

DRUMUL

DRUMUL

(CĂILE VIEȚII)

Acolo unde cărările sunt trasate
Eu merg alăturea cu drumul.
Pe oceanul vieţii, pe bolta înstelată,
nu sunt căi marcate.
Cărările sunt ascunse de zborul păsărilor,
de lumina stelelor, de parfumul anotimpurilor.
Rătăcită şi confuză, îmi întreb sufletul:
Amintirile tale nu poartă în ele
cunoaşterea misteriosului drum?
Mi-e dor de acasă, mi-e dor de „acum”!

Autor: Floarea Cărbune, Ancestrale chemări, Editura Lidana, 2010

Sursă poze: Google

Grandparents