AUTUMN IN JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI

JAPONIA- mister şi fascinaţie
(Jurnal de călătorie)

Simfonia Toamnei

Autum+Japan+6
Japonia, ţară cu patru anotimpuri, Toamna este la fel de fascinantă, ca şi Primăvara. Afirm aceasta, întrucât japonezii fac adevărate pelerinaje în parcuri sau păduri, pentru a admira apropierea Toamnei, anunţată de sublima Simfonie a culorilor ce dau o frumuseţe ireală copacilor al căror frunziş era verde până mai ieri.
Prietena ce mă însoţeşte îmi şopteşte la ureche pentru a nu strica, parcă, magia clipei: „Admirarea frunzelor toamna se practică în Japonia de multe sute de ani, fiind sinonină cu „hanami”, admirarea florilor de cireş, Primăvara. Acum, frunzele colorate în nuanţele fantastice ale toamnei(koyo), sunt la fel de preţuite ca şi florile de cireş. Admirarea frunzelor de toamnă atrage, într-un mare număr, turişti din ţară, dar si din întreaga lume. Există un itinerar al acestui pelerinaj, pentru că Toamna soseşte mai întâi în Nord, Insula Hokkaido, înaintând treptat spre Sudul şi apoi Centrul Japoniei”.
Este trecut de ora prânzului, iar eu mă plimb pe aleile parcului lăsându-mă dezmierdată de adierea vântului tomnatic. Furată de frumuseţea peisajului, port un dialog interior cu mine însămi, spunându-mi că Toamna, inclusiv Toamna vieţii, este anotimpul „belşugului” spiritual, dar şi al roadelor din livezi şi de pe câmp…Bogăţia de culori alcătuieşte de la sine o Simfonie armonioasă… încât rămân mută în faţa acestei frumuseţi dumnezeieşti. Îmi vine greu să cred că tot ceea ce văd este real. Mai degrabă, cred că cineva misterios a combinat culorile de la tonurile pale la cele mai aprinse pasteluri, cum arareori întâlneşti, de la verdele în degrade…până la galbenul aprins, de la portocaliu la ruginiu, aduse până la desăvârşire. Sunt peisaje de o frumuseţe copleşitoare, divină, trezind în inima mea pacea, iubirea, liniştea, armonia. Această frumuseţe este învăluită în parfumul Crizantemei Regale, o floare ale cărei splendori te cuceresc pentru totdeauna.

Crizantema regală

Crizantema regală stilizată(cea reală are numai 16 petale)
Ca să înţeleg Simfonia toamnei, prietena mea, ca o bună cunoscătoare, mi-a ghidat paşii către parcurile şi localităţile în care toamna devine oaspetele dorit şi aşteptat. Intenţia ei este de a-mi arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase-de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko şi până la rubiniul arţarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea şi încântarea sufletului omenesc…
Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România.
Japonia este o ţară mirifică, deţinătoare a unei tradiţii foarte vechi, transmisă din generaţie în generaţie, cu respect şi deosebită atenţie, până în zilele noastre. Se mai spune despre Japonia că este “ Ţara Soarelui Răsare”, deoarece Niponii consideră că aparţin regatului solar al zeiţei soarelui Amaterasu – Omikami, Amaterasu fiind denumită “Marea Zeiţa”, strălucitoarea Cerului care era atât de frumoasă, încât zeii au hotărât să o urce pe scara Cerului, unde să rămână pentru totdeauna, iar strălucirea ei să aparţină veşnic pământului.
Japonezii sunt posesorii unei culturi deosebite şi a unei moşteniri culturale fără pereche. Priviţi din exterior, e greu să-i înţelegi ca să-i poţi caracteriza ca popor. Sunt demni, amabili şi îşi ţin promisiunile făcute, cuvântul dat fiind lege pentru ei. Niponii mai au încă acel cult al onoarei moştenit de la samurai. „Codul Bushido” se practică şi azi. Sunt muncitori, punctuali, pricepuţi, răbdători şi perseverenţi, pun munca pe primul plan, asigurând familiei confortul necesar. Sunt sensibili şi sufletişti; pentru ei nu exista cuvântul “nu pot”. Sunt mândri că sunt japonezi, adoră armonia! Ca urmare, evită cearta; dacă ceva nu le place sau nu le convine, din ceea ce le spui, o să-i vezi zâmbind, ascunzând cu abilitate ceea ce simt sau gândesc în acel moment. Străinii nu pot percepe adevăratele sentimente ale japonezilor şi nici nu pot citi in inima pecetluită a acestora.
Sayonara!inloveangel
Floarea Cărbune-Japonia-mister şi fascinaţie, Editura pim, 2013

PS:Pozele au fost adunate de pe google…

ws_Garden_Staircase_Japan_1152x864

11x

1333-autumn-japan-800x600

50110d1320751368-autumn-color-japan-windows-7-theme-herbstimpressionen-autumn-color-japan-windows-7-theme-2

6252348845_e1a6f110a3_z

11508498005_747d69e644_m

12268309533_3e3dec91d9_m

Autm+Japan5

Autumn-In-Japan-high-resolution-wallpaper-1024x576

daigo_temple_in_autumn__kyoto__japan

Daigo-ji_in_autumn_Kyoto

flat,550x550,075,f

Home_in_Japan_in_Autumn_Wallpaper__yvt2

Japanese_autumn_Daigo-ji-Temple

Japanese-autumn-Wallpaper-yvt2-jpeg-1376896818

japanese-garen-autumn-1600x900

KomyozenjiKoyo03

KYOTO

P1010806

toamna în japan

338044816

Autumn-Forest

IUBIREA NOASTRĂ

37829427_16294135_22220763

Noaptea,
precum un fluviu cu ape cristaline,
ducea spre veşnicie
iubirea noastră,
corabie de aur şi rubine,
cu toate pânzele desfăşurate
pe calea spre Eternitate.

Sub înfloriri de roze
romantice-n visare,
am străbătut milenii
trecând peste hotare
de lumi celeste…

Iubirea noastră sublimă
îşi risipea în noapte
dulceaţa-i divină
şi la marginea lumii
sosise tinereţea noastră
precum un şoim
din înălţimi albastre…
FLOAREA CĂRBUNE

37829427_10677137_22220612
37829427_13361266_22220772

37829427_6224178_22220783

37829427_7901676_22220780

37829427_12937245_22220760

VIAŢA MEA…PE SCURT(PROZĂ ŞI VERSURI)

260143_342247055867363_825097760_nCând m-am născut, într-o zi de duminică, o zi însorită de noiembrie-21 noiembrie, semănam cu un trandafir întârziat; o floare cu parfum delicat, cu petale galbene, gingaşe, precum primele raze de soare, ce apar când se crapă de ziuă. Floarea(acesta e numele meu de botez) înflorise pe tulpina cea mai fragilă… cu frunzele de un verde crud şi atât de delicată… încât se pleca sub povara înfloririi. Eram întâiul ei boboc înflorit. Petalele mi-erau perlate de bruma ce căzuse peste noapte, formând mii de cristale în care se reflecta lumina răsfrântă în culorile curcubeului. Apărând, atât de târziu, aproape în pragul iernii, bucuram sufletele celor care mă priveau, aducând speranţa în inimile lor, dăruindu-le, cu generozitate, parfumul suav al florii mele, tandreţe şi gingăşie, considerând că acesta e rostul meu pe lume, altfel n-aş fi apărut când iarna ameninţa cu venirea ei.
Provin dintr-o familie de ţărani filosofi, ador natura, anumiţi oameni, iubesc viaţa şi poezia ei. Cu fiecare zi care trece, încerc să-i pătrund sensul şi să-mi îndeplinesc misiunea cu care am venit pe Pământ. Încerc să mă cunosc …şi să-i cunosc pe cei din jur. Mă refer la Sinea superioară, Scânteia Divină din fiecare. Iubesc şi respect manifestarea lui Dumnezeu. Învăţ să comunic cu tot ceea ce mă înconjoară…chiar şi cu oamenii. De ce spun asta? Pentru că e atât de greu să comunici cu semenii tăi…
VIAŢA MEA ÎN ACESTE VERSURI:

37829427_11195090_22316124

PRIBEAGA…
(Călătoria unei frunze)
Iubesc Câmpia
C-o dragoste ciudată…
Mi-i dragă pacea ei
Statornic aşezată.
Cu datinile-i sfinte
Din timpuri ce-au apus
În dorurile inimii
Cu toate mi s-au strâns.
Iubesc
Nopţile-i cu lună plină
Când înfloresc florile-n grădină,
Iar greierii cântă în zori
La măiastrele viori.
Mi-s dragi
Dulcea legănare a pădurii,
A holdelor hlamidă aurie
Ce se întinde
Cât vezi cu ochii pe câmpie
Şi casele adunate laolaltă
Ca sfatul bătrânilor de altădată.

O, draga mea Câmpie,
Iubită mamă drăgăstoasă,
Iubesc la tine dărnicia,
Şi-a mea copilărie…
Adeseori, când te revăd
În ochii tăi îmi scald privirea,
Şi în limbajul nostru tainic
Începem convorbirea.
Copilul care-am fost
Te-mbrăţişează cu mult dor,
Apoi visează…
În vis, el vede-o sărbătoare,
E Hora din Poiană
Unde fete frumoase
În cozi cu câte-o floare
Vorbesc despre iubire,
Sunt vesele, dansează.

Mă simt o frunză
Ce, odată,
S-a desprins
Dintr-un bătrân stejar
Zburând prin lume
Pe-aripi de vânt hoinar…
De ger şi de-arşiţa dorului uscată
Până la Marea Neagră am ajuns
De furtunile vieţii purtată.
Am poposit pe ţărm
Unde un mândru palmier
Se înălţa semeţ
Cu frunze-n evantai,
Iar briza mării
Duios îl dezmierda.

Revăd frunza
Apropiindu-se sfioasă,
Frunza pribeagă ce
Palmierului i-a spus:
– La tine-am poposit
După o lungă pribegie
Căci de părinţi , eu m-am desprins
Din fragedă copilărie.
De mică rătăcesc
Străină prin lume,
Te rog, în frunzişul tău
Aş vrea să mă-adăpostesc.
Am nevoie de odihnă…
În fiecare seară
Am să-ţi spun poveşti
Din drumu-mi cunoscute.

– Sunt mândru copac
De Dumnezeu hărăzit
Spre cer să mă-nalţ,
Prin evantaie verzi
Să-i sorb Lumina.

– Vino, străino,
Adună-ţi puterea, răbdarea,
Primeşte răcoarea
Frunzişului meu.
Trecutul tău,
Tu, uită-l!
– Străino, pribeagă ai fost,
Acum eu îţi sunt adăpost.
Prieten şi umăr la greu,
Eu îţi promit, voi fi mereu.
(Floarea Cărbune)
37829427_13496965_22316136

37829427_6003105_22316119

37829427_8467086_22316123

37829427_9229370_22316131

37829427_10025441_22316126

37829427_11195090_22316124

PLOAIA

37829427_14963653_23150360Fiind născută la câmpie, ador ploaia. Îmi plac foarte mult ploile, în toate anotimpurile … După ploaie, natura reînvie, este mai proaspătă, mai vie, mai plină de culoare şi parfum … Furtuna dărâma ce e şubred, ducând la vale, prin torentele care se formează, tot urâtul lumii. Uneori, „curăţenia” este radicală… Ploaia generează o varietate de trăiri. De aceea… nici pictorii, poeţii sau muzicienii n-au putut ramâne neutri în faţa farmecului indescriptibil al ploii.
Ploile seamănă cu femeile, fiecare cu farmecul său … La fel ca şi „femeia”, ploaia poate fi romantică şi senzuală, rece şi nemiloasă, ocrotitoare şi caldă …
Când plouă, mantia senzuală a ploii ne învăluie şi cădem pradă magiei braţelor ei răcoroase şi senzuale…
(FloAREA CĂRBUNE)

37829427_2462424_23150340

37829427_4424410_23150306

37829427_5927401_23150332

37829427_6206093_23150338

Vezi albumul „PLOAIA”:
http://ro.netlog.com/flora_48/photo/setid=41692…-

LACRIMA CREDINŢEI

LACRIMA CREDINŢEI
Lacrima credinţei

E noapte albastră de vară,
Cu cer senin şi stele vii,
Pe raza argintie-a lunii
O perlă limpede coboară,
În care râde-un strop de cer.

E-a lumii lacrimă dintâi,
Ce a-ndrăznit timid să vie
În ochii mei şi-a-ntregii lumi,
Credinţa să o reînvie.

A adăstat o clipă, sub razele de lună,
Pe geana nopţii tremurând,
De unde pleacă-un drum spre cer
Şi-un drum anevoios spre lume.

A curs apoi, în noaptea ei,
Arând în carnea cerului cărare,
Cum ară în adânc de scoici
Nepreţioasele mărgăritare…
(Cărbune Floarea-Ancestrale chemării)
Grafica: Mihai Cătrună