„Aki noaji” –„Nagatsuki”( 長月)/partea 2

SEPTEMBRIE-luna lungă de toamnă. „Nagatsuki”  –長月   (numele vechi)şiKu-gatsu” (denumirea modernă).

JAPAN – „AKI NOAJI”

622-07810804

A crizantemei sărbătoare este,

Mi-e plină cupa cu sake…

O petală pluteşte spre lună.

          Septembrie sau noaptea lungă de toamnă ( echinocţiul de toamnă –22 spre 23. 09), luna recoltelor; la români se „ numără bobocii”, iar la japonezi se recoltează orezul.

          E încă frumos, căldura este moderată, dar în curând va veni sezonul ploilor. Norii vor căra imense cantităţi de apă peste arhipelagul japonez. De luna septembrie este legată o legendă veche, la fel de bătrână ca şi timpul. Această legendă este înscrisă în „Taiheiki”, „Cronica Japoniei medievale”.

     

         

Legenda spune că împăratul „Wen Wei” din China a trimis câţiva supuşi în munţi pentru a-i aduce „apa cu puteri vindecătoare”. După ce au străbătut cale lungă, au găsit într-un loc aproape pustiu, un Eremit (pustnic) care le-a spus că are vârsta de 700 de ani. Eremitul ( apare şi în cărţile de tarot)le-a împărtăşit secretul longevităţii şi anume că… toată viaţa a băut numai rouă de pe crizanteme. Altă legendă spune că dormitul pe o pernă umplută cu petale de crizanteme aduce longevitate şi multă voioşie. Petalele de crizantemă sunt comestibile, japonezii le folosesc pentru a orna un anumit fel de mâncare sau ca garnitură alături de legume şi fructe.

           În cursul lui septembrie poţi admira „luna plină” care se reflectă în ceaşca cu sake, prilej de inspiraţie şi meditaţie. Este perioada favorabilă scrisului sau recitării de poezii. E atât de romantică perioada, încât petrecerile cu prietenii devin adevărate sărbători.

             Pe 9 septembrie are loc „Festivalul Crizantemei”. Cupele „îmbăiate” într-un vas cu apă se introduc în congelator şi superbe flori de gheaţă le vor decora. Sake-ul cald, băut din cupa rece, brumată, va căpăta o savoare deosebită prin adăugarea petalelor de crizanteme. Dacă în ziua a 9-a a lunii a-9-a, o persoană s-a încălzit bând sake, în timp ce admira Crizantema, va fi ferită de boală. Aroma sakeului îţi mângâie, direct, inima.

Mâncărurile lunii:

 –  „Negură” (Goby) – peşte ce se mănâncă în timpul „echinocţiului de toamnă”. Se consumă proaspăt sau ca „tempura” (şniţel românesc).

 – „Ochiayu” (Sweetfish) – cu icrele foarte gustoase.

–„Kudari-gatsuo” – un peşte bogat în grăsime; consumul lui reduce colesterolul rău.

 – „Kinukatsugi”fructe de mare (melci), care se fierb şi se consumă cu sare. Se spune că cine consumă astfel de fructe va trăi 1000 de ani. Bineînţeles… alături de o cupă de sake. La japonezi mâncarea este medicament, dar şi afrodisiac.

    • Floarea Cărbune
    • Sursă poze:Google
    • VA URMA…
Anunțuri

GALA LAUREAȚILOR…”ART & LIFE”/2017/partea 2

FANTEZIE(FANTASY)

Într/o atmosferă feerică, și într/un decor mirific, cu zeci de cireși în floare, a avut loc BALUL PREMIAȚILOR, LA  THE INTERNATIONAL CONTEST „ART & LIFE”, JAPAN, 2017.

Deodată, s-a făcut liniște…Ninge, ninge cu petale de cireș…
Într-un târziu, de undeva, din depărtări, s-a auzit chemarea unui condor. O chemare ce venea din vremi imemoriale , o chemare de început… de zbor în tăriile cerului, peste munți și ape…Nu asta au făcut și scriitorii/artiștii noștri, prin intermediul creațiilor lor?
* Condorul semnifică vederea dintr-o mare perspectivă, viziunea clarităţii şi frumuseţii, amplele aripi ale Condorului ne ţin între ele inima, învăţându-ne cum să privim prin ochii inimii –  ivirea Celui care ne alungă puii din cuib( încercând să ne dezrădăcineze, să ne uităm tradițiile… ) spre a ne desfăşura izbânda, pentru a putea de-a pururi zbura alături de Marele Creator.
În zborul meu, mă simt condor…mi-am zis la fiecare călătorie, și lângă mine sunt toții participanții la Concurs și Antologia-bilingvă.
Cine a văzut vreodată silueta uriaşă a unui condor profilată pe albastrul cerului, acela se poate considera un om norocos. Tocmai a fost martorul unei minuni a lumii vii. O pasăre magnifică, pentru care natura nu a precupeţit eforturile de perfecţionare, în milioane de ani de evoluţie continuă. Și noi suntem condori! Suntem  români, dar și scriitori universali!
Capul sus, prieteni! Grație talentului, pe care l-ați dovedit în creațiile voastre, ați devenit MESAGERI PE MERIDIANUL YAMATO.
* Yamato, așa se numea Japonia… în trecutul îndepărtat.
Pe ritmul războinic al melodiei lui Leo Rojas – El Condor Pasa, și/au făcut apariția CAVALERUL FLORII DE CIREȘ (dl. Al. Florin Țene(președintele LSR), însoțit de prințesa Tina(dna Titina Nica Țene), soția sa, apoi…

 

…Cavalerul ORDINULUI DRAGONULUI, dl Ion Nălbitoru și soția sa, Prințesa Cristina… însoțiți de…

.ION NĂLBITORU

…de alaiul de Mesageri.

Aceștia sunt:

Proză

ION NĂLBITORU
ELISABETA IOSIF
ELISABETA LUŞCAN
GEORGETA OLTEANU
MARILENA TRIFAN
CRISTINA BEATRICE PREDA
BOMBONICA CURELCIUC

HAIKU

CORNELIA ATANASIU
IOANA BUD
MIHAELA COJOCARU
OLGA DUŢU
ALEXANDRA FLORA MUNTEANU
PATRICIA LIDIA
ELENA STĂNESCU
CRISTINA MARIA PÂRVU

POEZIE

ŢENE FLORINEL SANDU
TITINA ŢENE
LUMINIŢA SCARLAT
LĂZĂROIU AUREL
VIOLETTA PETRE
AURORA LUCHIAN
CIOBOTARIU MARIA

ARTĂ

ANDREI CONSTANTIN
NISTOR ELENA MIRUNA
NICAPOPI NICOLE ELENA
VIORICA VANDOR
CRISTINA STELA LIDIA
NICULINA VIZIREANU

TRADUCERE:
Alexandra Flora Munteanu
Mariana Zavati Garner
Lia Nenciu
Frederica Dochinoiu
Ana Maria Vrabie
Ioana Teodora Teodorescu
Tudor Mihai
Claudiu Curelciuc
Tizu Tiberiu
Nicoleta Filioreanu Nistor
Cristina Maria Pârvu

COLAJE
ADINA MARIA NICAPOPI

           Noaptea s-a lăsat încetișor, stelele au apărut pe cer, din cireșii înfloriți zboară  roiuri de petale. Câteva s – au așezat pe obrazul meu și…m – am trezit din FANTEZIE…

Floarea Cărbune

Sursă poze:Google

Va urma…

E ZI DE SĂRBĂTOARE, ÎNCEPE ȘCOALA!

România,11 septembrie, 2017

incepe-scoala

Anul acesta, la fel ca și în alți ani, îmi simt inima tresăltând de bucurie: Începe Școala!
Prin fața ochilor mi se derulează clipele sfinte din prima zi de școală. Adică, emoțiile și nerăbdarea din sufletele copiilor mei, a altor copii, a mea însămi…din anii inocenței și ai bucuriei.
Prima zi de școală, e o zi importantă, nu numai pentru elevi și părinți, ci și pentru educatori(cadrele didactice).·Azi, toți sunt tineri, suntem tineri, indiferent de vârstă. Eu tremur de emoții pentru nepoțeii mei, Carlo și Constantin cel Mare, pentru Alexia, dar și  pentru toți copiii acestei țări, România…

Dragi cadre didactice, împărtășiți lumina din sufletele voastre tuturor copiilor, fără rezerve și discriminări.
        Copiii sunt speranța lumii, brațele ce vor crea o lume nouă, iar dascălii îndrumătorii, maeștrii lor, călăuze spre Lumină…
Mă plec în fața voastră! Prețuire!
Floarea Cărbune
(fost cadru didactic, mamă, bunică și prietenă a tinerilor)…

Sursă poze:Google

PENTRU VOI, DRAGI EDUCATORI, UN UNIVERS DE FLORI…

„Just for you, Japan” – o punte culturală între Țara Soarelui Răsare și Carpații mioritici

.

Antologia bilingvă englezo-română „Just for you, Japan” (Doar pentru tine, Japonia), coordonator scriitoarea si publicista Floarea Cărbune din Constanța, constituie o adevărată punte de legătură culturală între națiuni cu tradiții și obiceiuri total diferite, România și Japonia, din două continente, Europa și Asia, cu areale total diferite.

Doamna Floarea Cărbune a fost unul dintre „ambasadorii” României care au purtat pe meleagurile nipone valorile culturale românești, în special cărți și reviste, la Nagoya și Osaka, la comunitatea românească stabilită acolo. Fiica dânsei, Cristina Cărbune, căsătorită Inoguchi la Asakusa-Tokyo, consolidează această punte de legături culturale între cele două națiuni prin organizarea, în fiecare an, a concursului literar THE INTERNATIONAL CONTEST „Art & Life” JAPAN.

Antologia „Just for you, Japan” (Doar pentru tine, Japonia) a apărut la editura RAFET în 2017 și este structurată în șase capitole. Prima parte a volumului este tradusă în engleză, iar partea a doua în română. Cele șase capitole care alcătuiesc cartea au nume semnificative: Puntea dintre lumi Japonia-România; Interculturalitate româno-japoneză; România de poveste; Tradiții, spiritualitate, obiceiuri, legende, povești și povestiri; Haiku; Poezii alese. Pentru limba engleză mai este în plus un capitol de creații plastice oferite atât de copiii români cât și de artiști consacrați.

Articolele, bilingve, sunt însoțite de fotografiile color ale autorilor prezenți în paginile acestei antologii, imagini din Japonia și România, imagini cu obiceiuri și tradiții românești de pe întreg cuprinsul țării, peisaje mirifice ale plaiurilor mioritice, imagini ale unor personaje de legendă, dar și grafică și lucrări ale unor artiști plastici.

Prezenta antologie este o lucrare complexă coordonată de doamna Floarea Cărbune la care au participat scriitori români din țară și diaspora.

Una dintre contribuțiile esențiale în paginile acestui volum îl are fiica dânsei doamna Cristina Cărbune, căsătorită Inoguchi, care ne aduce în prim plan în primul capitol, „Puntea dintre lumi Japonia – România”, trei articole foarte interesante. În primul intitulat „Japonia-România” ne vorbește despre felul cum a descoperit ținuturile nipone, cum s-a adaptat acelor condiții specifice popoarelor asiatice și cum s-a îndrăgostit de noua sa patrie. Apoi, în cel de-al doilea text, autoarea ne vorbește despre „România – Zăpada caldă de acasă” în care își aduce aminte de Sărbătorile de iarnă petrecute în patria mamă. În cel de-al treilea articol „Regăsirea de sine” doamna Cristina Inoguchi răspunde la întrebarea: „Ce m-a învățat Japonia?” și închieie prin următoarele fraze: „Japonia mi-a vorbit prin mine, erau gândurile mele, era tot ceea ce învățasem de la ea. Am zâmbit, am ridicat capul privind spre soare; răsărise, îmi lumina drumul, înțelesesem tot. Atâția ani mă căutasem, de fapt, pe mine, Japonia mi-a arătat Calea spre mine însămi; am fost pierdută prin Japonia… acum m-am regăsit prin ea.”

În capitolul al doilea „Interculturalitate româno-japoneză” doamna Floarea Cărbune, coordonatorul antologiei, ne vorbește despre „Aniversarea a 40 de ani de la Înfrățirea orașelor-port, Yokohama-Japonia și Constanța-România”.  Datorită  specificului celor două orașe s-a făcut Înfrățirea; Marina, militară, dar și cea civilă, ne face cinste!

Autoarea ne aduce la cunoștință despre   „Muzeul-port Yokohama”, făcând o paralelă între „Nipon Maru”, nava-școală pe care s-au format cadeții japonezi până în anul 1984 și… Mândria Academiei Navale, Nava-Școală „ Mircea”, simbol și martor al vremurilor. „Nava-Școală  <Mircea>, simbol al României, a împlinit 78 de ani de când a intrat în serviciul Marinei Militare. La bordul velierului-simbol al Academiei Navale  <Mircea cel Bătrân > din Constanța s-au instruit marinari destoinici, profesioniști pe drumul de ape”

Apoi ne vorbește despre „Ziua Marinei” care „ a fost oficializată ca onomastică a marinarilor militari români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, patroana Marinei Române”.

Doamna Cărbune contribuie la „Schimbul cultural româno-japonez”  prin gruparea mai multe povești, române și japoneze, în cartea „Legende de la Soare Apune la Soare Răsare” cu ilustrații realizate de doamna Mirela Pete.

Aș mai aminti pe domnul Alexandru Cărbune (fiul doamnei Floarea Cărbune) care contribuie la această antologie cu șase fotografii, trei din România cu Marea Neagră și câmpul dobrogean și trei  din Japonia (printre care și o balerină japoneză)

În capitolul trei „România de poveste” sunt cuprinși doi autori, scriitoarea  Izabela Tănasă, care ne vorbește în articolul cu același titlu despre Drapelul național, apoi face o prezentare succintă a frumuseților patriei de la litoralul românesc până la mănăstirile din Moldova și Maramureș, și scriitorul Ion Nălbitoru care, într-un pelerinaj imaginar, ne prezintă drumul spectaculos ce străbate lanțul muntos al Masivului Făgăraș, lacul de acumulare și barajul de la Vidra și nu în ultimul rând ne amintește de legenda Mănăstirii Curtea de Argeș în reportajul turistic „Transfăgărășanul și splendorile sale”.

Capitolul IV al antologiei are o semnificație specială prin însuși titlul și conținutul său „Tradiții, spiritualitate, obiceiuri, legende, povești și povestiri”. Aici sunt prezenți mai mulți autori în pieptul cărora bate câte o inimă cu adevărat românescă, păstrători al specificului nostru cu legende și mituri, cu religie și lăcașuri de cult unice în lume, cu povești și povestiri care îți încântă sufletul.

Elisabeta Iosif ne prezintă în descrieri emoționante Țara Maramureșului cu „paradisul terestru” de acolo, cu obiceiurile, cu „porțile maramureșene – magie și ornamentică”, cu semnificația simbolurilor naturii de pe porțile sculptate, dar și semnificația culorilor de pe costumele populare, cu bisericile din lemn unice în lume.

Elisabeta Lușcan ne prezintă cu multă delicatețe și lux de amănunte „Costumul popular someșan”, articol însoțit de imagini cu costume populare din  Țara Năsăudului și un scurt dicționar al regionalismelor.

Floarea Cărbune revine în paginile acestei cărți de data aceasta cu un șir de legende românești și imagini corespunzătoare: Legenda Nașterii lui Iisus Hristos (Sărbătoarea Crăciunului), Legenda lui Dragobete, Legenda Inorogului, Călușul.

Georgeta Olteanu ne  spune „Povestea greierașului”, iar Andrei „Rețeta de a face fericit…” și „Spiridușul jucăuș”.

În continuarea capitolului patru următorii autori contribuie la alcătuirea acestei antologii după cum urmează: Marilena Trifan ne prezintă povestea „Ochii mamei”; Cristina Beatrice Preda are două povești, „Iarnă de poveste” și „O noapte fermecată”; Bombonica Curelciuc încheie acest capitol cu o poveste în rime „Dar de la Dumnezeu”.

Capitolul cinci este dedicat  poeziei HAIKU. Autorii creatori ai acestui gen prezenți în acest volum sunt: Cornelia Atanasiu, Ioana Bud, Mihaela Cojocaru, Olga Duțu,  Elisabeta Lușcan, Alexandra Flora Munteanu, Pârvu Maria Cristina, Patricia Lidia și  Elena Stănescu.

Ultimul capitol al antologiei  „Just for you, Japan” (Doar pentru tine, Japonia) este intitulat  „Poezii alese”, unele dintre ele fiind dedicate marelui nostru poet național, Mihai Eminescu. Autorii prezenți în acest capitol sunt: Al. Florin Țene, Georgeta Olteanu,Titina Nica Țene, Bombonica Curelciuc, Maria Ciobotariu, Pârvu Maria-Cristina, Luminița Scarlat, Elena Stănescu, Aurel Lăzăroiu, Petre Violeta și Aurora Luchian.

În capitolul VII ,(doar în engleză) „Art, life source” sunt prezente creații plastice ale copiilor: Andrei Constantin, Nistor Elena Miruna, Nicapopi Nicolae Elena și ale următorilor artiști: Viorica Vandor, Cristina Stela Lidia și Niculina Vizireanu.

Doamna Floarea Cărbune merită toate mulțumirile noastre, atât a celor prezenți în paginile acestei antologii cât și a celorlalți români, fiindcă prin eforturi personale a purtat cu dânsa în fiecare an scrierile noastre către ținuturile nipone.

Antologia „Just for you, Japan” a ajuns nu numai în Japonia, dar și la ambasada Japoniei din România. Prin intermediul doamnei Floarea Cărbune și a fiicei sale Cristina Cărbune Inoguchi s-a creat în ultimii trei ani încă o punte culturală între cele două națiuni, România și Japonia, atât prin organizarea concursului literar THE INTERNATIONAL CONTEST „Art & Life” JAPAN, cât și prin prezenta antologie, „Just for you, Japan”!

Sursă:http://www.ziarulnatiunea.ro/2017/05/13/just-for-you-japan-o-punte-culturala-intre-tara-soarelui-rasare-si-carpatii-mioritici/

THE LEGEND OF DRAGOBETE

THE LEGEND OF DRAGOBETE

dragobete

Illustration of Mirela Pete Rusu

For centuries, our nation’s traditions have been preserved in memory of the people in different stories, songs and legends. Some were transmitted orally, others were sculptured into rocks, bringing evidence over centuries about this industrious, brave people, passionate when they love. Because today it is the Feast of Love, I tell you the legend of Dragobete who, according to the elderly, was the son of a lovely woman, Dochia by name. It is believed that she
69
was the daughter of Decebalus (King of the Dacians) and … that even Trajan, the Roman emperor wanted her as a wife. Those who saw her, with blond hair in braids that were hanging down her back, with eyes as blue as the sky, with a white face like marble and red lips with strawberry scent, were stunned by her beauty. She lived in a hut at the foot of the mountain and had a flock of sheep which she took out daily to pastures in meadows with fresh grass. One day, charmed by the magic of delicate colours of flowers and their intoxicating scents, she fell asleep on the lake shore where she took the sheep to drink water. It was a night with full moon and Dochia fell asleep on a bed of flowers, smiling in her sleep. Around midnight, when the girl was asleep, a cloud of fog rising from the bottom of the mountain-valley covered the moonlight and wrapped in a tender hug the body of the sleeping Virgin … The next day, when she opened her eyes, it was high noon. Awakened as from a long sleep, she looked around her, and everything seemed changed. On her lips…still wearing the delicate fragrance of a kiss. Not knowing what was wrong with her, she looked in the mirror of the lake and the forest began to roar and a tender sound of a flute could be heard in the distance … Life continued its normal course, but Dochia did not know what was happening to her body, which was changing from one day to another…. After 9 months, since the occurrence of the cloud of fog, on February 24th, her child, Dragobete was born. Fatal sisters and godmothers were four fairies: Spring, Summer, Autumn and Winter. Each of them brought him what they thought was more beautiful and useful in life. Spring sowed in his heart love giving him flowers, freshness and youth without old age. Summer was not far behind and gave the child the warmth of love, the fulfillment of appreciation and the sweetness of fruit. The Autumn Fairy brought him a flute that would keep him company, but also to cheer up the people with his songs. Finally, the Winter godmother gave him a garment woven with shimmering white diamonds. As a belt, she gave him a red one … sown with snowy white pearls. The coat was designed in such a way that it grew together with the lad, remaining white as snow, no matter how many times it would be worn.
70
When he turned 19 , Dragobete had his hair as black as the night and green eyes as silky grass on the mountain, his word was as sweet as honey and his kiss burnt like hot coal. He was a jolly fellow who played the flute and loved girls who looked at him as if he were a God. The virgins who met him and felt his enchanted gaze and sometimes his fiery kiss, felt sure he had come from another world. The elderly said that there might be a spark of truth in the assertion of the girls. Because nobody knew who his father was, it was rumored that he was conceived by the Mountain Spirit with Dochia, when he turned into mist … The truth is that for a time no one ever saw him again, neither did they hear the song of the flute. On the top of the mountain, in a cave on whose walls there grew, „Stone Flowers” in white, blue, gray, pink and purple bunches , there lived a wise old man. While feeding the sheep in the meadow where he had been conceived, the boy found himself face to face with the wise old man who called him by his name and urged him to follow him. Astonished in surprise, Dragobete followed without saying a word. Becoming his apprentice, he learned the hidden knowledge of reading in the Secret Book of Nature. Thus, he recognized medicinal herbs, he knew how to speak to birds, understood the magical signs of the forest, not being any longer afraid of wild beasts. When he returned to the world, he was received with open arms. More than ever, he awakened love in the girls’ heart, traveling at the speed of thought and appeared where he was called … The men too liked him. Nobody knew the secret that made men like him and not be jealous of him. That is, until one day, when an old man revealed the secret. When he was a lad, on the evening of February 23rd Dragobete appeared in a dream to three young lads, ready to marry and taught them the secrets of love. Everything was done under oath … The old man broke the silence, since he was over 100 years old, and deemed no longer to be under oath.

71
Legend says that after hundreds of years of life on earth, while the Romanians learned to love the people of this land, and teaching was transmitted from father to son and from mother to daughter, the Mountain Spirit called the child to its breast. At the request of the father, the Mother of God transformed him into a magical plant called Hart’s Tongue. And in the third millennium, some girls even women of this people still believe in the magic power of the Hart’s Tongue. They carry at their bosom a silk purse where they keep it. It’s a sign of appreciation and remembrance of who Dragobete was, “God” of Love for the Romanians. Are you wondering what happened to Dochia? Bad people tell that she had turned into a stubborn and wicked old woman. They say that in March she had put on nine coats on herself and had climbed the mountain with the flock of sheep . Because it was hot, she began to take off her fur coats , one by one, and on a frosty night she turned to stone together with her flock. Others, wiser, argue that Dochia went to her beloved Ceahlău Mount and asked him to turn her into a block of stone … to be together forever.

––– Author’s note: August 15-th – The Assumption, the day when the hart’s tongue (a type of fern) is being picked up, the ultimate healing plant, which grows in forests, in places known just by old women, who use it as a means of disenchantment in love matters. The hart’s tongue is given to girls for them to keep it by their bosom ;there is a belief that it has magical powers of attracting the young lad’s love for the girl that wears it.
(Translated by Frederica Dochinoiu  )

LEGENDA LUI DRAGOBETE

LEGENDA LUI DRAGOBETE

Autor: Floarea Cărbune

 dragobete

Ilustraţii: Mirela Pete Rusu

De veacuri, tradiţiile neamului nostru s-au păstrat în memoria poporului, împletindu-se în diverse poveşti, cântece şi legende. Unele s-au transmis pe cale orală, altele au fost sculptate în stânci, aducând mărturie peste veacuri, despre acest popor harnic, curajos şi pătimaş în iubire. Pentru că azi este Sărbătoarea Iubirii, am să vă povestesc legenda lui Dragobete care, după spusele bătrânilor, era feciorul unei preafrumoase femei, Dochia. Despre ea se credea că ar fi fost fiica lui Decebal şi…că însuşi Traian, Împăratul romanilor, ar fi dorit-o de soţie. Cine o vedea,  cu părul bălai împletit în cosiţele ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura şi cu buzele roşii cu miresme de frăguţe, rămânea înmărmurit de frumuseţea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui şi avea o turmă de mioare pe care o ducea zilnic la păscut în poienile cu iarbă fragedă.

Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor şi de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul lacului în care îşi adăpa mioarele. Era o noapte cu lună plină şi Dochia a adormit pe un pat de flori, surâzând în somn. Pe la miezul nopţii, când fata dormea dusă, din adâncul muntelui s-a ridicat un nor de ceaţă care a acoperit lumina lunii şi a învăluit într-o tandră îmbrăţişare  trupul fecioarei adormite…A doua zi, când a deschis ochii, soarele era la amiază. Trezită din somnul lung în care căzuse, a privit împrejurul ei, şi totul i se părea schimbat. Pe buze  mai purta încă…mireasma delicată a unui sărut. Neştiind ce-i cu ea, s-a privit în oglinda lacului, iar pădurea a început a fremăta şi un glas duios de fluier se auzea în depărtări…

Viaţa şi-a continuat cursul normal, dar Dochia nu ştia ce se întâmplă cu trupul ei, care se schimba…din zi în zi. La 9 luni, de la întâmplarea cu norul de ceaţă, pe 24 februarie,  a venit pe lume Dragobete. Ursitoare şi naşe i-au fost patru zâne: Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna. Fiecare dintre ele i-au adus în dar ceea ce au crezut că-i mai frumos şi mai util în viaţă. Primăvara i-a semănat în inimă Iubirea, dăruindu-i prospeţimea florilor şi tinereţea fără bătrâneţe. Vara nu s-a lăsat mai prejos şi i-a dăruit copilului căldura iubirii, împlinirea dragostei şi dulceaţa fructelor. Zâna Toamnă i-a adus în dar un fluier care să-i ţină de urât, dar care să-i şi înveselească pe oameni cu cântecele lui. În sfârşit, naşa-Iarnă i-a ţesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roşu…cusut cu perle albe ca neaua. Straiul era astfel conceput,   încât creştea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat.

Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea şi ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier şi iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele care îl întâlneau şi îi simţeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe alt tărâm. Tot bătrânii spuneau că ar fi fost o scânteie de adevăr în cele afirmate de fete. Pentru că nimeni nu ştia cine îi este tată, se zvonea că ar fi fost zămislit de chiar Duhul Muntelui, în timpul unirii cu Dochia, când acesta s-a transformat în ceaţă…Adevărul este că o perioadă de timp nimeni nu l-a mai zărit pe fecior şi nici nu i-a mai auzit cântecul fluierului.

În creierul muntelui, într-o peşteră pe ai cărei pereţi creşteau cristale în buchete albe, roşii, albastre, cenuşii, roz şi violet, trăia un bătrân înţelept. Şi, pe când păştea oiţele în poiana în care fusese zămislit, băiatul s-a pomenit faţă în faţă cu acest Înţelept care i-a spus pe nume şi l-a îndemnat să-l urmeze. Înmărmurit de surpriză, Dragobete l-a urmat fără a spune o vorbă. Devenindu-i ucenic, el a deprins învăţătura tainică de a citi în Cartea secretă a Naturii. Astfel, recunoştea plantele de leac, ştia a vorbi cu păsările, înţelegea semnele magice ale pădurii şi ale Cerului, nemaifiindu-i frică de fiarele sălbatice.

Când a revenit în lume, aceasta l-a primit cu braţele deschise. Mai mult ca oricând, trezea iubirea în inima fetelor, călătorea cu viteza gândului şi se înfăţişa acolo unde era chemat…Bărbaţii îl îndrăgeau şi ei. Nimeni nu cunoştea  taina care îi făcea pe bărbaţi să-l placă şi să nu fie geloşi pe el. Asta, până într-o zi, când un bătrân a dezvăluit marele secret. El spunea că, pe vremea când era flăcău, în seara de 23 februarie, Dragobete li se arăta în vis feciorilor de însurat…şi-i învăţa secretele iubirii. Totul se făcea sub jurământ…Bătrânul a rupt tăcerea, întrucât, avea peste 100 de ani şi considera a fi dezlegat de juruinţă.

Legenda mai spune că după sute de ani de vieţuire pe pământ, timp în care oamenii acestor meleaguri învăţaseră a iubi, iar învăţătura se transmitea din tată în fiu şi de la mamă la fiică, Spiritul Muntelui şi-a chemat copilul la pieptul lui. La cererea tatălui, Maica Domnului l-a transformat într-o plantă magică, numită *Năvalnic. Astfel, Dragobete zis şi Năvalnic, doarme în „carnea” tatălui, renăscând în fiecare primăvară…

Ilustraţiilegenda-lui-dragobete2

Ilustraţii: Mirela Pete Rusu

Chiar şi azi, în mileniul trei, unele fete şi tinere femei ale acestui popor mândru, mai cred încă în puterea magică a năvalnicului. Ele poartă în sân o punguţă de mătase în care ţin magicul năvalnic. E un semn de preţuire şi de aducere aminte a celui care a fost Dragobete, „zeul” Iubirii la români.

Vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu Dochia? Răutăcioşii povestesc că ar fi devenit o babă rea şi încăpăţânată. Ei mai spun că în luna martie ar fi îmbrăcat 9 cojoace şi a urcat cu oile pe munte. Pentru că era cald, ea a început a-şi da cojoacele jos, rând pe rând, iar într-o noapte geroasă s-a transformat în stană de piatră împreună cu turma sa. Alţii,  mai înţelepţi, susţin că Dochia s-a dus la iubitul său, Muntele Ceahlău şi i-a cerut acestuia s-o transforme în stană de piatră…ca să fie veşnic împreună.

Iubirea nu moare!

–––––

Nota autorului: 15 august-Adormirea Maicii Domnului, ziua când se culege năvalnicul, ultima plantă de leac,  ce creşte în păduri, în locuri ştiute numai de unele femei bătrâne, care o folosesc la descântatul de dragoste. Năvalnicul este dat fetelor să-l poarte în sân; se crede că are puterea magică de a atrage dragostea flăcăilor pentru cea care-l poarta.(Sursă:Wikipedia)

 În curând:

copertele-1-si-4-refacute-22

 

 

JUST FOR YOU, JAPAN (Antologie bilingvă)

JUST FOR YOU, JAPAN

(Antologie bilingvă)

 

 copertele-1-si-4-REFACUTE-22.jpg

 

ANUNŢ F.IMPORTANT!

       Dragi autori, manuscrisul este la editură. Am scos un preţ bun, 40 Ron/buc, pentru o Antologie cu 400 pag şi peste 100 poze color.

        Ca să obţin acest preţ convenabil, am făcut comandă de 200 exemplare.

         Mai jos aveţi o listă cu repartizarea cărţilor, în funcţie de nr. de pagini şi poze color.

Editorul nu vrea să primească bani de la fiecare în parte, nu vrea să se încurce în ei…Aşa că, a hotărât să-mi trimiteţi mie bani în Contul meu din bancă.

        Pentru cine se va îndoi de cinstea mea, la cerere, editorul va elibera Chitanţe cu suma depusă.

Banii trebuie depuşi până la data de 25.02. 2017(OBLIGATORIU).

        Pe listă, în dreptul fiecăruie vor apărea:

4+1= 5. Ceea ce înseamnă că veţi achita 5 cărţi, dar veţi primi 4. Acel nr. 1, reprezintă suma depusă pentru exemplarele de  protocol+CIP şi, fiecare contribuie în mod egal.

Antologia este concepută în 2 părţi, 1 parte în limba engleză(textele noastre) şi 1 parte în  limba română(textele noastre). Aşa am crezut că este mai bine,  pentru o prezentare de nota 10…pentru România.

          Floarea Cărbune

PS: Întrebările mi le veţi adresa aici, la vedere.

REPARTIŢIA CĂRŢILOR:

 Proză

  • ION NĂLBITORU-4+1….5
  • ELISABETA IOSIF-4+1=5
  • ELISABETA LUŞCAN- 9+1= 10
  • GEORGETA OLTEANU-6+1=7
  • MARILENA TRIFAN-3+1=4
  • CRISTINA BEATRICE PREDA 3+1= 4
  • BOMBONICA CURELCIUC-9+1= 10

 Total-45 cărţi

  HAIKU

  • 1-CORNELIA ATANASIU-3+1=4
  • 2- IOANA BUD-3+1=4
  • 3- MIHAELA COJOCARU-3+1=4
  • 4-OLGA DUŢU- 3+1=4
  • 5-ALEXANDRA FLORA MUNTEANU-3+1=4
  • 6-PATRICIA LIDIA- 8+1=9
  • 7-ELENA STĂNESCU- 3+1=4
  • 8-Maria Poezii-2+1=3

Total-36cărţi

 POEZII

 

  • 1-ŢENE FLORINEL SANDU-4+1=5
  • 2- TITINA ŢENE- 4+1=5
  • 3-ELENA MÂNDRU-3+1=4
  •  4-LUMINIŢA SCARLAT-3+1=4
  • 5-LĂZĂROIU AUREL-3+1=4
  • 6-VIOLETTA PETRE-3+1=4
  • 7-AURORA LUCHIAN- 6+1= 7
  • 8- CIOBOTARIU MARIA-4+1=5
  •  

Total-38 cărţi

 

ARTĂ

  • ANDREI CONSTANTIN- 3+1=4
  • NISTOR ELENA MIRUNA-3+1=4
  • NICAPOPI NICOLE ELENA-3+1=4
  • VIORICA VANDOR- 4+1=5
  • CRISTINA STELA LIDIA- 3+1=4
  • NICULINA VIZIREANU- 3+1=4

Total=25 cărţi

Calcul: 45+36+38+25= 144 cărţi

200 cărţi-144 cărţi=56 cărţi

Rest 56 cărţi(O voi ruga pe Cristina să mă ajute cu bani…ca să achit restul rămas. Doamne, a câta oară?)

Sper că nu mă „invidiaţi”, am făcut un sacrificiu pentru voi.

Floarea Cărbune