CHA-NO-YU

 

Crisss
îți amintești
primăvara-2012
când
ne sorbeam ceaiul
la „hamarikyu gardens”
în liniştea din zori
printre mii de flori
ce cădeau
din omătul cireşilor
înfloriţi
doar de dragul primăverii

îl sorbeam în tăcere
ca samuraii…
(mama) Cristina Carbune
Autor: Floarea Cărbune

SUFLET-PERECHE

Te-am regăsit, suflet-pereche,
În labirintul lumii…
Din care se înalţă cântec de harpă
Ce vibrează magic în inima mea…

Floarea Cărbune
Sursă poze: Google

Migdali înfloriţi

În livada cu migdali înfloriţi,
Pulberea aurie a polenului
Pe aripa vântului plutea,
Peste coline şi câmpii,
Pe sub poale de argintie salcie,
Patul nupţial ni-l aşternea.

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze: Google

Femeie, bibelou de porțelan

MOȘTENIRE PENTRU NEPOȚI

     

Nepoate,

Mă auzi?

Inima mea n-are astâmpăr,

Mii de gânduri îmi zboară spre Cer

și lacrimile mi se preling pe mâini,

Limpezi și reci,

Precum e izvorul

Ce-așteaptă-n fântâni.

romania -monarhic emblem1867-1872_ 3d

Este izvorul inimii

Ce vrea

Secretul din suflet să-l scot,

În cele patru zări să-l împrăștii

Precum stropii de ploaie

Ce nasc curcubee în soare,

Curcubeie cu miros de floare.

Sprijinită de-a veacurilor poartă,

Eu scormon prin milenii,

Amintirile ce poartă

Mii de chipuri și inimi de eroi:

decebalus

Poate-i Decebal cu dacii pe-nălțimi,

Ascuzând comori la Sarmizegetusa,

Ori aducând ofrande Zeului

Ce-i ajuta în bătălii-Zalmoxis;

brancusi

Poate-i Brâncuși,

Trudind la „Coloana Infinitului”

Sau „Poarta Sărutului”

constantin-brancusi-poarta-sarutului

Pe care a încrustat dorul

Și zborul spre Infinit;

mihai-viteazu

Sau poate e Vodă-Mihai

Îmbărbătându-și luptătorii:

Nu vă urez viață, căpitanii mei!

Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!

Ce e viața noastră în sclavie oare?

Noapte fără stele, ziuă fără soare.”

intrarea_alba_iulia_w800_h523_q100

Viteazul Mihai

Cu sacrificii și dăruire

A înfăptuit prima Unire.

unire

Poate fi Alexandru Ioan Cuza

Adunând laolaltă

Munteni și Moldoveni

În hora de la Milcov,

Cântând din nai aceleași cânturi

Și strigând într-un glas:

Trăiască Unirea, trăiască Romania!”

Nepoate,

Ascultă-mi inima, privește-mi lacrima

Și ia aminte-n toate,

Căci tu,

La rândul tău, vei moșteni trecutul meu.

Autor: Floarea Cărbune(24. ian.2009)

 PS: „24 ianuarie 1859, data la care a avut loc Mica Unire. Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza – context. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.”(Ziarul Unirea)

Floarea Cărbune- RĂDĂCINI(Purani de Videle, locul magic al copilăriei mele)

NU MI-AM DAT VOIE SĂ PLÂNG

III

Motto:

Geniul este persistenţa copilăriei în maturitate.”(Garabet Ibrăileanu)

       Îmbătată de atâtea miresme, privesc nostalgică nucul din grădina unchiului Radu, care a crescut odată cu picii de pe uliță. Un patriarh, ce a devenit nostalgic ca și mine. S-a aplecat atât de mult asupra uliței, încât pare că o îmbrățișează protector. Între ei s-a creat o tandră camaraderie și amândoi iubesc copiii. Nu a fost copil, care să nu poposească sub bătrânul nuc și să nu se bucure, vara de umbră, iar toamna de fructele lui.     

      Chiar și oamenii în toată firea se opreau și culegeau nucile căzute pe iarbă. Nimeni nu se supăra, rămâneau destule și pentru tușa Titina, nevasta unchiului Radu, care avea un obicei, ce devenise un adevărat ritual. În fiecare toamnă, într-o anume zi, numai de ea hotărâtă, îi punea pe nepoți să-i „bată” nucul, apoi să le adune nucile de pe jos.

         Dacă a doua zi era duminică, o vedeai pe banca de la poartă, înconjurată de femei ce stăteau pe iarbă, la picioarele ei, ascultându-i spusele. Devenise un obicei, de a ține „prelegeri” privind nucile. S Spunea aceleași lucruri de fiecare dată, arareori intervenea câte o variațiune. Și asta, doar, dacă cineva din „public” îi punea întrebări. Parcă o aud:„Ai, fa maică, mâncați nuci că vă fac bine.”

      Uneori se întâmpla, ca o femeie, o „doamnă„ venită de la oraș, s-o iscodească:

  – De unde știi matale astea?

   – Le știu de la Marioara tușii Miții, care vine în fiecare toamnă, de la oraș, să-i dau nuci și alte alea din grădină.

– Țață Titino, Marioara e doctor?

– Făi fată, „vorbi și nea Ion că și el e om”, vorba Leanii, aci de față. Spune-le tu, Leano, cine e Marioara.

Leana era mama mea și era nerăbdătoare să ia „cuvântul” și să le scuture un pic, pe „neastâmpărate”. Așa că, începu mămica…cu o glumă:

– „Babelor slabelor”, Marioara de la București e verișoara mea , mama ei și tăticu au fost frați. Tușa Mița a învățat de la mama lor, mama Mara, la ce sunt bune buruienile de leac și cum să descânte. De la ea am învățat și eu să descânt, încă de când eram copil și dormeam împreună. E o poveste lungă, o să v-o spun în altă duminică. Mai bine tăceți și ascultați ce spune Titina. Apoi, pe același ton glumeț, mămica o îndeamnă pe vorbitoare:- – –       – „Hai ,”doamnă”, spune ce mai ai de spus despre nuci.

– Păi ce să mai am, nu văzuși cum mă întrerupse Floarea?

– Așa-i, tușă Leano, îi întări spusele Valerica Radii lui Împușcă-urs.

Înțepată, Floarea Cilichii ripostează:

 – Ce vă agitați ca niște gâște? Îmi place cum vorbește țața Titina și mi-e drag s-o ascult. Venii acasă că mi-era dor de voi.

Din colțul ei, sare iarăși Valerica, verișoara „Vali”, cum o alint eu, care are și ea gură mare:

 – Floareo, mai mănâncă un miez de nucă și taci din gură.

Tușa Titina își reia vorba și continuă:

– Fă, nucile sunt bune pentru sănătate. Seara, când vin de la deal și sunt obosită, îl pun pe Gheorghe să-mi spargă câteva, le mănânc cu pâine și-mi trece oboseala. Parcă întineresc, muncesc cu drag și acasă, că doar sunt atâtea treburi de făcut și pe bătătură. Iarna, când Lucică și Gheorghe răceau, le făceam ceai cu coji de ceapă și de nucă, îl îndulceam cu miere , îl beau călduț, și le trecea.

– De unde aveai matale miere? Ia spune, o întărâtă Vali.

– Mi-o aducea tușă-ta Vergina de la Baciu, o cumpăra de la unu Busuioc. Dacă nu știi, taci din gură! Iar asta, ce spune  Leana, cu descântecele, ea le știe mai bine. Cred că a descântat tot satul de „deochi” , de „întâmpinare„ de „frică” și de alte alea. Ehei, câte știe Leana…

Autor: Floarea Cărbune, „Rădăcini”, Editura Lidana, Suceava, 2010.

Va urma…

PRECIZARE:

Limbajul secret al apei

[articol publicat în Nr. 6,7 – noiembrie – decembrie 2008, al revistei Body, Mind, Spiriti]

„Masaru Emoto este un cercetător japonez ce a reuşit, prin tehnici de fotografiere rapidă, să pozeze structura apei în timpul îngheţării şi să evidenţieze astfel consecinţa directă a gândurilor pozitive şi negative asupra formării cristalelor de gheaţă. 

„Ce anume îi conferă apei capacitatea de a reflecta ce se află în sufletele oamenilor?”

La această întrebare se răspunde în cartea „Mesaje ascunse din apă” [2]. Emoto porneşte de la ideea că „toate lucrurile se află în vibraţie şi fiecare vibrează la propria frecvenţă” (inclusiv organismul uman), ipoteză acceptat şi de fizica cuantică: „Să ne închipuim că v-aţi putea reduce trupul la o mărime microscopică şi că aţi porni într-o explorare pentru a descoperii secretele acestui univers numit fiinţă umană. Aţi vedea în scurt timp că orice lucru nu este alcătuit din altceva decât din atomi, fiecare atom fiind un nucleu cu electroni ce se învârt în jurul lui. Numărul şi forma acestor electroni şi a orbitelor lor îi conferă fiecărei substanţe un set specific de frecvenţe vibraţionale. Aţi descoperi că, indiferent de substanţă, nimic nu este masă solidă”. De fapt lucrurile care ni se par nouă solide sunt în realitate mai mult de 99% ‘goale’. Chiar dacă noi vedem această pagină ca fiind nemişcată, la nivel atomic este o forfotă de nedescris. Este clar că simţurile noastre perceptive sunt limitate: „Ochii noştri pot vedea obiecte, însă nu pot vedea vibraţii”.

Vezi:http://www.victorchirea.ro/2012/01/limbajul-secret-al-apei/

PS: Atât mămica cât și tușa Titina s-au ridicat la Ceruri. Mai întâi mămica, în 2005, apoi tușa Titina…acum 3 ani, sper să nu greșesc. Am aflat că, anul trecut, s-a uscat și nucul…

NU MI-AM DAT VOIE SĂ PLÂNG

Tușa Titina… între nepot și fiu, sub nucul de la drum

tuȘa titina

       

uliȚa noastrĂ

ob_a6fccc_127aac35

La mulţi ani… de 8 Martie!

Când  mi-am lipit tâmpla de sufletul lumii am tresărit auzind muzica culorilor, aşteptând venirea Primăverii. Privesc crengile înmugurite dantelându-le cu dorul meu de viaţă. Ca prin minune,  mugurii se transformă în frunze şi flori. Simt adierea zefirului ce poartă pe aripile sale parfumurile suave ale blândei zâne, Primăvara.

Niciodată mângâierea primăverii nu mi s-a părut mai dulce şi mai caldă ca în aceste zile de martie. Mi-s ochii verzi precum iarba de când Primăvara mi i-a risipit pe cărări, în iarba deasă dar  şi în coroanele copacilor. Aştept de mult venirea berzelor,  căutând cu înfrigurare urma zborului lor pe bolta cerească. Prin geamul întredeschis,  pătrund miresmele primăverii…

În văpaia lunii,  un arbore bătrân înfloreşte şi el… Printre frunze şi flori  mă salută:
„Bună dimineaţa, femeie! E ziua ta! Este 8 martie!  Deschide-ţi  fereastra  inimii şi  lasă drum liber primăverii învăluită în miresmele florilor, primele raze de soare să-ţi alinte privirile, iar vântul,  uşor de martie, să-ţi aducă mirosul proaspăt al zambilelor şi un zâmbet pe buze. Parfumul florilor de primăvară, roua dimineţilor calde, adierea vântului blând al celui mai frumos anotimp, toate acestea să-şi găsească locul în sufletul tău.…Lasă Primăvara să-ţi păşească-n suflet, las-o să-ţi cuprindă obrajii şi să-ţi învăluie inima, dansează cu ea în lumina soarelui şi las-o să-ţi inunde sufletul cu zâmbete şi iubire. Natura s-a-mpodobit pentru tine…ghiocei, violete, lăcrămioare, mâţişori de salcie… un manunchi de sentimente frumoase şi o mulţime de imbratisari… special pentru tine din partea celor dragi. Viaţa  să-ţi fie mai senină decât azuriul cerului, floare a primăverii.Tu, floare între flori, delicată şi gingaşă precum zeiţele din Olimp…”

Pentru că sunt femeie iar „ziua noastră” se apropie cu repeziciune, doresc a  felicita toate femeiele lumii, inclusiv pe mama mea. Ziua de 8 Martie  este dedicată, în primul rând, mamelor. Femeia-mamă e cea care crează micracolul vieţii pe Pământ. Slăvită fii, femeie!

Să fiţi iubite dragi nestemate ale lumii, voi mame, surori, prietene, logodnice pentru că…  voi daţi sens vieţii!  La mulţi ani… de 8 Martie!

Floarea Cărbune

Femeie, bibelou de porțelan

Sper că dimineaţă … ai deschis ochii cu un zâmbet pe buze şi cu bucuria în suflet …asa cum o fac şi eu venind spre tine, cititorule, ca sa-ti dăruiesc o zi magică de primăvară.
E Primăvară! E Primăvară, exclamă ghioceii, zambilele şi mâţişorii de la salcie…Dar tu ce simţi?! Tu, cel care citeşti…E Primăvară ca anotimp… dar simţi în inimă şi Primăvara vieţii?! Simţi Iubirea?!
În Primăvara vieţii, Iubirea este un miracol, un ocean nesfârşit şi zbuciumat , un ocean cu fluxuri şi refluxuri…Deşi e veche de când lumea, Iubirea e veşnic tânără…Ca şi inima ta, a mea, a tuturor…Nu există om să nu fi trăit una sau mai multe poveşti de dragoste, pentru că inima fiecăruia tânjeşte după Iubire….Magica Iubire se iveşte din senin şi, uneori, când nu te aştepţi…Iubirea nu ţine cont de mugurii vieţii sau de ghioceii de la tâmple…Iubirea se strecoară pe nesimţite în inima ta, a mea, a lui…şi ne învăluie ca o vrajă…
Iubirea este un miracol! Iubeşte şi…lasă-te iubit!
Inima nu are riduri, doar cicatrici!
Femeie
(Imn închinat Femeii)
Femeie,
Cuvânt cu-ncărcătură sfântă,
Simbol al frumuseţii,
Al gingăşiei şi al fertilităţii,
Mă fascinezi şi mă subjugi,
Şi mă cobori şi mă ridici.

Femeie,
Preafrumoasă-Floare,
Ce zămisleşti eterna tinereţe,
Aduni în creuzetul din petale
Mister, Iubire şi Lumină,
Şi-apoi, le dăruieşti, senină.

Femeie,
Enigmă etern nedescifrată,
Ai cunoscut amara-dulce-nlănţuire
Între durere-fericire,
Şi totuşi, dragostea o dărui,
Milenii de milenii…

Femeie,
Flacără vie, împurpurată,
Torţă de mâna bărbatului purtată,
Mă rog
La Dumnezeu
Să Luminezi mereu…

http://ro.netlog.com/flora_48/photo/setid=30278…-

Autor Floarea Cărbune
lebede

NU MI-AM DAT VOIE SĂ PLÂNG

Motto:

„Geniul este persistenţa copilăriei în maturitate.”(Garabet Ibrăileanu)

II

Gata, a trecut mașina, fumul și praful s-au împrăștiat, iar peste uliță s-a așternut liniștea. Dacă pocnetele mașinii nu m-ar fi trezit din reverie, mi-aș fi continuat „zborul” . Așa, gâștele sălbatice au dispărut pe imensitatea albastră a boltei cerești.

Din cer, lumina se prelinge ca mierea proaspătă dintr-un fagure, mi-e bine și mă reașez cât mai comod pe băncuță, apoi îmi arunc  privirea în jur. Dispre pădure, miresmele toamnei ajung până la mine, mă învăluie și îmi ostoiesc inima. În vârful salcâmului de la poartă cântă o pasăre, n-o recunosc, dar îi admir viersul duios. Privesc și ascult!

frunze-leaves

Ce frumos plutesc frunzele din corcodușul de la drum…Urmăresc zborul uneia dintre ele, ce s-a desprins de pe ram, a plutit ca un fluturaș galben-verzui, apoi s-a așezat grațios peste alte frunze. Ce surprinzătoare este natura! Parcă și-a propus să mă-mbete cu aromele de struguri copți. Dinspre vii, mă asaltează miresmele…într-un evantai de nuanțe, adevărat festin al aromelor. Mireasma tămâioasei este puternică și obraznică, se impune mai mult decât celelate…

img_6057 - copy - copy

Ce surprinzătoare este natura! Cad pe gânduri…

Autor: Floarea Cărbune

NU MI-AM DAT VOIE SĂ PLÂNG

Va urma…

 

NU MI-AM DAT VOIE SĂ PLÂNG

       I

Motto:

„Geniul este persistenţa copilăriei în maturitate.”(Garabet Ibrăileanu)

E o zi caldă de toamnă întârziată, simt nevoia să mă odihnesc și mă așez pe băncuța de la poartă. Și eu sunt în toamna târzie a vieții, poate, de aceea, sunt ușor melancolică. Ulița e pustie, oamenii sunt la câmp, adună viile. Eu nu mai am ce culege, via s-a uscat.
Pe banca asta s-au odihnit mulți membrii ai familiei, mai ales tăticu, în ultimii ani de viață. Oamenii treceau pe lângă el și îl salutau, iar el le răspundea vesel, bucuros că îl băgau în seamă.
Tăticu a fost un bărbat frumos, puternic, vesel, băiatul lui Codreanu. Cine nu-l cunoștea pe Dumitru Codreanu și cine nu-l știa pe Ion al lui Codreanu. Familia codrenilor era renumită, o familie de oameni puternici, mândri, harnici, dar…colectivizarea i-a frânt. Și-au pierdut măreția , dar, mai ales, le-a secat sufletul.
Privesc către șosea, spre Marinică al lui Oprea, nu văd pe nimeni, privesc și în josul uliței, spre Rădache, tot pustiu. Ce să fac? Nu-mi găsesc locul, sunt puțin agitată. Îmi sprijin spatele de spătarul băncii, azi-noapte m-a durut, iar poziția în care stau acum îmi alină durerea și mi se relaxează mușchii.
Hmm! Ce este? Aud glas de gâște, îmi ridic ochii spre cer și zăresc un cârd de gâște sălbatice, ce zboară într-o formație perfectă. Privesc intens cerul, norii sunt pufoși și leneși, le simt consistența moale și mătăsoasă, mai că m-aș odihni pe unul dintre ei. Mi-e bine, sunt imponderabilă, devin un tânăr gâscan și ocup un loc în formație, chiar lângă cuplul veteran al formației. Gâsca-mamă nici nu sesizează intrusul… care sunt, mă tratează ca pe puiul ei. Mă simt protejată, mama-gâscă este grijulie când aterizăm, pentru odihnă și hrană, înaintea unui zbor mai lung. Bobocii, frații mei, sunt încă nedezlipiți de părinți și le ascultă prețioasele sfaturi. Ce bine e… să te îndrume cineva când ești copil! Ce bine! Sunt atentă și ascult ce mi se spune…
Uau, ce s-a întâmplat?! Unde sunt?! S-a auzit un pocnet…Oare a tras cineva cu pușca în noi?! Mi-am scuturat capul și…m-am trezit pe bancă. Dinspre țața Manda venea o mașină bezmetică, care dădea rateuri. În liniștea uliței, în minunată zi poleită de lumina toamnei, sunetele s-au auzit ca niște împușcături. Mi-a tremurat sufletul, ce zgomot infernal! Tocmai îmi găsisem părinții și frații, mă simțeam ocrotită… Fără să vreau, încep a plânge. Noroc că nu e nimeni în jur…
Ceva se revoltă în mine și strigă: „Și dacă ar fi cineva, ce ar conta? De ce mă cenzurezi de-o viață, nu simți că mă înăbuș? Dă-ți drumul, râzi, cântă, plângi, să umpli Lacul Ileanii, dacă asta simți. Eu îți poruncesc să faci asta!”
Cine ești tu?
– Sunt copilul din tine, sunt copilul căruia nu i-ai dat voie să crească, de la 11 ani, de când te-a luat unchiu Ghiță la Moldova. Toți au vrut să ajungi „om mare”, iar tu ai crezut că dorința lor este visul tău. Toată viața ți-ai ascultat numai mintea, ai acționat împotriva sufletului, ai vrut să fii în frunte, ai uitat de tine și ai muncit cât șapte… iar acum ești singură.Te-ai înșelat! Nu m-ai luat în seamă decât arareori, ce tristă ai devenit!
Inima îmi plânge și îi dau dreptate copilului interior, fetiței Florica, de 11 ani. Plâng, dar ce m-ai pot face, viața a trecut… Sunt stingheră pe aceste locuri, nu am prins rădăcini. Aici nu sunt „acasă”, dar ce mai pot face?! Ce mai pot repara?!
În Valu lui Traian, stau la poartă, mătur sau curăț trandafirii, dar oamenii nu mă salută, așa cum îl salutau purănenii pe tăticu. Nu sunt de-a lor, dar nici ei nu sunt de-ai mei…
Autor: Floarea Cărbune

PURANI DE VIDELE, JUD. TELEORMAN
PS: S-AU STRECURAT GREȘELI? ȘI CE DACĂ, TOATĂ VIAȚA AM VRUT SĂ FIU PERFECTĂ…CITITORULE, DACĂ NU-ȚI PLACE, MERGI MAI DEPARTE, NU-I NICIO SUPĂRARE

Sursă poze: Google

THE INTERNATIONAL CONTEST „ART & LIFE”, JAPAN-2018 (EDIȚIE SPECIALĂ)

IMPORTANT!

După lungi așteptări și îndelungate dezbateri, iată rezultatul concursului THE INTERNATIONAL CONTEST „Art & Life”, JAPAN-2018

(EDIȚIE SPECIALĂ DEDICATĂ LUI EMINESCU):

***MARELE PREMIU***

***ARTĂ***

DESEN-PENIȚĂ:

CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ – România

PICTURĂ:
HORMANN KAREN ALICE – Olanda

ILUSTRAȚII-CARTE:
MIRELA PETE – România

TEXT ȘI ILUSTRAȚII- CARTE:
CRISTINA NĂLBITORU – România

HAIKU:
CEZAR- FLORIN CIOBÎCĂ– România
ELEVII:
APETREI CRISTINA – România
IFTIME DELIA – România
GAIDUR NAOMI – România
MANOLIU ANDREI -România

POEZIE:
GINA ZAHARIA – România

REPORTAJ LITERAR:
ION NĂLBITORU – România

JURNAL DE CĂLĂTORIE:
FLOAREA CĂRBUNE

ROMAN:
FLORIN ALEXANDRU – România

POVESTIRI:
CRISTINA CREȚU – România

ANTOLOGIE:
INTERVIURI CU SCRIITORI ROMÂNI CONTEMPORANI(COORDONATOR: (GHEORGHE A. STROIA) – România;

STÂLPI DE FELINAR- TEORIA ȘI ESTETICA HAIKU-LUI ROMÂNESC
(COORDONATOR: ȘERBAN CODRIN) – România;

POEME HAIKU DE IUBIRE
(COORDONATOR:VALENTIN NICOLIȚEV) – România;

– TRAIECTORII FRAGILE-ANTOLOGIE GOGYOHKA
(COORDONATOR: MARIA OPREA) – România

LITERATURĂ PENTRU COPII

POVEȘTI:
GEORGETA OLTEANU – România

separator

***PREMII SPECIALE***

ARTĂ

GRAFICĂ:
ENYA PETE – România

ILUSTRAȚII-CARTE:
VIORICA VIOLET VANDOR – România

ROMAN:
AUREL AVRAM STĂNESCU – România

ION NĂLBITORU – România

REPORTAJ LITERAR:
MILENA MUNTEANU – Canada

HAIKU:
ELENA STĂNESCU

POEZIE:
AUREL LĂZĂROIU – Romania

POVESTIRI:
FLORIN CHELAN – România

ISTORIE LITERARĂ:
ALEXANDRA FLORA MUNTEANU – România

ISTORIA ȘI TEORIA HAIKU:
CORNELIA ATANASIU – România;

POEZIE-COPII:
MARIN MOSCU – România

ISTORIE LITERARĂ ȘI MEMORII:
AUREL LĂZĂROIU – România

separator

***DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ***

POEZIE:
GEORGETA GHENEA – România
 MARIA ISTIN CIOBOTARIU – România

ROMAN:
ECATERINA CHIFU – România
GEORGETA GHENEA – România

POVESTIRI:
ALEXANDRU BIROU – România

REVISTE:
ASTRA CLUJEANĂ – România

MEMORII:
IULIUS PREDUȘEL – România

STEAUA DE DIAMANT PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE:
DNA OLGA DUȚU – România

separator

PRECIZEZ: Nu sunt în posesia diplomelor, dar când vor sosi din Japonia…vă voi anunța.

FELICITĂRI TUTUROR LAUREAȚILOR!
ÎI MULȚUMESC FIICEI MELE, CRISTINA, pentru generozitate, răbdare și ajutor neprețuit!

Floarea Cărbune 

PS: DACĂ AȚI PARTICIPAT CU MAI MULTE LUCRĂRI ȘI NU VĂ REGĂSIȚI NUMELE, E SEMN CĂ…AU FOST APRECIATE, DAR NU AU FOST PREMIATE.