CU EMINESCU ÎN ȚARA SOARELUI RĂSARE…

 

– Bădie Mihai, i-am spus,
Hai!
Vreau să te duc în Ţara Soarelui Răsare
Unde,
Înainte de a înflori teii,
Vor râde la soare cireşii
Îmbrăcaţi în mantii de mătase,
Splendide mantii, în culori fascinante
De roz, alb-virginal, roz-albe.
– Merg! îmi răspunde Bădiţa…
Şi aşa,
Călărind pe caii argintii,
Ce zburau printre nouri,
Dar şi deasupra lor,
Cât mai aproape de casa lui, Cerul,
Ne-am avântat în marea aventură…
Apoi, în avion, ne-am distrat pe cinste,
Am recitat din cele mai frumoase poezii ale lui,
Cele mai dragi inimii mele…
Ca să-l încât şi să-i arăt că-l cinstim,
România şi toţi românii,
I-am arătat tablourile ce i s-au pictat,
Cu penelul inimii de către artişti…
Miraţi, călătorii din Orientul Îndepărtat
Căutau înfriguraţi sursa parfumului,
Delicatului parfum de…flori de tei.
Bădiţa Mihai râdea pe sub mustaţă,

Făcându-mi semn cu ochiul
În timp ce-mi şoptea:
– Japonezii mă cunosc,
Unul de-al lor mi-a tradus opera*…
Acum îi voi cunoaşte şi eu.
Să-mi faci poze lângă cireşi,
Să mi se scuture în păr,
Flori de cireş şi flori de măr…”
Când am vrut să-i răspund,
Bădiţa Mihai dispăruse deja,
Dar aveam în mână albumul
Semnat de artista Constanţa Abălaşei-Donosă,
„Mihai Eminescu-125 de ani de la trecerea în eternitate”.
Cu plecăciune, Măria Ta!
Sayonara, bădiţă Mihai!
Floarea Cărbune
Nagoya-2015
*Au fost făcute traduceri în limba Japoneză – realizate atât de către traducatori români, cât şi de către japonezi. Un exemplar de lux, editat în România, cu Luceafărul eminescian i-a fost dăruit Împărătesei Japoniei în 1998 de către Biblioteca Naţională a României.
Până în 1970, Eminescu era deja tradus în peste 35 de limbi, de peste 200 de traducători . Poemele sale pot fi citite acum în peste 60 de limbi, de la engleză, maghiară sau chineză la urdu.

Autor: Floarea Cărbune

Lângă mine, nevăzut, Eminescu…

floarea cărbune

EMINESCU ÎN TOKYO ȘI NAGOYA:

FIICA MEA, CRISTINA CĂRBUNE, CEA CARE MI-A ÎNLESNIT CĂLĂTORIILE ÎN JAPONIA:

cristina

LUI EMINESCU…

Anunțuri

The Japanese New Year (正月 Shōgatsu) -partea a I-a

         După Crăciun japonezii intră în pregătirea petrecerii Revelionului şi întâmpinării Noului An. Unii intră în vacanţa de Anul Nou de pe 28 decembrie până pe 7 ianuarie.

Anul Nou în Japonia(“Soogatsu” sau „Oshougatsu)

       Este una dintre cele mai importante sărbători ale japonezilor întrucât reprezintă o renaştere şi un nou început. Pentru că este sărbătorit cu mare fast, pregătirile încep încă din decembrie. Fiind prezentă în Japonia, am participat cu însufleţire la toate activităţile ce demerg acestui eveniment.

        Pregătirile încep cu o curăţenie generală efectuată acasă şi la birou. Noi, fetele, eu, Emiko(mama lui Shinya) şi Cristina, am făcut curăţenie în apartament, iar Shinya şi angajaţii săi la birou. Pot spune că n-a rămas niciun colţişor neatins sau neaspirat. A fost obositor, dar util. Mi-a făcut plăcere să şterg bibelourile din vitrină… O atenţie deosebită i-am acordat colţului, cu icoane din România, care este un mic “altar”… amenajat de Cristina în living. În paralel, s-au spălat perdele draperii, lenjerii de pat, îmbrăcăminte. Hainele lui Shinya şi uniformele lui Dimi au fost date la curăţat. Când am trecut pragul casei, ieşind din apartament, ne-am ocupat de obiectele de aici. La sfârşit, am aşezat, de o parte şi de alta a uşii de la intrare, câte un aranjament din bambus, pin şi ferigă, căruia i se spune „kodomatsu. Începând cu 31 decembrie până pe data de 7 ianuarie, „kodomatsu” este folosit, potrivit tradiţiei, pentru protecţia împotriva spiritelor rele.

        La fel ca şi la noi, de Anul Nou, se fac daruri celor dragi. În Japonia, unul dintre darurile aflate la mare preţ este „Takasago”(un tablou ce reprezintă un cuplu legendar). Emiko mi-a relatat legenda referitoare la el: „Cândva, exista un cuplu celebru, Uba şi Jou care s-au îndrăgostit de tineri, unul de celălalt. În lunga lor viaţă au fost devotaţi, iubindu-se şi respectându-se foarte mult. După moarte, spiritele lor s-au transformat în pini: el s-a transformat într-un pin negru iar ea într-unul roşu, unul pe plaja la Takasago în Harima, iar celălalt la Sumiyoshi în apropierea Sesshu Osaka. În nopţile cu lună plină, spiritele lor capătă formă umană şi fiecare îşi reia activitatea: unul mătură iar celălat greblează. Cuplul a devenit subiect în arta populară, unde Jou apare cu o greblă şi Uba cu o mătură pe care o foloseşte la strângerea acelor de pin.” Obiectele de artă, reprezentând acest cuplu celebru, sunt daruri foarte preţuite de Anul Nou întrucât simbolizează longevitatea şi înţelegerea în cuplu.

      Ceea ce am mai remarcat în timpul pregătirilor pentru sărbătorirea Revelionului, a fost faptul că japonezii ţin foarte mult la felicitările „nenga-jo” trimise prietenilor, colegilor şi colaboratorilor, pe care le procură din timp, şi pe care poşta le colectează şi le livrează în ziua de Anul Nou cu ajutorul voluntarilor, studenţi.

      În noaptea de 31 decembrie se mănâncă „mochi” (orez pisat în piuă, pregătit într-un fel anume) şi „soba”( supă făcută cu tăiţei din hrişcă la care se adaugă planta cu aceeaşi denumire, „soba” şi ceapă verde tăiată mărunt) pe care japonezii o servesc după miezul nopţii. Această supă este prezentă în toate familiile japoneze întrucât tăiţeii sunt consideraţi simbolul unei vieţi lungi şi sănătoase.

Floarea Cărbune, Japonia, mister și fascinație, editura pim, 2013

Sursă poze: Google

PS: După Zodiacul chinezesc, suntem în Anul Cocoșului… până la data de 15.02.2018, apoi, pe 16.02. 2018,  va începe Anul Câinelui…

MERRY CHRISTMAS!!! Joyeux Noël! ¡Feliz Navidad!Buon Natale!

Japan-Fuyu noaji( gusturile iernii)

       Mâncarea specifică iernii este uşoară şi dulceagă pentru că, atât peştele cât şi restul ingredientelor, îşi păstrează prospeţimea gustului în timpul preparării. Iarna, mâncarea este proaspătă şi fierbinte întrucât se pregăteşte pe masă unde este o plită specială. În această perioadă se coace fructul Yuzu, un citric cu o aromă deosebită şi cu diverse întrebuinţări. Iarna este preferat „Atskan” -sake fierbinte care încălzeşte trupul dar şi sufletul. Acest sake seamănă cu ţuica fiartă de la români. Spre deosebire de ţuică, el nu se fierbe direct la foc, ci se încălzeşte în bain-marin pentru a nu-şi pierde mirodeniile, alcoolul şi aroma.

Alimente folosite în timpul iernii:

– Peştele care se poate consuma iarna se numeşte ankoa.

– Stridiile au mare căutare în acest sezon întrucât se gătesc simplu şi au un conţinut mare de minerale.

Ridichea japoneză (daikon), este folosită în prepararea mâncărurilor specifice iernii aducând un plus de vitamine dar şi un gust special preparatelor.

Yuzu este un citric originar din China, unic prin faptul că se coace iarna. Fructul său este foarte parfumat, fiind folosit în diverse preparate, atât pentru aromă, dar şi pentru gust.

Precizez că la enumerarea lunilor anului… voi folosi numele vechi dar şi denumirea modernă…

DECEMBRIE- luna călugărilor alergători

Shiwasu(numele vechi) sau Juuni-gatsu(denumirea modernă)

Mi-am coborât mintea în adâncuri

Inima murmură un cântec sălbatic de iubire

Este voluptatea din sake!

Decembrie este luna acumulărilor dar şi a oboselii fizice. Omul vrea să se relaxeze, să iubească, să cânte, să fie alături de prieteni şi nu singur. Există flori umane ce se vor admirate, flori ce induc bucuria, liniştea. Există şi flori cu care ne putem împodobi viaţa,casa, sufletul…

Alături de flori, cupa de sake,

Dulce şi aromat,

Precum trupul înfierbântat al gheişei.

E iarnă!

La solstiţiul de iarnă (22 decembrie), când ziua e mai scurtă decât noaptea, se face baie în apă fierbinte cu aromă de fructe de „Yuzu”, care vor aduce noroc şi sănătate. După îmbăiere urmează masa tradiţională:

– supă de dovleci,

– terci din boabe de ovăz cu aromă de citrice, kinkan,

– prăjitură de orez umplută cu fasole „azuki”.

Toate acestea, învăluite de aroma sake-ului fac ca noaptea să se termine frumos – o noapte ca un poem haiku, de dragoste:

În plină iarnă se coc fructele de Yuzu

Galbene precum aurul,

Sănătoase la gust,

Sub cerul clar de iarnă

Parfumul lor mă-mbată

Tradiţia impune ca sake să fie servit în cupe de ceramică cu marginea subţire pentru ca băutura să alunece plăcut în gura celui ce îl bea. Sake „Tokubetsu Junmai” cu gust de fructe şi arome florale completează minunat mesele bogate.

Floarea Cărbune: Japonia, mister și fascinație, editura pim, 2013

Juuichi-gatsu(noiembrie)

WINTER IN JAPAN

Sursă poze: Google

Juuichi-gatsu(noiembrie)

NOIEMBRIE- luna agerului

Shimotsuki (numele vechi) şi Juuichi-gatsu (denumirea modernă)

O cupă cu sake aromat

Într-o seară de iarnă

La focul viu,

Cât de fierbinte-i băutura!

         Poetul se lasă sedus de focul din şemineu dar şi de căldura sake-ului. Înainte de a degusta băutura magică, admiră culoarea sticlei de un albastru intens, căreia flăcările îi dau nuanţe de violet. Din locul unde se răsfaţă, priveşte grădina unde a căzut bruma, admiră pomii împodobiţi de chiciură şi meditează: este luna noiembrie – luna îngheţurilor!

 Cea de-a şaptea zi a acestei luni este „Ritto”, adică debutul iernii. Ieri, frunzele galben-roşietice încă mai îmbrăcau copacii, dar peste noapte s-au aşternut într-un covor minunat pe aleile grădinii. A venit frigul, a căzut bruma, au căzut şi frunzele. Păsările, în cârduri disciplinate, zboară spre zările pline de soare. E vremea ofrandelor. Anul a fost bogat, zeii trebuie mulţumiţi prin ofrande şi celebrări la altare. Se fac rugăciuni, se aduc mulţumiri, sunt invocaţi toţi zeii. Există rugăciuni de mulţumire dar şi rugăciuni pentru ca zeii să ajute la obţinerea celui mai bun sake. Se consideră o jignire să încălzeşti sake, dar e şi dăunător sănătăţii dacă bei sake fierbinte. Când cineva doreşte să încălzească sake îi este recomandat a-l încălzi la temperatura corpului, nu mai mult de atât. La o temperatură mai ridicată, sake îşi pierde aroma şi buchetul. În cele din urmă nu-i decât o preferinţă personală şi fiecare bea la temperatura care i se potriveşte.

          Taro-san a încheiat fermecătoarea poveste a sake-ului cu aceste cuvinte: Închide ochii şi deschide-ţi sufletul, savurează cupa de sake în linişte…

Kampai! Noroc!

Autor: Floarea Cărbune-Japonia, mister și fascinație( jurnal de călătorie), editura pim, 2013

Sursă poze:Google

„Aki noaji” (partea 2) JUU-GATSU

BRIDGE BETWEEN WORLDS, Japan-Romania

CRISTINA PT CARTE

Motto: „Each person you meet means a different experience.

Each one of those standing next to you may offer you a priceless treasure. Usually, we do not realize that.”

(Bruno Ferrer)

I have had the pleasure to discover Japan, the Country of the Rising Sun, where the cherry tree´s flowering day is celebrated in a carnival (hana matsuri-the flowers´carnival). I arrived in Tokyo, after a hard journey, but my friends´ smile made me forget about my tiredness.

I drove to Asakusa, 80 km away from Narita, where I was going to live during my sojourn there, being one of the most expensive city-districts of Tokyo.

I have been impressed by the number of the city temples, the biggest being Senso-Ji, which has a very interesting legend. 1200 years ago, two fishermen, fishing in the Sumida-kawa´s waters, found in their net a kanon-sama icon, amidst the fish. They took it to an obousan-priest, asking him what to do with it, and he told them to build a temple in its honor, so that is how SENSHO-JI temple was built.

Walking on Nakamise-Dohri, one of the most visited street, I had the impression that not I was the tourist, but the Japanese themselves seemed to be. I was surrounded by foreigners, coming from Europe, America, China and only the Japanese who were content that I was watching their shops, were able to remind me that I was the tourist visiting Japan. I liked their shops, especially the 100 yeni shop, where I could find different products (food, clothes, household items, toys, knick-knacks) at the same price -100 yens (less than a dollar), the next day, I went to Kyoto, a town 600 km west of Tokyo. I took the shinkan-sen from Tokyo station, passing through Nagoya, Nara, getting to Kyoto in 2 and half hours. The ticket´s price is about 100 dollars, but it is interesting to travel in a 300 km per hour train. It was an unforgettable experience, but at the beginning, not being accustomed to such a speed, I got sick.

In Kyoto, I lived in a typical Japanese hotel, sleeping on the floor, on a tatami, eating in my room only Japanese food. There I paid 280 dollars per night. Tokyo is a historic city, being Japan´s capital between 794 and 1185, in the Heian period.

KYOTO-KINKAKU-JI TEMPLE

Kinkakuji-Winter

Here, I visited many temples too, where the most famous one was the golden temple – KINKAKU-JI, a little golden temple, where the emperor used to serve his Japanese tea, the “ocha”. There, I met a lot of “geisha-san”, who accepted to make photos with me, they considered me to be a foreigner, as well as I considered them to be, but they delightfully accepted to make photos together.

I also visited NIKKO, where the most powerful shogun, Tokugawa Ieyasu, had lived, being buried in NIKKO´s temple. On my way to IZU, I visited Safari-Park, where I was surrounded by lions, tigers, wild cats and gentle herbivores. Only then, did I open the car´s window, because I was terrified seeing the lion so close to me. And my journey continued…

Now, on my way again. Going to Izu.

Asaba-Izu-Peninsula-Japan-1-

(Second day)

Happy to be safe after the Safari-Park visit, I fell asleep listening to the famous singer Takahashi Mariko´s song (I am sorry, sayonara!), and dreamt to be a Japanese emperor, dressed in golden clothes, living in a cave, with his suite, surrounded by the samurai opponents.

fujisafaripark6

In that chaos, I give orders in a perfect Japanese language, but then I received disturbing news… I have to defend my son, the future emperor, a black eyed tall young man…who is watching me quietly, watching me over the centuries.

Somebody taps my shoulder, waking me up, when I realized that I am still in Izu, and I just have had a bad dream.

On the Izu Island, I lived in Dougashima, at the View hotel, paying 200 dollars per person, including breakfast and dinner.

64401231

In Izu, the ocean is hugging the mountains and the green forests, merging them in a dream-like landscape, whose beauty may leave you speechless. Dressing the yukata(cotton kimono), we went to the roten-buro( warm water baths outside ), on the ocean´s shore în Izu, the ocean is hugging the mountains and the green forests, merging them in a dream-like landscape, whose beauty may leave you speechless. Dressing the yukata(cotton kimono), we went to the roten-buro( warm water baths outside ), on the ocean´s shore. I relaxed my tired body in the hot water, my soul was listening to the ocean´s song and my heart was admiring the sunset. Slowly, the sun disappeared in the ocean which looked like a flooded sunflower field.

I had dinner in my simple room, with the tatami, the shoji (wooden doors with paper windows), and a low table full of colorful bowls, looking like a garden. On each plate, we had the traditional food on plates with flowers, leaves and twigs as ornaments. The nakai-san was the waitress, who was trying to satisfy our culinary needs.

If I got up, she did it too, sitting down later after I had done it. I asked her for a slice of bread with butter, my only European whim I wanted fulfilled. I felt that I really was, somehow, that emperor I had dreamt of, we have been treated so well! And then, I fell asleep that quiet night…being rocked by the ocean´s waves.

A new day in Japan was waiting for me!

After holidays, not having snow in Tokyo, we went to visit a little town, near to Nagano, Yudanaka. When we got there, it was snowing, everything was white, houses, trees, people. After finding a hotel, we went outside. The hotel´s employees offered us umbrellas, but I refused it. I went there for the snowflakes, as a child warmed up by winter memories. We played a lot, making a snowman in front of a temple.

Autor: Cristina Cărbune(Inoguchi

Translated by Frederica Dochinoiu

„JUST FOR YOU, JAPAN!(bilingual anthology)-Scraps

va urma…

Sursă poze:Google

Cherry_Blossom_Spring_Branch_PNG_Clip_Art

„JUST FOR YOU, JAPAN!(bilingual anthology)-Scraps

INVITATION

The one who built a spiritual bridge over two worlds, two cultures, two distant and so special realms, was Cristina Cărbune(Inoguchi), born in Constanta and married in TokyoAsakusa, where she lives.

Faithful to her country, Romania, Cristina has promoted many Romanian literary volumes, and has also initiated and organized important Romanian-Japanese projects, through which Japan, the country where she now lives, has found out a little bit more about our Romanian spirituality. That is how the fragile Spring flowers, the snow drops, met the delicate cherry blossoms, sakura, and how the fascinating Japanese pagodas, ¨the tea ceremony¨(cha-no-yu), the „ikebana” have come in contact with the famous Moldavian monasteries, the Romanian „ie”(embroidered peasant blouse), the¨calușari¨(Romanian folk dancers), and our winter traditions and customs.

To discover once again the beauty and the charm of these two worlds, I invite you to step on the ¨Bridge Between Two Worlds”

Floarea Cărbune

-writer-

copertele-1-si-4-refacute-22

Sursă poze: Google

Ilustrație de Mirela Pete

INVITAŢIE…

      Cea care a deschis o punte spirituală între două lumi, două culturi, două tărâmuri atât de îndepărtate și atât de deosebite, este Cristina Cărbune(Inoguchi), originară din Constanța și stabilită prin căsătorie în Tokyo-Asakusa.

Fidelă țării sale de origine, România, Cristina a promovat mai multe volume editoriale românești, a inițiat și a derulat prestigioase proiecte literare româno-japoneze, prin care Japonia, ţara în care trăieşte, a cunoscut o părticică din spiritualitatea noastră românească. Așa se face că suava și fragila floare de primăvară, ghiocelul, s-a întâlnit cu gingașa floare de cireș, sakura, că fascinantele temple şi pagode nipone, „ceremonia ceaiului”(cha-noyu) şi „ikebana” s-au întâlnit cu vestitele mănăstiri moldave, cu „ia românească”, cu „călușarii”, cu obiceiurile și tradițiile noastre de iarnă.

Pentru a descoperi încă o dată frumusețea și farmecul acestei lumi, vă invit să pășim pe

„Puntea dintre lumi…!”

Letter open(Scrisoare deschisă…)Echoes

..40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

 

Dragă doamnă Floarea Cărbune,

      Vă trimit aceste rânduri ca un semn de apreciere a eforturilor făcute de dvs.,în cealaltă jumătate a globului,pentru ca să fie cunoscute cultura românilor, frumoasele lor obiceiuri din familie și societate,dragostea de țară și popor. Ați încercat să le amintiți și în ultima lucrare,antologia bilingvă „Just for you, Japan!”  dedicată și japonezilor ș românilor care și-au întemeiat familii mixte acolo, și în special generației urmatoare. Timp de 5 ani, ati dus cărți din țară în Japonia, și le-ați donat comunității de români din Nagoya, ca să îi poată învăța pe copiii lor ce legaturi spirituale avem: noi fiind cuplați la energia telurică și ca țări de pe paralela 45.

      În Țara Soarelui Răsare va continua munca frumoasa dvs. fiică Cristina, casatorita Inoguchi și apoi le va veni rândul nepoților care vor spune povești și din folclorul japonez, și din folclorul românesc. „Românul s-a nascut poet”, cum ne-a spus Vasile Alecsandri, cel care cu mult zel a adunat și tipărit prima mare culegere de poezii populare în care sunt cântate toate sentimentele oamenilor de la noi. Includem și intraductibilul cuvânt „dor”, și iată, exemplificăm: un dor de mama(Floarea Cărbune)străbate pământul, iar acolo îl așteaptă rudele, care vor învăța și ele dorul și consecințele lui în plan afectiv. Perceperea este condiția întelegerii oricărei opere ,după care receptarea ei rațională, estetică,emoțională vor face legături puternice, trainice, de la cauza la efect.

      Și soțul meu, care a avut o bursă de 6 luni în Japonia pe probleme de genetică și ameliorarea plantelor, dar și eu, studiez poemele japoneze( de aproape 40 de ani) vă felicităm pentru demersurile dvs. legate de relațiile culturale între cele două țări.

     Ne bucurăm că și juriile din Japonia, în semn de apreciere, au păstrat pe diplomele acordate romanilor însemne ale spiritualității din ambele tări.

Cu urări de sănătate și succes,

Cornelia Atanasiu, august 2017

În foto, de la stânga la dreapta: Bogdan I. Pascu cu soţia, Valentin Nicoliţov, Cornelia Atanasiu şi Vasile Modovan

2312137898_7564782c55_b

Cine este doamna Cornelia Atanasiu?

Cornelia Atanasiu, born in Târgovişte (1945) followed the primary, gymnasium and high school classes in her native town.

The High School was just across the King’s Court and she always admired the “Chindia” Tower.

She is horticulturist engineer (1967) and doctor in agronomy (thesis on Botany – 1979).

She has worked 18 years as scientific researcher at the Research Institute of Vegetable and Flower Growing – Vidra, on the field, in the glasshouse, laboratory and phytotron.

She has created new varieties, having original methods of investigation in microscopy, meristems cultures and technologies.

She has published scientific descriptive or technological works in magazines, brochures and books.

Ever since adolescence she also loved literature and participates even now in the activity of more literary circles, societies and associations.

She has published poems, short prose, essays in anthologies, magazines and books.

She was awarded both professional and literary.

Poeme într-un vers/Poems in one line

Carpe diem

Pe mii de voci livada ne cântă dimineața.

Limbile de foc

Vorbesc ori dansează și umbre împrăștiind?

Îndârjire

Cui pumnii strânși aleargă, iar de-i deschide-s goi.

Carpe diem

With thousandvoices the

orchard meets us at dawn

Flames of Fire

Do they speak or dance spreading around shadows?

Grimness

With clenched fists he runs , when opened they are

Translate:  Stelian Apostolescu)   

.

De aceeaşi autoare:

CORNELIA ATANASIU, 1999 – De sub tăceri (micropoeme), Ed. Vasile Cârlova, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 1999 – Somnul cumpenelor (versuri), Ed. Vasile Cârlova, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2004 – Din cuiburi de lumină (micro-poeme), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2005 – În umbra spicului (versuri), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2006 – Cade oglinda / The minor is falling (haiku-haiga), (ed. trilingvă: română-engleză-japoneză), (versiunea în limba engleză Florin Daniel Onea, versiunea în limba japoneză Ana-Maria Florescu, ilustraţia aparţine autoarei), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, JULES COHN BOTEA, VASILE MOLDOVAN, 2006 – Lumina din oglindă (studii), ed. I, Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2008 – Alb şi negru: haiku – haiga – fotohaiku – haibun (ilustraţia aparţine autoarei, traducerea în japoneză – Ana Maria Florescu, traducerea în engleză – Florin Daniel Onea), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2009 – Praguri / Thresholds (micropoeme – ediţie bilingvă: traducere în engleză – Stelian Apostolescu), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, JULES COHN BOTEA, VASILE MOLDOVAN, 2010– Lumina din oglindă (studii), ed. a II-a, Ed. Verus.

CORNELIA ATANASIU, 2012 – Miniaturi / Miniatures (versiunea în engleză – Stelian Apostolescu) Ed. Verus.

CORNELIA ATANASIU, 2015 – Iscodind albastrul / Spying into the blue, Ed. Societăţii Scriitorilor Români.

CORNELIA ATANASIU, 2016 – 25 de ani la Societatea Română de Haiku, Ed. Societăţii Scriitorilor Români.

* * * – Caligrafiile clipei, (antologie realizată de Cornelia Atanasiu) – 29 poeţi cu date bio-bibliografice, tri-pentastihuri, poeme într-un vers), Ed. Vasile Cârlova, Bucureşti, 1999.

* * * – Caligrafiile clipei (antologie – 29 autori), ed. a II-a, (coordonator Cornelia Atanasiu), Ed. Atar, Bucureşti, 2004.

* * * – Cântecul apelor (antologie realizată de Cornelia Atanasiu – 36 poeţi; tristihuri, pentastihuri, poeme într-un vers) Ed. Atar, Bucureşti, 2004

* * * – Fiica stelelor: haibun din album (antologie realizată de Cornelia Atanasiu – 19 autori), Ed. Atar, Bucureşti, 2009.

Are lucrări în peste 40 de antologii din ţară şi străinătate.

Cherry_Blossom_Spring_Branch_PNG_Clip_Art