Transcendere…

Timpul ară nemilos

În carnea trupului meu,

Fluviul vieții, fierbinte

Se prelinge printre brazde.

Mi se sting sorii din ochi,

Energia nu-mi mai circulă prin meridiane,

Dispar tristețea și singurătatea,

Iar din coșul pieptului,

Gândurile s-au împrăștiat în jur

Ca niște roiuri de fluturi,

Fluturi albi, cu praf diamantin pe aripi.

Dorm la pieptul mamei Pământ,

Încet-încet, mă cufund în pântecul ei,

Sunt una cu pământul dătător de viață,

Sângele-mi devine seva din arterele copacilor,

Dulceața din nectarul florilor și mustul din struguri…

De undeva, un glas murmură:

În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă”.

Iată-mă…

Scânteia Divină de la-nceput!

13_iykim2000_1.gifc200_zpsviixezfz13_iykim2000_1.gifc200_zpsviixezfz

În zborul lor către ceruri,

      Sufletele nu lasă nicio urmă. 

 

  Autor: Floarea Cărbune

SURSĂ POZE: GOOGLE & PINTEREST

 

Pe sub gene

Pe sub gene

  • Timidă sunt şi greu îmi vin în fire,
    Nu aştepta aprinse declaraţii de la mine.
    De-ţi sunt eu nufărul prin iz şi puritate,
    Culege-mi petalele toate.
    De-ţi sunt eu cupă cu elixirul vieţii plină,
    În palme strânge-mă,
  • Şi soarbe-mă,
    Pân` la ultima picătură
  • Să-ți curg prin vene…


Abia atunci eu voi privi la tine,
Pe sub gene…

 

Autor:Floarea Cărbune

Femeie…