„JUST FOR YOU, JAPAN!(bilingual anthology)-Scraps

INVITATION

The one who built a spiritual bridge over two worlds, two cultures, two distant and so special realms, was Cristina Cărbune(Inoguchi), born in Constanta and married in TokyoAsakusa, where she lives.

Faithful to her country, Romania, Cristina has promoted many Romanian literary volumes, and has also initiated and organized important Romanian-Japanese projects, through which Japan, the country where she now lives, has found out a little bit more about our Romanian spirituality. That is how the fragile Spring flowers, the snow drops, met the delicate cherry blossoms, sakura, and how the fascinating Japanese pagodas, ¨the tea ceremony¨(cha-no-yu), the „ikebana” have come in contact with the famous Moldavian monasteries, the Romanian „ie”(embroidered peasant blouse), the¨calușari¨(Romanian folk dancers), and our winter traditions and customs.

To discover once again the beauty and the charm of these two worlds, I invite you to step on the ¨Bridge Between Two Worlds”

Floarea Cărbune

-writer-

copertele-1-si-4-refacute-22

Sursă poze: Google

Ilustrație de Mirela Pete

INVITAŢIE…

      Cea care a deschis o punte spirituală între două lumi, două culturi, două tărâmuri atât de îndepărtate și atât de deosebite, este Cristina Cărbune(Inoguchi), originară din Constanța și stabilită prin căsătorie în Tokyo-Asakusa.

Fidelă țării sale de origine, România, Cristina a promovat mai multe volume editoriale românești, a inițiat și a derulat prestigioase proiecte literare româno-japoneze, prin care Japonia, ţara în care trăieşte, a cunoscut o părticică din spiritualitatea noastră românească. Așa se face că suava și fragila floare de primăvară, ghiocelul, s-a întâlnit cu gingașa floare de cireș, sakura, că fascinantele temple şi pagode nipone, „ceremonia ceaiului”(cha-noyu) şi „ikebana” s-au întâlnit cu vestitele mănăstiri moldave, cu „ia românească”, cu „călușarii”, cu obiceiurile și tradițiile noastre de iarnă.

Pentru a descoperi încă o dată frumusețea și farmecul acestei lumi, vă invit să pășim pe

„Puntea dintre lumi…!”

Anunțuri

Letter open(Scrisoare deschisă…)Echoes

..40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

 

Dragă doamnă Floarea Cărbune,

      Vă trimit aceste rânduri ca un semn de apreciere a eforturilor făcute de dvs.,în cealaltă jumătate a globului,pentru ca să fie cunoscute cultura românilor, frumoasele lor obiceiuri din familie și societate,dragostea de țară și popor. Ați încercat să le amintiți și în ultima lucrare,antologia bilingvă „Just for you, Japan!”  dedicată și japonezilor ș românilor care și-au întemeiat familii mixte acolo, și în special generației urmatoare. Timp de 5 ani, ati dus cărți din țară în Japonia, și le-ați donat comunității de români din Nagoya, ca să îi poată învăța pe copiii lor ce legaturi spirituale avem: noi fiind cuplați la energia telurică și ca țări de pe paralela 45.

      În Țara Soarelui Răsare va continua munca frumoasa dvs. fiică Cristina, casatorita Inoguchi și apoi le va veni rândul nepoților care vor spune povești și din folclorul japonez, și din folclorul românesc. „Românul s-a nascut poet”, cum ne-a spus Vasile Alecsandri, cel care cu mult zel a adunat și tipărit prima mare culegere de poezii populare în care sunt cântate toate sentimentele oamenilor de la noi. Includem și intraductibilul cuvânt „dor”, și iată, exemplificăm: un dor de mama(Floarea Cărbune)străbate pământul, iar acolo îl așteaptă rudele, care vor învăța și ele dorul și consecințele lui în plan afectiv. Perceperea este condiția întelegerii oricărei opere ,după care receptarea ei rațională, estetică,emoțională vor face legături puternice, trainice, de la cauza la efect.

      Și soțul meu, care a avut o bursă de 6 luni în Japonia pe probleme de genetică și ameliorarea plantelor, dar și eu, studiez poemele japoneze( de aproape 40 de ani) vă felicităm pentru demersurile dvs. legate de relațiile culturale între cele două țări.

     Ne bucurăm că și juriile din Japonia, în semn de apreciere, au păstrat pe diplomele acordate romanilor însemne ale spiritualității din ambele tări.

Cu urări de sănătate și succes,

Cornelia Atanasiu, august 2017

În foto, de la stânga la dreapta: Bogdan I. Pascu cu soţia, Valentin Nicoliţov, Cornelia Atanasiu şi Vasile Modovan

2312137898_7564782c55_b

Cine este doamna Cornelia Atanasiu?

Cornelia Atanasiu, born in Târgovişte (1945) followed the primary, gymnasium and high school classes in her native town.

The High School was just across the King’s Court and she always admired the “Chindia” Tower.

She is horticulturist engineer (1967) and doctor in agronomy (thesis on Botany – 1979).

She has worked 18 years as scientific researcher at the Research Institute of Vegetable and Flower Growing – Vidra, on the field, in the glasshouse, laboratory and phytotron.

She has created new varieties, having original methods of investigation in microscopy, meristems cultures and technologies.

She has published scientific descriptive or technological works in magazines, brochures and books.

Ever since adolescence she also loved literature and participates even now in the activity of more literary circles, societies and associations.

She has published poems, short prose, essays in anthologies, magazines and books.

She was awarded both professional and literary.

Poeme într-un vers/Poems in one line

Carpe diem

Pe mii de voci livada ne cântă dimineața.

Limbile de foc

Vorbesc ori dansează și umbre împrăștiind?

Îndârjire

Cui pumnii strânși aleargă, iar de-i deschide-s goi.

Carpe diem

With thousandvoices the

orchard meets us at dawn

Flames of Fire

Do they speak or dance spreading around shadows?

Grimness

With clenched fists he runs , when opened they are

Translate:  Stelian Apostolescu)   

.

De aceeaşi autoare:

CORNELIA ATANASIU, 1999 – De sub tăceri (micropoeme), Ed. Vasile Cârlova, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 1999 – Somnul cumpenelor (versuri), Ed. Vasile Cârlova, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2004 – Din cuiburi de lumină (micro-poeme), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2005 – În umbra spicului (versuri), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2006 – Cade oglinda / The minor is falling (haiku-haiga), (ed. trilingvă: română-engleză-japoneză), (versiunea în limba engleză Florin Daniel Onea, versiunea în limba japoneză Ana-Maria Florescu, ilustraţia aparţine autoarei), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, JULES COHN BOTEA, VASILE MOLDOVAN, 2006 – Lumina din oglindă (studii), ed. I, Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2008 – Alb şi negru: haiku – haiga – fotohaiku – haibun (ilustraţia aparţine autoarei, traducerea în japoneză – Ana Maria Florescu, traducerea în engleză – Florin Daniel Onea), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, 2009 – Praguri / Thresholds (micropoeme – ediţie bilingvă: traducere în engleză – Stelian Apostolescu), Ed. Atar, Bucureşti.

CORNELIA ATANASIU, JULES COHN BOTEA, VASILE MOLDOVAN, 2010– Lumina din oglindă (studii), ed. a II-a, Ed. Verus.

CORNELIA ATANASIU, 2012 – Miniaturi / Miniatures (versiunea în engleză – Stelian Apostolescu) Ed. Verus.

CORNELIA ATANASIU, 2015 – Iscodind albastrul / Spying into the blue, Ed. Societăţii Scriitorilor Români.

CORNELIA ATANASIU, 2016 – 25 de ani la Societatea Română de Haiku, Ed. Societăţii Scriitorilor Români.

* * * – Caligrafiile clipei, (antologie realizată de Cornelia Atanasiu) – 29 poeţi cu date bio-bibliografice, tri-pentastihuri, poeme într-un vers), Ed. Vasile Cârlova, Bucureşti, 1999.

* * * – Caligrafiile clipei (antologie – 29 autori), ed. a II-a, (coordonator Cornelia Atanasiu), Ed. Atar, Bucureşti, 2004.

* * * – Cântecul apelor (antologie realizată de Cornelia Atanasiu – 36 poeţi; tristihuri, pentastihuri, poeme într-un vers) Ed. Atar, Bucureşti, 2004

* * * – Fiica stelelor: haibun din album (antologie realizată de Cornelia Atanasiu – 19 autori), Ed. Atar, Bucureşti, 2009.

Are lucrări în peste 40 de antologii din ţară şi străinătate.

Cherry_Blossom_Spring_Branch_PNG_Clip_Art

Princess Lia

7fbeb0cb9b888c1345e92b3a02fd9891--antique-books-vintage-books

AUTUMN CLAD IN DIAMONDS

Prinţesa Lia

       Păşind prin iarba plină de rouă, ducând în mâini coşuleţul cu fructe roşii şi dulci, din copacul „norocului”, zâna n-a observat capcana întinsă de un vânător. Laţul i s-a prins de picior, trântind-o la pământ. Coşuleţul i-a căzut din mână, iar fructele, atât de preţioase, s-au împrăştiat prin iarba umedă. Cu greu a reuşit să-şi dezlege piciorul, apucându-se apoi să adune fructele ce trebuiau duse la ospăţul de botez al fiicei reginei zânelor, micuţa Lia. Cu chiu, cu vai, s-a prezentat la timp, aşezând pe tipsia de argint, din faţa reginei, cele mai gustoase şi parfumate fructe aducătoare de noroc, celui ce se va înfrupta din ele.

      În poiana în care zâna fusese prinsă în laţ, zilnic, un băiat care locuia în căsuţa de lângă pădure, Ilieş, ieşea la joacă însoţit de căţeluşul său. Venea pentru a culege frăguţe dulci, proaspete şi parfumate. În acea zi, a zărit, printre boabele de rouă, două fructe necunoscute pe care le-a cules cu grijă şi le-a pus în coşuleţ. La scoală, el fusese învăţat să semene seminţe de flori, de legume sau copaci.

       Când a ajuns acasă, băiatul a mâncat fructele împreună cu familia, apoi a semănat sâmburii, pe fiecare în câte un ghiveci. Cu grijă a aşezat ghivecele la scara de la intrarea în casă, de o parte şi de alta a ei. Peste câteva săptămâni seminţele au încolţit, iar băieţelul avea grijă să le ude la timp.         Cu timpul, tulpiniţele fragede au crescut, luând formă de copaci, iar copilul le-a plantat în dreptul geamului, de la camera în care dormea. Pomii s-au înălţat şi o dată cu ei a crescut şi Ilieş. În fiecare vară, coroanele pomilor erau pline de fructe şi de păsări ce cântau, care mai de care mai frumos, mai ales pe înserat.

        Într-o noapte cu lună plină, prinţesa Lia se plimba cu prietenele sale prin poiana în care, cu ani în urmă, o zână îşi prinsese piciorul în laţ. De undeva, de la marginea pădurii, se auzeau cântece de păsări măiastre, iar prinţesa, curioasă, s-a îndreptat spre locul acela. Tot urmând glasul păsărelelor, a ajuns la casa lui Ilieş. Zâna s-a apropiat prudentă de căsuţă şi a privit pe geamul slab luminat, unde a văzut un flăcău frumos ca un zeu. Pe loc s-a îndrăgostit de el şi nu l-a mai părăsit.

       Lia a devenit un om de-al locului, care i-a învăţat pe săteni să-şi cultive grădinile cu legume, zarzavaturi şi flori, în straturi frumos ordonate. Toamna, i-a povăţuit cum să-şi organizeze livezi în propriile curţi, sfătuindu-i să se hrănească cu fructe proaspete, evitându-le pe cele de la supermarket-uri, ofilite şi fără gust. Ea le-a insuflat curajul reînvierii tradiţiilor şi a purtării costumelor populare, la aniversări şi sărbători. Lucrul acesta a atras mulţi turişti străini, ceea ce a adus belşug în viaţa sătenilor, dar şi un schimb cultural între etnii.
Pentru că verile erau foarte călduroase, prinţesa i-a îndemnat pe săteni să-şi facă iazuri în fundul curţilor pentru peşti, dar şi pentru scalda copiilor. În câţiva ani, locuitorii acelei localităţi au ajuns bogaţi, fericiţi, prietenoşi şi comunicativi, păsându-le unora de alţii, ceea ce se cheamă „
spiritul de solidaritate umană”. Oameni din alte sate au venit să înveţe din experienţa sătenilor fericiţi, dar să şi cumpere puieţi din „pomul norocului”, pe care să-i planteze în grădinile lor.

Numele zânei devenite pământene, se traduce astfel: L= lumină, I= iubire, A= armonie, iar satul respectiv poartă numele de „Purani de Videle” în România mileniului 3.

Omul sfinţeşte locul!

Autor: Floarea Cărbune

Sursă foto:Google

transparent_autumn_leaves_decoration_png_clipart_image

40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

partea III 

ROMANIAN – JAPANESE CULTURAL TIES   (BILINGV)

 

Constanţa

Istorie:

Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre (greacă Pontos Euxeinos) de către coloniști milezieni în secolele VIIV î.Hr., sub numele de Tomis.

În timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă.” Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far Genovez”

Astăzi, „Constanţa este un oras efervescent, ce îmbină istoria milenară cu modernismul. Constanţa îşi primeşte oaspeţii cu braţele deschise, cu mult farmec şi cu locuri surprinzatoare. Este un oraş care celebrează multiculturalismul, un oraş în care civilizaţia orientală se întâlneşte şi se împleteşte cu cea occidentală pentru a genera un spirit spectaculos şi plin de viaţă..

Constanţa este al doilea oraş ca importanţă în România, oraş-port şi oraş turistic care trebuie vizitat vara şi iarna, primăvara şi toamna.”

Floarea Cărbune

Surse:Google & Wikipedia

Sursă poze:Google

Constanţa

Short history:

Constanta was founded as a consequence of the Greek colonization of the Black Sea (from the Greek: Pontos Euxeinos) by the colonists of Milet in the VII – V Centuries BC, and was given the name Tomis. During the Medieval Times, Constanta was one of the Genoese markets for trade in the Black Sea region. Genoese merchants and ship-owners had settled in the Dobrogea peninsula. The so called ‘’Genoese Lighthouse” dating back to that time that was built on an old headland, still exists.

Today Constanta is a lively city that combines the centuries old history with modernity. Constanta receives its guests with open arms, with a lot of charm and surpirising places. It is a city celebrating multiculturalism, where oriental and modern life intermingles in order to generate a joyous and spectacular lifestyle.
Constanta is the second most important city in Romania, a city which should be visited throughout the year, both in summer and in winter, as well as in spring and autumn.

Floarea Cărbune

(Translated by Tudor Mihai)

Sources: Google & Wikipededia

PLURIVALENȚĂ

Surreal graphics

VIII-PLURIVALENŢĂ
– fişa scriitoarei-

„Constanţa Abălaşei-Donosă, născută în luna februarie, Cal de lemn după zodiacal chinezesc, este artist plastic cu vocaţie înaltă, spirit scormonitor, dedat meditaţiei, fiinţă care are drept reper în viaţă creativitatea prin fuziunea artelor. Începând cu anul 1999, pe lângă numeroasele expoziţii personale de artă plastică, a publicat, în regie proprie, deşi încă înainte de studenţie debutase în „Convorbiri Literare” şi „Luceafărul”, mai multe cărţi de poezie: Sonate; Anotimpuri pentru prietenii mei; Epistole şi flori; La uşa iubirii; Poezii pastelate; Lirica gândului meu . Aceasta din urmă, Lirica gândului meu, este tipărită recent ( Editura InfoRapArt, 2014, Galaţi ), cu 75 de poeme în limbile Română şi Engleză, illustrate cu 16 desene / grafică în peniţă, executată de autoare. Înţelept elaborate, Autoportretul în peniţă, lasă loc candorii şi uimirii, iubirii faţă de natură şi faţă de semeni, prin linii uşor unduite şi frânte pe neaşteptate, într-o rigoare bine strunită.”
(Bucureşti, Iulie, 2014 Constantin Lupeanu).

Este membru în LSR- Filiala Bucureşti .

LITERATURĂ :
Debutează în anul 1970, la Revista literară “Convorbiri Literare” nr.6 pag.22, Iași , redactor Gh. Drăgan
Publică în revistele literare ale vremii:
– Revista „Luceafărul”, 1982;
– În diferite ziare din Brăila, în perioada 1995-2003;
– „Ex-Librisul Românesc” – Oradea, condus de Prof. dr. Constantin Mălinaș, între anii 2002- 2003;
– „Revista de Cultură Dunărea” – Brăila, 2003-2004;
– „Țara Fagilor” – Suceava în 2005.

CENACLURI:
– „Mihu Dragomir”- Brăila, între anii 1980-1985, condus de poetul Gh. Lupașcu;
– „Panait Istrati”- Brăila între anii1987-1998, condus de prof. Valentin Popa.
– „Mihail Sebastian- Brăila, între anii 2002 – 2010, condus de Nicolae Grigore Mărășeanu;
– Cenaclul Literar „Cetatea lui Bucur”- București, din anul 2011 până în prezent.

CĂRŢI PERSONALE:

– „Sonate”(poezii), Editura Evrika, Brăila, 1999;
– „Anotimpuri pentru prietenii mei” (poezie), Editura „Centrul de Creație”- Brăila, 2002.
– „Amintiri, dragi amintiri” (proză memorialistică), Editura „Centrul de Creație”- Brăila, 2002;
– „Ctitorii Ștefaniene” (album de grafică), Editura Arhiepiscopiei Dunărea de Jos- Galați, 2004;
– „Amintiri care nu mor” (proză scurtă), Editura „Centrul de Creație”- Brăila, 2005
– „Epistole și flori” ( poezie), Editura „Centrul de Creație”- Brăila, 2007;
– „La ușa iubirii” ( poezie), Editura Agnos, Sibiu, 2009;
– „Poezii pastelate” ( poezie), Editura Singur, Târgoviște, 2011;
– „Avem nevoie de Eminescu” , Editura Nico, Tg. Mureș, 2013;
– „În umbra cuvintelor”, Editura Nico, Tg. Mureș, 2013.

ANTOLOGII ÎN CARE APARE:
– „Din Vadul Chiralinei”(proză şi poezie), coordonatori, prof. Constantin Gherghinoiu și prof. Ioan Munteanu, Editura Exlibris, Brăila, 2005; (Pentru acest volum antologic, artista a făcut portretele în peniţă, a peste 125 autori)
– „Poezie la Dunărea de Jos”, Editura Exlibris, Brăila, 2007(Autori sunt cu membrii Cenaclului literar – „Mihail Sebastian” din Brăila, condus de poetul Nicolae Grigore-Mărășanu;
– „Scrieri pentru o posibilă istorie a Amurgului Sentimental”( coordonator, poetul şi editorul Ion Machidon), Editura „Amurg-Sentimental”, Bucuresti, 2011;
– „HAI-HUI”, editată de poetul Ștefan Doru Dăncuș, Editura Singur-Târgoviște, 2012.
Autor:Floarea Cărbune

 

 

 

 

 

 

 

The butterfly in love

Craiul îndrăgostit

Tărâmul poveștilor

        De curând, m-am mutat la Valu lui Traian, într-o căsuţă cochetă căreia, buna mea prietenă, poeta Georgeta Olteanu, i-a spus, când a văzut-o prima dată, „Cetatea Soarelui”, întrucât este îmbrăcată în ceramică portocalie. Pentru că îmi plac florile şi fructele, am avut grijă ca în primăvară, să semăn cât mai multe şi diverse seminţe de flori, dar să şi plantez câţiva butaşi de căpşuni, zmeură, mur, coacăz şi agriş. Acum, grădiniţa mea este plină de flori, care mai de care mai frumoase: petunii cu petale catifelate, regina nopţii cu parfum delicat, trandafiri nobili şi crăiţe cochete, îmbrăcate în rochiţe la fel de elegante ca şi cele ale dansatoarelor spaniole. Dimineaţa şi în amurg, harnicele albine culeg în coşuleţe, nectar şi polen pe care îl transportă la stupi. Pe lângă ele, pe corolele florilor se mai găsesc viespi cu acul înfricoşător, dar şi fluturi, cavaleri şăgalnici, în căutare de dulceaţa iubirii…
În după-amiaza aceasta(31.08.2011), în timp ce admiram florile care îmi trimiteau parfumul lor suav la fiecare adiere a vântului, mi-a atras atenţia un fluture căruia i-am spus, în glumă, „
îndrăgostitul tomnatic”. Vara aceasta, florile mele au fost vizitate de fluturi cu aripile pictate în culori vii şi pastelate, fiind cu mult mai frumoşi decât acest „îndrăgostit ciudat” ce are aripile nisipii. Făptura lui este o capodoperă, suavele-i aripioare fiind adevărate minuni ale naturii. Preţ de câteva minute, i-am admirat mişcările graţioase. La început, a zburat din floare în floare, de la petunii la zorele, de la ele… la florile domneşti, iar de aici… la crăiţe. Zborul lui unduios semăna cu un tainic dans al iubirii, un ritual al dragostei. Era vesel şi vibra de iubire la fiecare sărutare. Într-un târziu, ameţit, s-a oprit pe floarea unei crăiţe cărămizii.


Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-am reuşit să-i descifrez misteriosul mesaj. Dar crăiţa s-a înclinat delicat sub îmbrăţişarea lui, de parcă ea ar fi înţeles sublima chemare a dragostei. Astfel, am putut să-l privesc mai îndeaproape. Aripile lui păreau suflate cu pulbere de stele… căci aveau scânteieri diamantine. Nu ştiu prin ce minune, dar nisipiul s-a transformat într-o nuanţă de albastru-cenuşiu, asemănătoare ceţurilor nordice. Şi, cu fiecare bătaie a lor, culoarea devenea mai intensă. Admiram o minune a naturii, fragilă şi delicată. În îmbrăţişarea-i tandră, fluturele părea că se contopise cu crăiţa. Atunci, mi-am spus: poate că şi el este un crai! Am să-i schimb numele şi am să-i spun, „
craiul îndrăgostit”. Când îşi contempla cu iubire crăiţa, i-am făcut câteva poze pentru a imortaliza clipa sublimă. Fluturele acesta este un îndrăgostit cu atitudine, un Don Juan zburător…Frânt, de atâta zbor şi căutare, Craiul a găsit, în sfârşit, ceea ce căuta, ataşându-se tot mai mult de floarea iubită…
Mantia nopţii a coborât peste tărâmul Cetăţii Soarelui, învăluindu-l în trena-i ţesută cu stele. În zori, l-am găsit în acelaşi loc, înconjurat de diamante strălucitoare în care se oglindea creând senzaţia unui roi spectaculos de fluturi…

                                      Astfel, trecu fericit în cealaltă dimensiune…

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze: Google

divider flowers (1)

 

 

 

 

Tărâmul poveștilor

  tărâmul    Pe când eram copil vizitam adeseori Tărâmul poveștilor. Mă simțeam bine acolo și eram fericită. Nu mi era greu să fac aceste călătorii, cunoșteam poteca, ce ducea la el, dar și parola, pe care trebuia so spun străjerului de la poarta secretă a Tărâmului.

9a87caadd3575938c3a2baa232eca43c

          În prima călătorie mam rătăcit pe drum. Ca orice copil, eram atrasă de flori, de fluturi, dar și de frăguțele rubinii și parfumate, ce se iveau în calea mea. Cântând, culegeam flori, alergam după fluturi sau adunam frăguțe, pe care le puneam în trăistuța de la gât.

           Uneori, rămâneam vrăjită, ascultând foșnetul(sunetul) fermecător al pădurii. Așa se face că, întro zi, dupăamiază, am adormit lângă un stejar bătrân. Obosisem și, încrezătoare, mam sprijinit de trunchiul bătrân, așa cum mă sprijineam și de umărul bunicului Marin seara, înainte de culcare.

         Când mam trezit, era deja noapte, licăreau stelele pe bolta cerească, dar și printre arbori. Uimită, am încercat să prind o steluță(luminiță) zburătoare. Atunci, am simțit o mână blândă pe umărul meu. Am crezut că e bunicul, dar era bătrânul din inima stejarului. Sfioasă, m-am întors către el și, văzându-l, am dat să strig. El a dus mâna la buze, apoi mi- a făcut semn să nu țip. Am înțeles imediat ce-mi cere, același semn îmi făcea și bunicul, în pădure, când ne apropiam de cuibul vreunei păsărele. Știam că nu am voie să tulbur liniștea din jur.

Cu voce duioasă, bătrânul mia șoptit:

– Dă-i pace, e mic șil sperii.

 – Cum să se sperie, nu este o steluță? Am întrebat eu.

  • -Nu, nu este o steluță, este un licurici. Vezi ce mulți sunt? Prezența lor ne încântă și pe noi, bătrânii.-Auzind ce spune, am făcut ochii mari de mirare și am zâmbit fericită.

    -Cu tine, ce e pe aici, puiule de om?!

    -Eu, eu merg pe Tărâmul poveștilor, am răspuns cu glasul sugrumat de emoție.

    -Ai plecat singură? N-ai văzut că e noapte?

    -Da, am plecat singură, dar era ziuă, când am pornit în călătorie.

    -Ai mai fost pe Tărâmul poveștilor?

    -Nu, n-am mai fost, este prima dată când merg. Ca să nu mă rătăcesc, bunicul mi-a scrijelit o hartă, cu briceagul, pe o frunză de nuc.

    -Da? Ia s-o văd!

    Când am scos frunza din traistă, ce credeți? De la căldură, frunza se uscase și, când am vrut s-o întind, s-a rupt. De supărare, mi-au dat ochii în lacrimi, dar noul meu prieten mi-a mângâiat fruntea și m-a liniștit, zicându-mi:

       – Ei, lasă, nu plânge, nu-i nicio nenorocire. În seara asta, vei dormi la mine, iar mâine, în zori, vei pleca în drumul tău. Te voi ajuta eu, pregătește-te pentru o mare surpriză…

 

 

Autor:Floarea Cărbune

Sursă foto:Google

VA URMA…