Visul

 

Era noapte si visam:
se făcea că alergam
pe urmele clipei fugare;
eram într-un palat
şi tot suiam
pe trepte solare încinse,
uşor tremurau, arămii, treptele-atinse.

Imponderabilă…
mă înălţam cât mai sus,
cât mai departe,
din cer mă chemau
miriade de stele
cu luciri de diamante.

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze:Google

 

Celei plecate(Dedicată Cristinei, fiica mea)

Reclame

Celei plecate(Dedicată Cristinei, fiica mea)

Când mă gândesc la tine,
ceva mă doare dincolo de fire,
un dor mă sfâșie, e-atât de ascuțit,
ca lama subțire de cuțit…

Se-apropie toamna sau umbra, poate,
a unui vis frumos ce trece,
sau din păduri te strigă ecoul meu de ieri,
dar nimeni nu-l aude, doar tu de nicăieri.

Când mă gândesc la tine,
ceva mă doare dincolo de fire.
când prima stea începe să respire
şi ard în vâlvătaie frunzele de-arţar
la tine mă gândesc, la tine doar…

Autor: Floarea Cărbune

Căprioara

Bruma s-a scuturat pe crizanteme

Penița și mintea mi-s inerte,

Coala e albă și nesfârșită

Ca albul imaculat al zăpezii.

Tăcerea mi-e cel mai bun tovarăș

Și vântul toamnei, tăios ca un brici,

Existența e monotonă și apăsătoare,

Iar singurătatea, un ghețar uriaș,

Mi-e somn, mi-e greu să mai gândesc.

 

Bruma s-a scuturat pe crizanteme,

                                                  Pentru mine, o lume s-a sfârșit…

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze: Google

Transcendere…

Hands

Mâinile…

sam-abell-close-up-of-an-old-woman-s-hands-japan_u-l-p2w39p0

Mă fascinează mâinile mele,

mâinile care au mângâiat,

au alinat dureri,

şi au crescut vlăstare-copii.

Cu drag au muncit mâinile mele.

 

Privesc palma stângă,

cu atenţie o privesc,

de emisfera dreaptă este legată

şi seamănă

cufrunza de viţă-de-vie palmată.

 

Ca pe o hartă, în palmă,

sunt încrustate linii şi munţi:

linia vieţii, a inimii, a capului şi a norocului;

munţii lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi

muntele lui Apollo, Mercur şi al Lunii…

 

Braţul meu cu palma-frunză

prins de-un arbore creşte-

arborele neamului,

iar dincolo de arbore

cresc rădăcini…

ale vieţii, ale sorţii şi ale inimii,

şi dincolo de rădăcini,

  cresc viţe-de-vie ale vieţii

contopite cu pământul strămoşesc.

 

În palma dreaptă,

ţin strâns frâiele destinului,

cu dragoste le ţin,

până când mă voi dizolva

în viul vieţii eterne…

Autor: Floarea Cărbune

Tălpile

 

Sursă poze: Google, wikipedia & Pinterest

 O primăvară frumoasă!

2

The universe is infinite

 

Universu-i infinit

În lumea de simboluri
Trăieşte omu-n viaţă
Şi toate-l pun pe gânduri,
Ştiind că în simboluri,
Mari taine se ascund.
Ca un copil
Încearcă să-nţeleagă
Graiul şi glasul
Florilor şi-al întâmplărilor
Mărunte, ciudate sau mute…

Ecouri şi şoapte se-aud în depărtare,
Sunet, parfum, culoare,
În taină îi răspund.
Sunt proaspete şi pure miresme,
Dulci ca un fagure de miere,
Sunt proaspete ca-nrouratele câmpii,
Purtând cu ele simboluri sacre,
Cu înţelesuri infinite,
Tot ce-amuţeşte mintea
Şi simţurile-ncântă.

Natura e un templu,
Iar Universu-i infinit…


Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze: Google & Pinterest

A woman…

Licoare magică

 

Te-am zăvorât în inima mea,
Ca pe-o candelă într-un sanctuar.
Icoană îmi eşti, icoană primită în dar,
La care-ndelung mă rog,
Cerând îndurare,
Căci prin magie,
În inima mea te-am ademenit.

Ai fost grăunte de polen
În livada cu migdali înfloriţi,
Pe care, îndrăgostită l-am adunat
Şi-n taină deplină,
Licoare magică am fermecat.

Pulbere de stele, praf de dragoste,
Amestecate cu flacără şi fulger,
Toate născătoare de dragoste,
Doar pentru dragoste născătoare…

Vei rămâne zăvorât în inima mea,
Grăunte de polen pe staminele florii,
Rod vei deveni, şi vei renaşte în mine,
Rod al dragostei, plin de parfum şi iubire…

Te-am zăvorât în inima mea,
Ca pe-o candelă într-un sanctuar…

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze: Google

Femeie…

 

A woman…

Femeie…

(dedicată tuturor femeilor)

Femeie,
Cu trupul alb şi fin,
Cu delicat parfum de crin,
În fiecare clipă mă stârneşti,
Şi carnea-mi răscoleşti adânc
Cu voluptate , foc şi gheaţă.

Femeie,
Trupul tău e fructul interzis,
Şi-n faţa lui
Cad în genunchi şi murmur:
“Pot lumi să piară,
Şi munţi să se scufunde,
Tu Dumnezeu îmi eşti: ”Început/Sfârşitul!”

Femeie,

În faţa ta… mă plec.

Autor: Floarea Cărbune

The eyes

Sursă poze: Google

F2