DARUL ÎNGERULUI

 

Un înger drag mi-a apărut în vis,
M-a luat de mână, şi mi-a spus:

„Viaţa nu e întotdeauna ceea ce pare,
Nici pe oameni nu-i cântări după înfăţişare:”

Mama m-a luat de mână
Şi mi-a şoptit:
„Te voi conduce în locul unde visele sunt vii,
Închide ochii şi inima-ţi deschide,
Te vei redescoperi pe tine.”
Ea m-a condus prin Întuneric şi Lumină,
În brâul curcubeului învăluită.
Fiecare culoare e un vis ce se poate împlini,
M-a condus aievea printre galaxii,
Apoi am ajuns într-o grădină,
Mângâiată de o boare divină.
Mama mi-a spus cu vorbă blajină:
„Priveşte copacii şi florile,
Miroase şi gustă din roade”!
Am privit, am mirosit, am gustat,
Şi totul era dulce, era parfumat,
Era o curgere în armonie,
Aş fi rămas acolo o veşnicie…
Îngerul m-a luat de mână şi mi-a spus:
„Toate acestea îţi aparţin, în inima ta au curs,
Visul te va conduce spre ele în fiecare noapte,
Cu visul înaripat poţi călători departe!”
***

Împart tuturor, din a sufletului grădină,
Visele dulci de Iubire şi Lumină,
Pentru că îngerul mă conduce, în fiecare noapte,
Pe tărâmuri necuprinse şi îndepărtate,
Unde Mama-înger îmi revarsă în inimă
Căldură, Armonie şi multă Lumină.

partea a 2-a
Văzându-mi lacrima
Ce printre gene s-a strecurat,
Îngerul a venit, şi m-a-ntrebat:
-„De ce eşti tristă”?
-„Sunt singură, i-am răspuns,
Şi-un dor adânc de tine m-a străpuns”.
Cu ochii ei duioşi,
M-a-mbărbătat,
Şi mi-a destăinuit:
„Dumnezeu
Mi-a îngăduit să-ţi şterg lacrima,
Şi să-ţi spun că întotdeauna
De îngeri eşti înconjurată,
Că singură nu vei fi niciodată.
Deschide-ţi inima!”

La piept m-a strâns cu drag,
Zicându-mi:
„Copilul meu,
Îngerii sunt pretutindeni.
Atunci când te simţi rătăcit,
Îngerul poate fi străinul întâlnit,
Ce-ţi zâmbeşte arătându-ţi drumul.
Poate fi fără vârstă, poate avea riduri.
Îngerii pot fi pretutindeni,
Se pot deghiza în prieteni,
Sau „aşa-zişii” duşmani,
În fraţi, surori sau proprii copii.
Doar în Lumină ei călătoresc,
Cu misiuni dumnezeieşti,
Abătându-ţi paşii
Când eşti aproape de abis,
Orientându-te pe cale
Aşa cum ţi-a fost scris.

Când vei deschide ochii,
Toate acestea le vei zări,
Oriîncotro vei privi!

„A venit vremea să plec…”
Am început a plânge şi m-am trezit
Şi am văzut că, precum de repede a venit,
La fel de repede m-a părăsit.
„Rămas bun, nu-ţi voi spune,
Pentru că în Ceruri se întâmplă o minune,
În Sferele Înalte e o întreagă lume
În care Tu şi Eu avem un loc anume…”

(Floarea Cărbune)
PS: (Dedicată mamei mele Elena Dumitrache,  din Purani de Videle, care mâine, 23 ian.(1929),

ar fi împlinit 85 de ani. I-am dus dorul toată viaţa, i-l duc şi acum…). Pentru toţi „copiii”, mari sau mici, ale căror mame au plecat la Ceruri…

QNAr-1aa 7050848_orig 1351150987_e09903b02d a8d6b2b9 candela+aprinsa ..NU MI-AM DAT VOIE SĂ PLÂNG

DOR DE EMINESCU

10614386_10204526466622633_8655622177854827601_nE 15 ianuarie… Astăzi, spiritul lui Eminescu coboară cu aceleaşi doruri printre noi. Ca orice român, evenimentul mă emoţionează şi mă răscoleşte, încât transcend dincolo de graniţa realului. Mă las purtată de visare, şi ajung într-un loc cu tei înfloriţi, ale căror coroane sunt învăluite într-o lumină de aur. O dulce adiere risipeşte „praful de soare” ale înmiresmatelor flori de tei, învăluindu-mă, totodată, cu al lor balsam mângâietor. Mă întreb ce mistere ascund gingaşele bucheţele de flori aurii în petale… Să fie oare, romantica, înfiorata iubire a poetului pentru femeia adorată?! Să fie veşnicia îndrăgostitului în florile sacre ale teiului?! Să fie întruparea frumuseţii sublime a iubirii?! Să fie…?! E 15 ianuarie, dar în sufletul meu e vară, e sărbătoare cu parfum de tei, adus de Eminescu, ca dar în plină iarnă. Să-l preţuim, nicicând să nu-l uităm pe Eminescu, poet român, nemuritor!

BRIDGE BETWEEN ANI-2014/2015(Puntea dintre ani)

PUNTEA DINTRE ANI !
Ninge!

winter-0035
Marea se zbate, mugeşte şi strigă. Ninge! Ninge cu fulgi mari şi graţioşi, lin se aşterne covorul imaculat al iernii. Privesc scânteierile zăpezii, a milioanelor de oglinzi strălucitoare precum pulberea de stele şi alunec în basm.

Snow--78247

E anotimpul viselor de cristal şi al fulgilor de nea coborâţi din cer pe aripi de înger. Covorul de nea se aşterne uniform, pe case, pe străzi, pe copaci, pe plaja mării şi pe digul din portul Tomis. Peisajul iernii este divin.

5+Ring-billed+Gull,+Eastlake,+Lake+Co

În vârfuri de catarg poposesc pescăruşii căutând compania marinarilor cărora le aduc veşti de la iubite. Marinarii sunt albatroşi ce poartă dorul patriei pe oceanele lumii. Se pare că suntem la începuturi. Corabia seamănă cu cea a lui Noe.

09a83f4e91227dc90dfa0c5317883796
Păşesc pe covorul neatins al iernii de la cumpăna dintre ani. Totul e virgin. Zăpada scânteietoare învie amintirile copilăriei de altădată… cu miros de cozonaci, derdeluş, zurgălăi şi săniuţe. Este emoţia copilărească a începuturilor.

ninsoare iarna imagini animate

Mă las purtată pe aripa vântului ce valsează cu fulgii de nea, închid ochii şi mă abandonez trăirilor de moment,  mă las în voia simţurilor… Aud vuind apa mării ce se sparge-n în mii de stropi mărunţi şi reci.

winter-beautifu-Favim.com-586563

Se aude sirena unui vapor. Deja şi alte vapoare trag sirenele, începe spectacolul cu artificii ca de fiecare An Nou.

FireworksCityLights
Marea şi-a schimbat culoarea, Cerul e brăzdat de toate culorile Curcubeului… la miezul nopţii şi în zorii noului an, 2015.

FMtfg
Iarna asta nu va semăna nici uneia, care a fost până acum, pentru că-n miezul ei un nou început se întrevede… iluminarea fiinţei mele.

(Floarea Cărbune)
“La mulţi ani”, 2015!

gif-_1-fireworks

HAPPY NEW YEAR!

Happy+New+GIFUR 12889246-vielen-bunten-feuerwerk-gleichzeitig-vertikale-komposition noapte de iarna imagine animata new-year-2015-flower-cards Happy-New-Year-fast-gifSURSĂ POZE:WIKIPEDIA

Legend on the birth of Jesus Christ (Christmas holidays)

FLOAREA CĂRBUNE între ”SPAIMA DE A FI OM ȘI MINUNEA DE A FI OM” în volumul ”GÂNDURI ÎN AMURG/ Petale de lumină”

CARTEA-GÂNDURISmulsă din matricea existențială a satului natal cu câmpie, pârâu, pădure și legende locale minunate, de la vârsta de 11 ani, purtată de vânturile soartei pe pământ moldovenesc , mai apoi, lângă vuietul mării, la Constanța, după care, în Țara Soarelui Răsare, unde are o fiică și un nepot, distinsa doamnă Floarea Cărbune consideră că a venit vremea ca, elegant, de pe coperta unei cărți și din amurgul vieții, cu melancolie și împăcare, să privească în zarea trecutului , dar și a viitorului , împărtășindu-ne din experiența de viață câștigată din plin și oferită nouă prin:”GÂNDURI ÎN AMURG/Petale de Lumină”, Editura Rafet, Râmnicu- Sărat , 2014, pe coperta IV având considerații critice de Constantin Marafet.
De formație filolog, trăind înconjurată de rafturi de cărți o viață de om, citind cu plăcere ce au scris alții, recomandând tinerilor elevi lectura unor cărți, consideră că acum, după lupta vieții, din care a ieșit învingătoare, are să ne transmită ceva din acumulările de înțelepciune , din gândurile adunate ca mierea de pe florile anilor în fagurele vieții.
Structurată în patru capitole:
Cap.I- Amintiri, cugetări, reflecții;
Cap. II-Trăistuța cu povești;
Cap. III- Legende românești;
Cap. IV- Legende japoneze(repovestite), cartea ”GÂNDURI ÎN AMURG” se adresează, în egală măsură, bunicilor, părinților, dar și nepoțeilor.
Primul capitol este destinat celor adulți, deoarece se adresează celor ”mari” cu gândul și cu fapta. Celelalte trei capitole sunt adresate celor ”mici”, pe care îi încântă cu învățături desprinse din înțelepciunea poveștilor și legendelor.
Un frumos portret realizat pentru autoare de către pictorul Mihai Cătrună (de origine tot teleormănean ) ”străjuiește” intrarea în lumea cărții de față.
”Trandafirul galben, sălbatic…”, ”Lacrima iubirii”, ”Meditație la malul mării…”, ”Scrisoare către copiii mei”, ”Învățătoarea”, Darul îngerului”, ” Ochi de copil”, ”Zborul spre sine”, ”Dorul”, Dragă Moș Crăciun”, ș.a., sunt tot atâtea confesiuni ale autoarei către sufletul cititorului, onorat de această cinste.
După o viață, în care, în suflet s-a infiltrat și bucuria, și durerea, și iubirea, dar și disperarea, înțelegând de-acum glasul mării, al câmpiei natale, al pietrelor, al florilor, al fluturilor, știind să privească cu drag în ochii de copil, zburând în permanență spre sinele adânc, autoarea ne acordă cu generozitate atâta încredere atunci când ni se confesează în acest fel:”Văd întinsul albastru al mării și Curcubeul, care, tandru și delicat,arcuindu-se peste întinderea ei nemărginită, pare a fi punte între două lumi, unind Cerul cu Pământul. Atunci, gândului aripi îi pun și urmez puntea multicoloră dincolo de zare, fără a ști de mă voi mai întoarce.”(”Curcubeul”)
Fiecare fragment confesiv se finalizează cu o perlă de înțelepciune, care aparține autoarei sau unor filozofi și oameni ai cărților, și care se constituie ca o ”summa” de idei și concepții exprimate .
Minunat sună cererea unei femei în amurgul vieții către darnicul Moș Crăciun:” ”Ți-aș cere sufletul-geamăn sau sufletul-pereche… Dar, cine știe, dacă obosit de atâta alergătură pe meridianele globului și amețit de lumina diamantină a zăpezii pe care o înfrunți , an de an, ca să ajungi până la noi, nu te vei înșela iarăși, orbit, dar și obosit din cauza furtunilor de ceață argintie…!?”(”Dragă Moș Crăciun”)
O carte care te îmbogățește moral și sentimental, stenică, profundă și originală, care te poartă pe tărâmuri de vis, într-un spațiu autohton dar și al orientului îndepărtat(pentru că doamna Floarea Cărbune își deapănă legendele japoneze în conlucrare cu nepotul Inoguchi Alexandros Dimitrios, anul I- gimnaziu, Asakusa- junior Highschool, Japonia).
O lume edenică autohtonă, dar și orientală, cu personaje specifice, se desfășoară cu măiestrie sub ochii noștri și ne atrage și pe noi în timpuri și locuri de vis. Despre virtuțile etice și estetice ale creațiilor în care suprarealul domină nu ne mai mirăm, pentru că ele au funcționat dintotdeauna, constituindu-se ca niște proiecții în imaginar a tuturor dorințelor rămase nerealizate aici, în spațiul realului.
Într-un nesfârșit zbor spre sine, autoarea a exclamat adeseori:” Doamne, încerc să te ating, dar mâna mea nu poate cuprinde Infinitul. Acum, zborul este spre mine însămi, spre Sinea superioară!” Sigur că orice înaintare este facilitată de cunoașterea de sine așa cum scrie și la intrarea Templului din Delphi:”Nosce te ipsum!”
Luptătoare pe drumul cunoașterii, doamna Floarea Cărbune demonstrează încă o dată, prin cartea ”GÂNDURI ÎN AMURG”, citându-l pe Carlos Castaneda, că:”Doar un luptător poate rezista pe drumul cunoașterii , căci arta lui constă în a găsi un echilibru între spaima de a fi om și minunea de a fi om.”
Cu încântare am citit ”GÂNDURI(le) ÎN AMURG” ale doamnei FLOAREA CĂRBUNE și consider că trei generații de oameni pot deopotrivă să-i urmeze chemarea de a găsi în ea echilibrul dintre spaima și minunea de a fi om.
Cu admirație,
Prof. Georgia Landur Vintilă

33