„101 zile de cultură-Costineşti”-Festivitate de premiere

Pe 22 septembrie, Cenaclul literar „Mihail Sadoveanu”, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Cercului Militar Constanţa, a oferit membrilor săi,  dar şi altor iubitori de literatură, începând cu  orele  17:00, un „regal” ce a inclus festivitatea de premiere a participanţilor  la “Concursul de creaţie “101 zile de cultură la Costineşti”(Ediţia a-IV-a),  dar şi un recital de poezie… susţinut de d-l Aurel Lăzăroiu-preşedintele cenaclului.

Într-o atmosferă de sărbătoare,  culturală şi spirituală, s-au înmânat diplomele şi premiile.

DIPLOMĂ DE PARICIPARE …CU MULŢUMIRI:

– ALEXANDRU BOTOŞEANU

– GRIGORE MARIAN DOLIREANU

– ION CUZUIOC-REPUBLICA MOLDOVA

– IULIANA ELENA PĂUN

– LAURENŢIU GHIŢĂ

– LAV. DUMITRIU

– MIRELA SAVIN

-ŞTEFANIA CRISTINA COLBU

VASILICA MITREA

PREMII SPECIALE:

CURAJ ÎN VERS–MELIDA BARMABET

PREMIU SPECIAL PT. INVESTIGAŢIE SPIRITUALĂ-SS

SECŢIUNE-GRAFICĂ SAU CRICATUR

PREMII PT FOTOGRAFIE ŞI PEISAJ:

– PREMIUL II-ROLAND VOINESCU

– PREMIUL I– AUREL LĂZĂROIU

SECŢIUNEA- FABULĂ ŞI POEZIE UMORISTICĂ:

PREMIUL III-MARIANA DOBRIN(REŢETA FERICIRII)

PREMIUL II– LICĂ PAVEL

PREMIUL I-ION TODERAŞCU

SECŢIUNEA-PROZĂ UMORISTICĂ:

– PREMIUL II-VASILE LARCO

– PREMIUL I-PETRONELA VALI SLAVU

SECŢIUNEA- PROZĂ SCURTĂ:

PREMIUL III-ADRIANA ISPAS

PREMIUL II- FLORENTINA LOREDANA DELIAN

PREMIUL I-MIRUNA ŞTEFANIA BELEA-MANCHESTER

SECŢIUNEA -ESEU:

– PREMIUL II-DANIELA MARIA VARVARA

– PREMIUL I-ANASTASIA DUMITRESCU

SECŢIUNEA-HAIKU:

– PREMIUL I-DELIA MIRUNA HÂRBU

SECŢIUNEA- EPIGRAMĂ:

– PREMIUL III-TRAIAN BĂTRÂNU

– PREMIUL II-PETRU IOAN GÂRDEA

– PREMIUL I- GHEORGHE BÂLICI– CHIŞINĂU

SECŢIUNEA-POEZIE:

– MENŢIUNE SPECIALĂ-ANIŞOARA IORDACHE

– PREMIUL III– ANDREI PATRAŞ

– PREMIUL II-OTILIA ARDELEANU

PREMIUL I– MIRELA ALDEA

   După festivitate, d-l. Alexandru Pleşoianu– Preşedintele Fundaţiei „Patriot”,a împărtăşit câteva proiecte privind de viitor pentru  etapele următoare ale concursului. Sunt proiecte cu inteţii generoase.Unul dintre acestea este acela

de a oferi ca  premiu publicarea unui volum iar celălalt este de a asigura un sejur la Costineşti-masă şi cazare- pentru unii dintre premiaţi .

Succes, d-le Alexandru Pleşoianu!

TVRM a fost prezentă la eveniment. Domnul Cezar Lungu, realizatorul emisiunii, împreună cu echipa sa, a imortalizat pe peliculă, cu pricepere şi entuziasm, desfăşurarea Festivităţii de premiere iar la sfârşit a luat interviuri celor premiaţi, prezenţi la eveniment.

Felicitări organizatorilor , juriului şi creatorilor-participanţi… la această manifestare  culturală!

Floarea Cărbune

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Craiul îndrăgostit

De curând, m-am mutat la Valu lui Traian, într-o căsuţă cochetă căreia, buna mea prietenă, poeta Georgeta Olteanu, i-a spus când a văzut-o prima dată, „Cetatea Soarelui”, întrucât este îmbrăcată în ceramică portocalie. Pentru că îmi plac florile şi fructele, am avut grijă ca în primăvară, să semăn cât mai multe şi diverse seminţe de flori, dar să şi plantez câţiva butaşi de căpşuni, zmeură, mur, coacăz şi agriş. Acum, grădiniţa mea este plină de flori, care mai de care mai frumoase: petunii cu petale catifelate, regina nopţii cu parfum delicat, trandafiri nobili şi crăiţe cochete, îmbrăcate în rochiţe la fel de elegante ca şi cele ale dansatoarelor spaniole.Dimineaţa şi în amurg, harnicele albine culeg în coşuleţe, nectar şi polen pe care îl transportă la stupi. Pe lângă ele, pe corolele florilor se mai găsesc viespi cu acul înfricoşător dar şi fluturi, cavaleri şăgalnici, în căutare de dulceaţa iubirii….

În după-amiaza aceasta(31.08.2011), în timp ce admiram florile care îmi trimiteau parfumul lor suav la fiecare adiere a vântului, mi-a atras atenţia un fluture căruia i-am spus, în glumă, „îndrăgostitul tomnatic”. Vara aceasta, florile mele au fost vizitate de fluturi cu aripile pictate în culori vii şi pastelate, fiind cu mult mai frumoşi decât acest „îndrăgostit ciudat” ce are aripile nisipii.  Forma lui este o capodoperă în miniatură,  suavele-i  aripioare fiind adevărate minuni ale naturii. Preţ de câteva minute, i-am admirat mişcările graţioase. La început, a zburat din floare în floare, de la petunii la zorele, de la ele… la florile domneşti, iar de aici… la crăiţe. Zborul lui unduios semăna cu un tainic dans al iubirii, un ritual al dragostei. Era vesel şi vibra de iubire la fiecare sărutare. Într-un târziu, ameţit, s-a oprit pe floarea unei crăiţe cărămizii.
Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-am reuşit să-i descifrez  misterisul mesaj. Dar crăiţa s-a înclinat delicat sub îmbrăţişarea lui, de parcă ea ar fi  înţeles  sublima chemare a dragostei. Astfel, am putut să-l privesc mai îndeaproape. Aripile lui păreau suflate cu pulbere de stele… căci aveau scânteieri diamantine. Nu ştiu prin ce minune, dar nisipiul s-a transformat într-o nuanţă de albastru-cenuşiu, asemănătoare ceţurilor nordice. Şi, cu fiecare bătaie a lor, culoarea  devenea mai intensă. Admiram o minune a naturii, fragilă şi delicată.
În îmbrăţişarea-i tandră, fluturele părea că se contopise cu senzuala  crăiţa. Atunci, mi-am spus: poate că şi el este un crai! Am să-i schimb numele şi am să-i spun, „craiul îndrăgostit”. Când îşi contempla cu atâta iubire crăiţa, i-am făcut câteva poze pentru a imortaliza clipa sublimă. Fluturele acesta este un îndrăgostit cu atitudine, un Don Juan zburător…Frânt,  de atâta zbor şi căutare, Craiul a găsit în sfârşit, ceea ce căuta, ataşându-se tot mai mult de floarea iubită.  Mantia nopţii a coborât uşor peste tărâmul Cetăţii Soarelui, învăluindu-i în trena-i ţesută cu stele. În zori, l-am găsit în acelaşi loc, înconjurat  de diamante strălucitoare în care se oglindea creând senzaţia unui roi spectaculos de fluturi… Astfel, trecu fericit în cealaltă dimensiune… 

VALUL LUI TRAIAN…

„RĂDĂCINI” STRĂMUTATE  DE LA PURANI DE VIDELE …LA  VALU LUI TRAIAN…

E toamnă!

În timp ce privesc, de la terasă,  peste acoperişurile caselor din jur, peste vârfuri de copaci,  dar şi la florile crescute în  grădiniţa  fermecată din Cetatea Soarelui, inima, nebuna, cântă  şi dănţuieşte pe valurile oceanului învolburat al vieţii. Încerc să o potolesc, dar ea devine vioară cu sunete sublime,  melodii nostalgice  acompaniate de cântul păsărilor călătoare, de parfumul florilor pe care a căzut roua şi de sunetul clopoţeilor aduşi din Japonia şi agăţaţi la streaşina casei. Fericit,  sufletul se prinde de aripa vântului hoinar ce desenează trasee  pe coridoarele  transcendente ale timpului şi spaţiului…

Sunt un trandafir galben, un trandafir născut din cântecul ciocârliei învăluit în fuiorul primilor fulgi de nea aşternuţi pe galbenul catifelat al petalelor fragede…şi mă răsfăţ în toamna aceasta sacră şi memorabilă(2011),  trăind în Valu lui Traian. Aici mă simt eliberată de  stres şi angoase căci  bucurii lăuntrice îmi traversează existenţa,  şi roiuri de frunze galben-maroniu-roşcate, aroma strugurilor tămâioşi, fluturi şi crăiţe cu parfum de crizanteme. Cât de liniştită si senină îmi este viaţa în Valu lui Traian, îi şoptesc vântului, zâmbind în sinea-mi!
Locuiesc în Cetatea Soarelui şi mă simt o domniţă, privilegiata de soartă, suverana  acestui castel. Viaţa e plină de surprize, se întâmplă să găseşti bucuria, frumuseţea şi mulţumirea sufletească în  locuri simple dar încărcate de energie pozitivă…

Valu lui Traian …cine ar fi crezut că am să-mi strămut neamul tocmai aici, în această localitate ce are o istorie de peste 1200 de ani?! Aici, unde în vremuri străvechi au mărşăluit şi  armatele lui Traian, poate chiar şi el însuşi… că dacă n-ar fi…nu s-ar povesti.
Când te îndrepţi spre Constanţa,  pe partea dreaptă a şoselei,  la intrarea în oraş, se află un vaporaş ce maschează  un val de pământ,  înalt de aproape 3-4 m, a cărui direcţie se îndreaptă spre portul Tomis. Istoricii spun că asemenea valuri  se mai găsesc şi în partea de sud a ţării, la Nord de Dunăre, ridicate în timpul Imperiului Roman  cu scopul de apărare în faţa invadatorilor.

Comuna Valu lui Traian s-a născut în urma unirii localităţilor,  Valea Seacă(“Omurcea”)şi  Valu lui Traian(“Hasancea”). Ea este aşezată pe linia celor  trei valuri romane:Marele val de pământ, Valul de piatră si Valul cel mic de pământ. Nu voi intra în amănunte istorice, dar ţin să vă descriu Stema comunei, o stemă care m-a impresionat prin  reprezentarea ei deosebită.
HOTĂRÂRE nr. 1256 din 8 decembrie 2010 privind aprobarea stemei comunei Valu lui Traian, judeţul Constanţa
Stema comunei Valu lui Traian

Descrierea stemei:
Potrivit anexei nr. 1, stema comunei Valu lui Traian se compune dintr-un scut triunghiular roşu, cu marginile rotunjite, tăiat de un zid de argint.
      “În partea superioară se află o floarea-soarelui flancată de câte un spic de grâu, toate de aur. În vârful scutului se află un ciorchine de strugure şi trei coline, toate de aur.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.
Semnificaţiile elementelor însumate:
„Spicele de grâu şi floarea-soarelui reprezintă ocupaţia de bază a locuitorilor, agricultura.
Brâul de argint semnifică zidul de piatră care a fost adăugat pe creasta valului de piatră de-a lungul căruia este amplasată localitatea.
Strugurele simbolizează podgoria Murfatlarului.
Cele trei coline simbolizează: Valul mic de pământ, Valul mare de pământ şi Valul de piatră, monumente istorice din secolul al VI-lea.
Coroana murală cu un turn crenelat de argint semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.”
(Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 31 din data de 13 ianuarie 2011).

Zilele Comunei vor fi celebrate anual, in intervalul 9-14 mai…hotărâre luată de Consiliul Local Valu lui Traian.

Primarul comunei este d-l. Florin Mitroi, bărbat tânăr, inteligent şi energic, pe care nu l-am cunoscut personal. Dintr-o întâmplare pe care am să v-o relatez,  mai jos, mi-am dat seama că lucrează eficient şi este foarte atent cu doleanţele locuitorilor pe care îi păstoreşte, atent si corect.
Iată întâmplarea pe scurt. În 2010 nu ne mutasem încă în „Cetate”,  dar aveam destule lucruri aduse, pentru că ne petreceam weekendu-rile aici. Într-o noapte, ne-a fost spartă casa şi hoţii ne-au furat până şi hota de la aragaz. Când, în 2011, vara, ne-am mutat definitiv, am constatat că stâlpul de pe diagonala curţii noastre nu are bec de iluminat…Pe 16 august am făcut cerere la primărie  iar pe 23 august s-a instalat becul care acum  ne luminează curtea de zici că-i ziuă.
Multumesc d-le primar, Mitroi Florin!
Pentru cârcotaşi,  menţionez că d-l primar nu ştie cine sunt şi nici nu va afla,  pentru că “Cetatea” este pe numele unuia dintre fiii mei.
După 23 de ani de lucrat la Armată şi experienţa vieţii,  mă ajută să  recunosc foarte bine omul cu  native calităţi de conducător dar şi bunul gospodar…Şi acestea sunt  haruri! Nu mă interesează culoarea politică a d-lui primar, eu apreciez omul, managerul, corectitudinea  şi dăruirea de care dă dovadă. Funcţionarii  primăriei sunt politicoşi şi  eficienţi!

………………………………………………………………………………………………………
În vară, am străbătut drumul Valul lui Traian-Constanţa de câteva ori,  şi am rămas profund impresionată de ceea ce mi se înfaţişa vederii. Pe ambele laturi ale şoselei se află o lizieră unde constănţenii îşi petrec weekend-ul, relaxându-se la iarbă verde,  în aer răcoros şi în  tril de  păsărele. Dupa lizieră urmează câmpul nesfârşit,  pictat în culori ireale de verde, galben, alb, mov şi roşu dar şi lanuri de orz, grâu, rapiţă şi floarea-soarelui. Vâlvătaia macilor se ridică deasupra  auritelor  lanuri de grâu şi, cu greu m-am abţinut să mă scufund în oceanul de petale  incendiare. Oricât de grăbit ai fi, nu poţi rezista tentaţiei de a nu admira un lan de floarea-soarelui, sora soarelui cum i se mai spune, cu pălărioarele cochete, de un galben intens, orientate  zâmbitor  spre soare. Cine nu se minunează de un lan cu porumb, de un verde intens, dătător de viaţă şi energie vitală sau de marea de grâu cu spicele de aur? La fel ca şi în ţinutul natal, Purani de Videle, câmpul este o valoare inestimabilă pentru român, un spectacol al vieţii,  speranţa de mai bine, un peisaj calm  şi sublim, o imensă bucurie. Cine nu a văzut şi nu a admirat un lan de grâu sau de orz cu nuanţele sale aurii, mişcat de o briză uşoară de vânt, lăsând impresia unei mări care îşi leagănă valurile a pierdut esenţa vieţii. A pierdut ceea ce este sfânt pentru ţăranul român care trudeşte din zori şi până seara şi pentru pâinea de pe mesele noastre…
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
E toamnă! Inchid ochii şi-mi văd “rădăcinile” înfingându-se  puternic în solul fertil din Valu lui Traian…
Dau roata timpului în viitor şi ţie mă adresez strănepoate: întelegi mesajul meu?!
Bătrânul “lup de mare” şi-a acostat corabia neamului într-un golf liniştit, la Valu lui Traian, departe de vâltorile Oceanului Vieţii.

Timpul îşi va spune cuvântul…
(Va urma)

Floarea Cărbune