Ochii tăi

Inima mea, pasăre călătoare,
Şi-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanţi.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniştea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă priveşti,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
Ca pe-o vioară
Ale cărei strune scot sunete
Numai de inima ta, auzite.
Cuvintele tale
Sunt licăriri de lumină,
Îmi place să fim împreună.
Dragostea mea e un ocean,
Cu cât te scufunzi în el,
Cu atât mai adânc devine.
Inima mea, pasăre călătoare,
Îşi trăieşte clipele
De visare, fericire şi iubire…

Autor: Floarea Cărbune

lebede

Visul

Reclame

Cristian-Constantin, la mulți ani!

                  Familia                

Motto:

„Naşterea noastră e doar somn şi uitare:

Sufletul ce cu noi răsare, astrul vieţii noastre

Altundeva a apus

Şi vine de departe:

Nu în uitare deplină

Şi nici în goliciunea absolută,

Ci păşind pe nori de slavă ne desprindem

Din Dumnezeu care este casa noastră:

Raiul ne ocroteşte în copilărie”.

(William Wordsworth)

        Am înflorit în primăvara vieţii noastre(eu și tatăl lor), rodind şase fructe exotice ce ne-au înfrumuseţat şi îmbogăţit viaţa. Copiii au împlinit existenţa noastră de oameni şi familişti. Prin ei n-am rămas nişte copaci răzleţiţi, ci am devenit o grădină plină de copaci înfloriţi. Bucuria din glasul copiilor semăna cu bucuria fluturilor şi a albinelor ce zburau printre florile grădinii noastre.

        Cu cât florile dăruiau mai multă dulceaţă cu atât mai mult ne bucuram, multiplicându-ne experienţele de viaţă, învăţând valoarea iubirii şi a compasiunii. Copiii, ne-au modelat caracterele menţinându-ne tineri şi în pas cu noul. N-am ruginit în prejudecăţi, iar ei au crescut liberi, bucurându-se de darurile cu care divinitatea i-a înzestrat. Şase copii, şase temperamente diferite, oferindu-ne lecţii de pedagogie şi psihologie, pe viu. Ne-au pus la-nvăţat! Prin ei am atins un nou nivel de înţelegere al vieţuirii.

Floarea Cărbune-„Rădăcini( Purani de Videle, locul magic al copilăriei mele)”,  Editura Lidana, 2010

                                        La mulți ani, fiule!

22449684_10214069368069205_6521497680112175500_n

Fiii mei, Cristian și Dragoș…

La mulți ani, Cristian-Constantin!

15-Tort-inima-Mousse-Capsuni

2984575189_1_7_fWMNkONa

Celei plecate(Dedicată Cristinei, fiica mea)

Visul

 

Era noapte si visam:
se făcea că alergam
pe urmele clipei fugare;
eram într-un palat
şi tot suiam
pe trepte solare încinse,
uşor tremurau, arămii, treptele-atinse.

Imponderabilă…
mă înălţam cât mai sus,
cât mai departe,
din cer mă chemau
miriade de stele
cu luciri de diamante.

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze:Google

 

Celei plecate(Dedicată Cristinei, fiica mea)

Celei plecate(Dedicată Cristinei, fiica mea)

Când mă gândesc la tine,
ceva mă doare dincolo de fire,
un dor mă sfâșie, e-atât de ascuțit,
ca lama subțire de cuțit…

Se-apropie toamna sau umbra, poate,
a unui vis frumos ce trece,
sau din păduri te strigă ecoul meu de ieri,
dar nimeni nu-l aude, doar tu de nicăieri.

Când mă gândesc la tine,
ceva mă doare dincolo de fire.
când prima stea începe să respire
şi ard în vâlvătaie frunzele de-arţar
la tine mă gândesc, la tine doar…

Autor: Floarea Cărbune

Căprioara

Căprioara

Ca o căprioară fugară, sălbatică
Alergai în primăvara trecătoare-a vieţii,
Frumoşii ochi ţi-i ascundeai,
Şi buza-ţi răsfrângeai
A alintare.
Mi-a fost greu să te prind,
Să te conving ca să rămâi cu mine.
Azi,
Deşi timpul,
Semnele trecerii şi-a încrustat,
Eşti încă tânără şi proaspătă,
Eşti visătoare şi frumoasă,
Eşti căprioara îmblânzită,
Sau nimfă eşti, a cărei cântare,
Înfioară pădurea şi macii,
Încărunţiţii brazi îi înfioară.
Paşii tăi mlădioşi
Sufletul amorţit mi-l răscolesc.

„Când noaptea o să coboare,
Voi lăsa uşa deschisă
Şi-am să te-aştept
Pe patul aşternut cu flori.

În aşteptare, de dor,
Mi te imaginez tăcut
Şi-mi pare că,
De mii de ani nu ne-am văzut”.

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze: Google

 

 

 

 

3196305423_1_4_ycdww1ydPe sub gene

Bruma s-a scuturat pe crizanteme

Penița și mintea mi-s inerte,

Coala e albă și nesfârșită

Ca albul imaculat al zăpezii.

Tăcerea mi-e cel mai bun tovarăș

Și vântul toamnei, tăios ca un brici,

Existența e monotonă și apăsătoare,

Iar singurătatea, un ghețar uriaș,

Mi-e somn, mi-e greu să mai gândesc.

 

Bruma s-a scuturat pe crizanteme,

                                                  Pentru mine, o lume s-a sfârșit…

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze: Google

Transcendere…