Tărâmul poveștilor

  tărâmul    Pe când eram copil vizitam adeseori Tărâmul poveștilor. Mă simțeam bine acolo și eram fericită. Nu mi era greu să fac aceste călătorii, cunoșteam poteca, ce ducea la el, dar și parola, pe care trebuia so spun străjerului de la poarta secretă a Tărâmului.

9a87caadd3575938c3a2baa232eca43c

          În prima călătorie mam rătăcit pe drum. Ca orice copil, eram atrasă de flori, de fluturi, dar și de frăguțele rubinii și parfumate, ce se iveau în calea mea. Cântând, culegeam flori, alergam după fluturi sau adunam frăguțe, pe care le puneam în trăistuța de la gât.

           Uneori, rămâneam vrăjită, ascultând foșnetul(sunetul) fermecător al pădurii. Așa se face că, întro zi, dupăamiază, am adormit lângă un stejar bătrân. Obosisem și, încrezătoare, mam sprijinit de trunchiul bătrân, așa cum mă sprijineam și de umărul bunicului Marin seara, înainte de culcare.

         Când mam trezit, era deja noapte, licăreau stelele pe bolta cerească, dar și printre arbori. Uimită, am încercat să prind o steluță(luminiță) zburătoare. Atunci, am simțit o mână blândă pe umărul meu. Am crezut că e bunicul, dar era bătrânul din inima stejarului. Sfioasă, m-am întors către el și, văzându-l, am dat să strig. El a dus mâna la buze, apoi mi- a făcut semn să nu țip. Am înțeles imediat ce-mi cere, același semn îmi făcea și bunicul, în pădure, când ne apropiam de cuibul vreunei păsărele. Știam că nu am voie să tulbur liniștea din jur.

Cu voce duioasă, bătrânul mia șoptit:

– Dă-i pace, e mic șil sperii.

 – Cum să se sperie, nu este o steluță? Am întrebat eu.

  • -Nu, nu este o steluță, este un licurici. Vezi ce mulți sunt? Prezența lor ne încântă și pe noi, bătrânii.-Auzind ce spune, am făcut ochii mari de mirare și am zâmbit fericită.

    -Cu tine, ce e pe aici, puiule de om?!

    -Eu, eu merg pe Tărâmul poveștilor, am răspuns cu glasul sugrumat de emoție.

    -Ai plecat singură? N-ai văzut că e noapte?

    -Da, am plecat singură, dar era ziuă, când am pornit în călătorie.

    -Ai mai fost pe Tărâmul poveștilor?

    -Nu, n-am mai fost, este prima dată când merg. Ca să nu mă rătăcesc, bunicul mi-a scrijelit o hartă, cu briceagul, pe o frunză de nuc.

    -Da? Ia s-o văd!

    Când am scos frunza din traistă, ce credeți? De la căldură, frunza se uscase și, când am vrut s-o întind, s-a rupt. De supărare, mi-au dat ochii în lacrimi, dar noul meu prieten mi-a mângâiat fruntea și m-a liniștit, zicându-mi:

       – Ei, lasă, nu plânge, nu-i nicio nenorocire. În seara asta, vei dormi la mine, iar mâine, în zori, vei pleca în drumul tău. Te voi ajuta eu, pregătește-te pentru o mare surpriză…

 

 

Autor:Floarea Cărbune

Sursă foto:Google

VA URMA…

Anunțuri

De ziua ta, Cristina…

12196271_915314068560656_3059805710605157403_n

         Cristina-preţioasă precum un diamant, s-a născut pe data de 22 septembrie, ora 18,30 în Comuna Todireşti, având, doar 2,900 kg. Ea a venit odată cu toamna…

       Când eram însărcinată cu ea, am visat un copac înalt, înalt, viguros, plin de flori albe. De n-aş fi crezut în vis, cred că m-aş fi pierdut cu firea văzându-mi puiul atât de mic şi de plăpând. N-aveam încă 24 de ani, dar născusem trei copii în trei ani. Ea fiind a treia.

     Gingăşia ei am completat-o cu numele minunat pe care i l-am pus –Cristina de la Cristos. E un nume ce i-a purtat noroc fiicei mele, care s-a dovedit a fi plină de compasiune, oricând gata să facă un sacrificiu, pentru familie îndeosebi. Este generoasă nepurtând ranchiună, un “stâlp” al familiei pe care contez! Ea este “mesagerul” nostru din viitor… trăind într-o ţară cu 7 ore înaintea noastră, şi cu cel puţin 100 de ani avans …din celelalte puncte de vedere.

        Cristina mi-a dăruit o “comoară” de nepoţel, pe Dimitrios, şi mi-a îndeplinit visul de a călători pe alte meleaguri. Fiind o fire ambiţioasă, cu multă judecată, am considerat că i se potriveşte rolul de “Călăuză” al Clanului. Ea ne-a ajutat să prosperăm! Ei i-am dăruit “Ametistul”, piatra răbdării, credinţei, devotamentului şi spiritualităţii…

Cristina a…dar mai bine…să vorbească pozele…

E iarăși toamnă!

toamnele

Celei de departe

poezie

Mama/21.09.2017

 

La mulți ani, Cristina!

Mulți ani, cu sănătate, pace sufletească, împliniri, iubire și lumină…Flori, pe calea vieții…

21616205_10213910359854099_6019948807449642356_n

LA MULȚI ANI!

FAMILIA MEA…

15202701_10210969092764260_6168924847380140628_n

FEMEIA ÎN ARTA LUI LUMII

Motto:

“Naşterea noastră e doar somn şi uitare:

Sufletul ce cu noi răsare, astrul vieţii noastre

Altundeva a apus

Şi vine de departe:

Nu în uitare deplină

Şi nici în goliciunea absolută,

Ci păşind pe nori de slavă ne desprindem

Din Dumnezeu care este casa noastră:

Raiul ne ocroteşte în copilărie”.

(William Wordsworth)

La început…am fost doi, Eu și El…

11811295_10207175053955661_5811832232895614447_n

      Am înflorit în primăvara vieţii noastre, rodind şase fructe exotice ce ne-au înfrumuseţat şi îmbogăţit viaţa.

             Copiii au împlinit existenţa noastră de oameni şi familişti. Prin ei n-am rămas nişte copaci răzleţiţi ci am devenit o grădină plină de copaci înfloriţi. Bucuria din glasul copiilor semăna cu bucuria fluturilor şi a albinelor ce zburau printre florile grădinii noastre.

        Cu cât florile dăruiau mai multă dulceaţă cu atât mai mult ne bucuram, multiplicându-ne experienţele de viaţă, învăţând valoarea iubirii şi a compasiunii. Copiii, ne-au modelat caracterele menţinându-ne tineri şi în pas cu noul. N-am ruginit în prejudecăţi, iar ei au crescut liberi, bucurându-se de darurile cu care divinitatea i-a înzestrat. Şase copii, şase temperamente diferite, oferindu-ne lecţii de pedagogie şi psihologie, pe viu. Ne-au pus la-nvăţat! Prin ei am atins un nou nivel de înţelegere al vieţuirii.

       Mă simt sora lor mai mare menţinându-mi spiritul tânăr, lecţiile lor mi-au uşurat comunicarea cu nepoţeii în prezenţa cărora mă simt în elementul meu, fiind eu însămi: tolerantă, veselă, copilăroasă şi pusă pe şotii alături de Dimi şi Alexia care au o energie şi imaginaţie debordante.

COMORILE MELE, DIMI ȘI ALEXIA(D.A.)

15107358_10210959992376756_58593482026652173_n

Copiii sunt testamentul iubirii!

Floarea Cărbune

.

„Aki noaji” –„Nagatsuki”( 長月)/partea 2

SEPTEMBRIE-luna lungă de toamnă. „Nagatsuki”  –長月   (numele vechi)şiKu-gatsu” (denumirea modernă).

JAPAN – „AKI NOAJI”

622-07810804

A crizantemei sărbătoare este,

Mi-e plină cupa cu sake…

O petală pluteşte spre lună.

          Septembrie sau noaptea lungă de toamnă ( echinocţiul de toamnă –22 spre 23. 09), luna recoltelor; la români se „ numără bobocii”, iar la japonezi se recoltează orezul.

          E încă frumos, căldura este moderată, dar în curând va veni sezonul ploilor. Norii vor căra imense cantităţi de apă peste arhipelagul japonez. De luna septembrie este legată o legendă veche, la fel de bătrână ca şi timpul. Această legendă este înscrisă în „Taiheiki”, „Cronica Japoniei medievale”.

     

         

Legenda spune că împăratul „Wen Wei” din China a trimis câţiva supuşi în munţi pentru a-i aduce „apa cu puteri vindecătoare”. După ce au străbătut cale lungă, au găsit într-un loc aproape pustiu, un Eremit (pustnic) care le-a spus că are vârsta de 700 de ani. Eremitul ( apare şi în cărţile de tarot)le-a împărtăşit secretul longevităţii şi anume că… toată viaţa a băut numai rouă de pe crizanteme. Altă legendă spune că dormitul pe o pernă umplută cu petale de crizanteme aduce longevitate şi multă voioşie. Petalele de crizantemă sunt comestibile, japonezii le folosesc pentru a orna un anumit fel de mâncare sau ca garnitură alături de legume şi fructe.

           În cursul lui septembrie poţi admira „luna plină” care se reflectă în ceaşca cu sake, prilej de inspiraţie şi meditaţie. Este perioada favorabilă scrisului sau recitării de poezii. E atât de romantică perioada, încât petrecerile cu prietenii devin adevărate sărbători.

             Pe 9 septembrie are loc „Festivalul Crizantemei”. Cupele „îmbăiate” într-un vas cu apă se introduc în congelator şi superbe flori de gheaţă le vor decora. Sake-ul cald, băut din cupa rece, brumată, va căpăta o savoare deosebită prin adăugarea petalelor de crizanteme. Dacă în ziua a 9-a a lunii a-9-a, o persoană s-a încălzit bând sake, în timp ce admira Crizantema, va fi ferită de boală. Aroma sakeului îţi mângâie, direct, inima.

Mâncărurile lunii:

 –  „Negură” (Goby) – peşte ce se mănâncă în timpul „echinocţiului de toamnă”. Se consumă proaspăt sau ca „tempura” (şniţel românesc).

 – „Ochiayu” (Sweetfish) – cu icrele foarte gustoase.

–„Kudari-gatsuo” – un peşte bogat în grăsime; consumul lui reduce colesterolul rău.

 – „Kinukatsugi”fructe de mare (melci), care se fierb şi se consumă cu sare. Se spune că cine consumă astfel de fructe va trăi 1000 de ani. Bineînţeles… alături de o cupă de sake. La japonezi mâncarea este medicament, dar şi afrodisiac.

    • Floarea Cărbune
    • Sursă poze:Google
    • VA URMA…

JAPAN – „AKI NOAJI”

„Aki noaji” – gusturile toamnei

THE MISTER OF JAPAN..

Minori no aki” sau toamna – anotimpul rodniciei, se adună roadele, se aduc ofrande zeilor. Gustul legumelor şi al fructelor este aparte. În păduri, frunzele capătă culoarea focului, iar în „bucate”, legumele şi fructele îşi păstrează aromele, gustul plăcut dând savoare şi deliciu oricărui preparat. Fructele de mare sunt gustoase, îndeosebi peştele. Pentru toamnă există o altă varietate de sake „Tsuki mizake”(în traducere-„luna plină”). O legendă spune că toamna, când este luna plină, pe care japonezii o admiră când beau acest sake, privind cerul, ei văd pe lună un iepuraş care bate orez într-o piuă.

    La jumătatea toamnei este festivalul   Jugo-ya. Ca și în China și Coreea, oamenii se adună pentru a privi luna plină, iar copiii cântă un cântec despre iepurele lunii, numit „Usagi” sau „Rabbit”.

 

Mâncăruri de sezon :

    • Castanele japoneze”, pe care le găseşti la orice colţ de stradă, reci sau fierbinţi. Ca şi fasolea azuki sunt folosite în prepararea dulciurilor („wagashi”).

    • Cartofii dulci” ce sunt foarte gustoşi. Am savurat cartofi copţi (frigărui), delicioşi şi săţioşi.

    • Ciupercile” – „mutsutake” se găsesc din belşug toamna şi se consumă fripte.

    • Floarea Cărbune/Japonia, mister și fascinație, editura pim, 2013
    • Sursă poze:Google

     Va urma…

GALA LAUREAȚILOR…”ART & LIFE”/2017/partea 3

 GALA LAUREAȚILOR…”ART & LIFE”/2017/partea 2     f6684c56  Numai un suflet delicat poate zări scânteia de lumină din frunzele toamnei şi auzi muzica ei… în acordurile nemuritoarelor simfonii ale lui Beethoven… ca un dans al ielelor, ca o odă a bucuriei. Ce tablou, de o frumuseţe rară, poate să cuprindă ochiul, admirând acest dans al vieţii! Un dans ţigănesc, ciudat şi tainic precum iubirea sălbatică… pe pajiştea unei poieni dintr-un codru de la marginea lumii.

     Inima mi-este calmă, liniştea de dinaintea furtunii, iar în zarea sufletului se mai aude ecoul Simfoniei Destinului a lui Beethoven, urmat de silueta câte unui gând rătăcitor… „

Pe când meditam la aceste scrise… a sunat telefonul… De la marginea lumii, copilul meu, Cristina, îmi aducea la cunoștință …o veste cruntă, iar pe de altă parte, pe mesaj privat  (în același timp)…primeam poza diplomei oferită de LSR, la propunerea dlui președinte Al. Florin Țene.

21764090_1818786104805400_6486918_o

         În acele clipe, de grea cumpănă, am încremenit… Vestea unui diagnostic, al cărui nume îți zburlește pielea, a zguduit, din temelii, familia noastră, inima mea fragilă… Până ieri, 19.09, am stat cu sufletul la gură...și am răsuflet ușurați, când Cristina m/a anunțat că nu s/a confirmat diagnosticul…la biopsie...I/am mulțumit Lui Dumnezeu!

          Drept urmare, azi, pot mulțumi LSR, implicit dlui președinte Al. Florin Țene și să le spun că mă simt onorată …

Iertați/mă, nu știu să spun cuvinte mari, dar mă bucur sincer…

000b68a9cf1c3616b3ba1648767ebd2b

      Acum meditez la: „Sufletul nu trebuie să-ţi rămână ca un copac solitar,  golit de căldura inimii şi de cântecul vieţii, viul ei. Dacă rămâne pustiu, tocmai acum în prag de  „toamnă”,  se va usca de tristeţe. Dimpotrivă, fă-l să înfrunzească cu roua inimii tale…”

51dced36d2442405a895d3e87324932f

  S/aveți o toamnă frumoasă, prieteni!

Floarea Cărbune

20.09.2017

Sursă poze:Google

I am a flower in the desert of the world…

Toată viața mea a fost o luptă, cu mine însămi, cu ispitele, și pentru supraviețuire…

Lumea este un deșert, în care puțini supraviețuiesc întregi la minte și la trup. În  acest deșert… este un cal sălbatic(visul meu/ visul tău), un cal al nisipurilor, pe care am vrut să/l îmblânzesc, să/l supun voinței mele și  să mi/l fac prieten. Am văzut, cum unii au înaintat nepăsători, fără stavili în cale, trăindu/și visul… Eu nu am putut,  am rămas o biată floare…pe o dună izolată. Uneori, mi/a fost sete, alteori, mi/a fost dor, nopțile… am înghețat de frig, iar ziua m/am topit de căldură…De/a lungul vieții, petalele mi s/au ofilit,  una , câte una…

Sunt o floare în deșert, și nu mai am puterea să lupt…giphy

Am obosit,

Floarea Cărbune

 

Sting/Desert rose

I dream of rain
I dream of gardens in the desert sand
I wake in pain
I dream of love as time runs through my hand
I dream of fire
These dreams are tied to a horse that will never tire
And in the flames
Her shadows play in the shape of a man’s desire
This desert rose
Each of her veils, a secret promise
This desert flower
No sweet perfume ever tortured me more than this
And as she turns
This way she moves in the logic of all my dreams
This fire burns
I realise that nothing’s as it seems
I dream of rain
I dream of gardens in the desert sand
I wake in pain
I dream of love as time runs through my hand
I dream of rain
I lift my gaze to empty skies above
I close my eyes, this rare perfume
Is the sweet intoxication of her love
I dream of rain
I dream of gardens in the desert sand
I wake in pain
I dream of love as time runs through my hand
Sweet desert rose
Each of her veils, a secret promise
This desert flower
No sweet perfume ever tortured me more than this
Sweet desert rose
This memory of Eden haunts us all
This desert flower, this rare perfume
Is the sweet intoxication of the fall.

Sursă poze:Google