Woman in the universe

Femeia în Univers

Femeia-metafora vieţii, cu trup modelat de sculptori celeşti şi suflet angelic. Te cheamă şi te ispiteşte să-i înţelegi misterul, voluptatea, inocenţa, maternitatea. Citindu-i misterul şi dezlegându-i enigma, vei găsi toate răspunsurile pe care… omenirea le caută încă din zorii vieţii. În trupul ei stă ascunsă, ca într-un sanctuar, sămânţa vieţii, în ochii ei frumuseţea lumii, în spiritul ei-nemurirea! Trupu-i, ca o amforă, a fost dăltuit în marmură, pictat în culori, cântat pe muzica diafană a îngerilor, descris de poeţi celebri, unii dintre ei dându-şi viaţa din dragoste pentru ea, pentru femeia – matricea vieţii.

Femeia, cu mâinile-i întinse în zbor necontenit, venind de sus, din şi cu lumină încărcată, să-mbrăţişeze în cascade uriaşe pământul cu toţi oamenii săi, pământul cu toate vieţuitoarele sale, pământul cu toate apele sale şi toată căldura sa dătătoare de viaţă..
Conştientă de propria-i frumuseţe, femeia păşeşte în viaţă, plutind precum zeiţele care, uneori, au manifestat gelozie pe nurii unei pământene.

Femeia- permanenţa vieţii pe Pământ; tinereţea veşnică a omenirii; eternul feminin… sunt teme ce se desprind din arta lumii.

Femeia nu este un obiect pentru satisfacţia masculină ci un „templu” pentru adoraţie. Trupul ei, ca şi al bărbatului, este un „templu” în care sălăşluieşte Scânteia Divină. Esenţa femeii este maternitatea…

Maternitatea îi conferă femeii statutul de co-creatoare, ea fiind inima universului…

Autor: Floarea Cărbune

Surse poze: Google

Mă plec în fața ta,  Femeie-mamă!

WOMAN

Anunțuri

Juuichi-gatsu(noiembrie)

NOIEMBRIE- luna agerului

Shimotsuki (numele vechi) şi Juuichi-gatsu (denumirea modernă)

O cupă cu sake aromat

Într-o seară de iarnă

La focul viu,

Cât de fierbinte-i băutura!

         Poetul se lasă sedus de focul din şemineu dar şi de căldura sake-ului. Înainte de a degusta băutura magică, admiră culoarea sticlei de un albastru intens, căreia flăcările îi dau nuanţe de violet. Din locul unde se răsfaţă, priveşte grădina unde a căzut bruma, admiră pomii împodobiţi de chiciură şi meditează: este luna noiembrie – luna îngheţurilor!

 Cea de-a şaptea zi a acestei luni este „Ritto”, adică debutul iernii. Ieri, frunzele galben-roşietice încă mai îmbrăcau copacii, dar peste noapte s-au aşternut într-un covor minunat pe aleile grădinii. A venit frigul, a căzut bruma, au căzut şi frunzele. Păsările, în cârduri disciplinate, zboară spre zările pline de soare. E vremea ofrandelor. Anul a fost bogat, zeii trebuie mulţumiţi prin ofrande şi celebrări la altare. Se fac rugăciuni, se aduc mulţumiri, sunt invocaţi toţi zeii. Există rugăciuni de mulţumire dar şi rugăciuni pentru ca zeii să ajute la obţinerea celui mai bun sake. Se consideră o jignire să încălzeşti sake, dar e şi dăunător sănătăţii dacă bei sake fierbinte. Când cineva doreşte să încălzească sake îi este recomandat a-l încălzi la temperatura corpului, nu mai mult de atât. La o temperatură mai ridicată, sake îşi pierde aroma şi buchetul. În cele din urmă nu-i decât o preferinţă personală şi fiecare bea la temperatura care i se potriveşte.

          Taro-san a încheiat fermecătoarea poveste a sake-ului cu aceste cuvinte: Închide ochii şi deschide-ţi sufletul, savurează cupa de sake în linişte…

Kampai! Noroc!

Autor: Floarea Cărbune-Japonia, mister și fascinație( jurnal de călătorie), editura pim, 2013

Sursă poze:Google

„Aki noaji” (partea 2) JUU-GATSU

The Transfăgărăşan Highway And Its Splendours(bilingual)

tricol

Starting from Brasov and following the highway alongside the river Olt, then crossing the chic city of Fagaras with its fortress, you get to a roundabout near the locality Cartza, where you can take to the left road if you want to go to the mountains´ range. After a few kilometers away only, you come in a cool valley along the river, and then the road lays forward in spectacular serpentines to Balea Waterfall. Here the tourist can make a stop at the restaurant, or take a ride on the tourist trail until near the waterfall. A flood of water flows into the void from somewhere above the cliffs, creating deafening tumult around, which rises to the peaks that seem to float among misty clouds. Both the air stream formed by the body of water rolling down the cliffs and the drifting drops refresh you with invigorating energy. It is a fascinating spectacle offered by Mother Nature on the mountains´ stage.

Back in the little resort, if you take the cable car, you will be mesmerized by the lovely panorama which runs beneath, or, if you travel by car, you can drive up the road that winds like a ribbon through the rocky spurs, having on the left the haughty stone chest of the slope, while on the right, both an endless valley is opening, and the opposite slope that seems to float in the mist from place to place. The striking view of the valley delights the eyes of the tourist, which glide on every crag that emerge through the trees stinging bravely the blue ocean of the sky.

Here, in the reign of the mountain, you protrude the nature´s soul and the spirit of the millennial stone, equally fascinated by the multitude of magical images as beautiful as a summer dream. Steep walls open the way to the abyss, precipices of different shapes, one more dizzying than another, with forms continuously changing with the passage of time, ranging from one season to another both the elegant white, green or gray costume of the mountain, and the myriad shades of the blue infinite sky.

At Balea Lac, your eyes will enjoy both the unique picturesque landscape and the transparent water of the lake situated on the top of the mountain. Tourists from all nations take photographs, videos; admire the gulf that opens on the north side with the road crawling like a snake through the rocks, and the fog that climbs the steep like experienced alpinists. The lake is surrounded on the east side by the barren ridges of the mountain range. There are a hotel and a restaurant rather special here, which enters the lake waters as a lacustrine building. Indigenous trout frolic in the clear water with greenish hues. Here, on the border between dominant mountainous ridges and the infinite blue sky, the weather often becomes whimsical and the gusts of wind, the noise of this roaring valley, the echoing thunder, the lightning which trickle like luminous serpents on the rocks, fierce clouds that pour torrential rain in  summer or sudden winter blizzards, all of them depict paintings that pass you from horror to enchanting, just in front of your eyes. Sometimes, when the sky is clear, the sun seems to approach the stone foreheads of the massive closer and closer.

In recent years, once the white season is settled here, at Balea Lac, it has got customary to be constructed an Ice Hotel and a Church made of Balea Lake ice blocks.

From Balea Lake you can cross the mountain from Ardeal (Transilvania), passing by the edge of the mountain through a tunnel, to the other side, to the county of Arges. If you do so, you are met by the bald peaks and the embroidered contour of the Carpathian crests. With its highest peaks: Moldoveanu and Negoiu, which dominate both Transilvania and The Old

Kingdom (also called Walachia or Tzara Romaneasca), the Fagaras Massif is the biggest in the country. The peaks of this range of mountains, which raise their majesty over the clouds, are going to accompany you, watching over your tour from faraway. A fairytell land of white and gray clouds, dropping their misty curtains over your steps, but letting little blue spots of the sky to caress your sight by sending you magical sun rays, all of these and much more is the Kingdom of Fagaras Mountains. Here up, at just a step to the sky, everything is complex, a conglomerate of clouds, mist, rocks, small trees and sky, creating by their lack of uniformity a harmonious view.

Tumultuous waterfalls, whose clamor is propagated in hectic waves to the crests, wait for your descending at the foot of the mountain, to enchant your eyes with their water streams hitting the rocky spurs.

So, once you leave the barren heights, you protrude the beauty of the Keys of Arges. Here the road glides along the rocky steep, while a deep valley widens down on the other side. The haughty peaks of Fagaras remain somewhere above, once the car enters the fir-tree forest bordering a magnificent accumulation lake, so, after enough driving, you reach Vidraru Barrage. The bottom of the valley comes out like a little stream finding its way through the mountains, if you dare to have a look from the top of this barrage, in the form of a bow and with a breathtaking height. You will enjoy every single moment and wonder how people could work at such a dizzying height. Men look like ants looked down from such a height. But there are so many other barrages of this sort in Romania, built during the euphemistically called “The Golden Age”, which people today consider and name “The Age of the Hideous One” (referring to Ceausescu, the communist dictator).

In the meantime, driving down along the left slope, you get to the Fortress of Poenary that served as a second residence city to Vlad the Empaler (Tzepes). Later on, continuing your journey to Curtea de Arges City, you have the unique opportunity to visit the monastery with the most beautiful church in Romania, built during the reign of Negru Voda (Black Voievode) by the legendary Master Manole, who, according to the legend, had to build his own wife, Ana, in order to give the building eternal endurance, as he had dreamt one night, to prevent that everything his team had built during the day to get destroyed during the night, as it had been happening for a while. The legend says that after he had put his wife in the wall, the church ceased to collapse and remained steady. But, when the architectural masterpiece was finished, the Voivode ordered that their scaffold should be destroyed, and Manole remained on the top with its team. He and his workers made shingle wings and jumped. The place where Manole had fallen, a beautiful refreshing stream sprang, as a reward of his honesty and faithfulness, while on the place the workers had fallen, only thorns sprang, because they had worn their families not to visit them. A fountain is arranged on the place of the spring, called Manole Fountain. Inside the monastery, there are the relics of Saint Filofteia, to which hundreds of people come daily to pray for health, help, or to find salvation.

From now on, our journey leads to Valcea, my homeland, but this is another story. (Foto Google)

Author: Ion Nălbitoru

(Translated by Lia Nenciu, Romania)

ROMANIA

ROMANIA AS A FAIRY TALE(bilingual)

ROMANIA AS A FAIRY TALE(bilingual)

tricol

*ROMANIA AS A FAIRY TALE

Romania, situated in South-Eastern Europe, more exactly in the Balkan Peninsula, counts 18 million inhabitants and has as neighbours to the East and North – the Republic of Moldavia and Ukraine, to the South East the Black Sea, to the South – Bulgaria, to the South West – Serbia and Montenegro and to the West – Hungary.

From a geographical point of view, Romania has four regions, Transylvania, Moldavia, Muntenia (Wallachia) and Dobrugea.

Romania’s National Flag has three colours with vertical stripes starting from the shaft with blue, then yellow and red.

Romania’s National Day is December 1-st, and Constitution Day is observed on December 8-th.

The Romanian Black Sea Coast is also called the Romanian Riviera and is 254 km long also including the biggest port, Constanța.

The biggest city of Romania, also its capital, is Bucharest, having a population of 2 million people.

As of March 24-th, 2004, Romania became a NATO member country and in January 2007 it joined the European Union.

The climate is a temperate-continental one having winters with a lot of snow and very hot summers.

Boasting a long and eventful history, Romania is a treasure of culture, art and natural beauty, being really magnificent for its monuments, traditions and customs.

Romania is a unique place in the world where Orthodox Monasteries with their remarkable outer paintings and interior frescos have been preserved since the Middle Ages, and due to their uniqueness and inestimable artistic value, they have been included in 1993 in the International List of UNESCO.

Indeed, there is no other place in the world as the one in Northern Moldavia to include such beauties as the monasteries of Voroneț, Sucevitza, Moldovița, Probota, Humor and Putna.

Using colours such as the blue of Voroneț, the red of Humor and the green of Arbore, the painters – most of them unknown – depicted the biblical scenes of the world and the Paradise, stories about the Holy Virgin and Jesus Christ, tales about the beginning of mankind and life after death.

Another worthwhile group is that of the Wooden Churches in

Maramureș, unique examples blending the Gothic style with local traditions. Most of them were built in the 18-th and 19-th century. These churches are built of thick wooden logs, are quite small and dark inside and are painted with biblical scenes. They too were added to the International List of the UNESCO heritage in 1999.

Bordered and crossed by the waters of the Danube, Romania boasts a unique scenery, including the wooded Carpathian Mountains, the sunny

Black Sea Coast and the Danube Delta, which is the best preserved delta in

Europe. The picturesque

borrows everywhere have the role to highlight places where people live and preserve traditions. There is a great diversity in Romania of scenic villages, medieval towns and make the visit of medieval castles worthwhile.

Romania has always been and still is a tourist attraction, since it has a lot of scenic beauties to offer, no matter what the season. We have numerous mountain resorts both for summer and winter times, such as Sinaia, Bușteni, Predeal and Vatra Dornei, located in the mountains or on scenic slopes.

The Black Sea Coast is a favourite with many families of tourists, boasting 100 km of beaches with a fine and golden sand in resorts such as Mamaia, Eforie North and South, Costinesti, Neptun, Venus, Jupiter and Saturn. The most important one is Mamaia, North of the port city of Constanța, being in summer a very popular destination for both Romanian and foreign tourists.

At the border between Transylvania and Wallachia lies the Bran

Castle, also known as Dracula’s Castle, and also in Transylvania you may visit the medieval towns of Brașov and Sighișoara.

In Moldavia the town of Iași, boasts the oldest University of Romania, founded in 1860.

Romania is a country full of mysteries and legends in which castles, fortresses and churches highlight the beauty of the natural landscapes. The combination of medieval architecture and modern constructions offers a rich and worthwhile experience to all visitors.

Izabela Tănasă Writer

Photos source: Google

 

ROMÂNIA DE POVESTE

România, situată în Europa de Est, în Peninsula Balcanică, are o populaţie de 18 milioane de locuitori, având vecini la est şi nord Moldova şi Ucraina, la sud-est – Marea Neagră, la sud – Bulgaria, la sud-vest- Serbia şi Muntenegru – şi la vest Ungaria.

Din punct de vedere geografic, ţara este împărţită în patru zone :

Transilvania, Moldova, Muntenia şi Dobrogea.

Drapelul național al României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la lance, albastru, galben şi roșu.

Ziua Naţională a României este pe 1 Decembrie, iar Ziua Constituţiei, pe 8 Decembrie.

Litoralul românesc al Mării Negre supranumit şi Riviera românească, se întinde pe o lungime de 245 de km şi include cel mai mare port românesc, Constanţa.

Capitala României şi cel mai mare oraş cu o populaţie de 2 milioane locuitori este Bucureşti. Din 24 martie 2004, România este stat membru N.A.T.O şi din ianuarie 2007 a Uniunii Europene(U.E).

Climatul este temperat-continental, cu ierni pline de zăpadă şi veri călduroase. Cu o lungă şi zbuciumată istorie, România este un tezaur de cultură, artă şi frumuseţe naturală, fiind magnifică prin mulţimea de monumente, tradiţii şi obiceiuri.

România este unicul loc în lume unde mai multe Mănăstiri Ortodoxe cu exteriorul lor remarcabil şi cu frescele interioare au fost păstrate şi transmise din timpuri medievale, iar datorită unicităţii şi valorii artistice ele au fost adăugate în 1993 în Lista Internaţională a Moştenirilor U. N.E.S.C.O.

Într-adevăr, nu este nici un alt loc pe pământ unde un astfel de grup de mănăstiri, precum Voroneƫ, Moldoviƫa, Suceviƫa, Humor, Probota şi Putna. Folosind culori precum Albastrul de Voroneƫ, Roşul de Humor sau Verdele de Arbore, pictorii (majoritatea necunoscuƫi) au descris poveştile biblice ale pământului şi ale raiului, scene din viaţa Sfintei Fecioare şi a lui Iisus Hristos, povestiri despre începuturile omenirii şi viaţa după moarte.

Un alt grup îl reprezintă Bisericile de Lemn din Maramureş, exemple unice care combină stilul gotic cu cel tradiƫional. Cele mai multe au fost construite în secolele al XVIIIlea şi al XIX-lea. Lăcaşurile prezente sunt construite din buşteni groşi, sunt destul de mici, întunecate în interior şi pictate cu scene biblice, ele fiind adăugate în Lista Internaţională a Moştenirilor Culturale a U.N.E.S.C.O, în 1999.

Traversată de apele Dunării, România are un peisaj unic, incluzând frumoşii şi împăduriƫii Munƫi Carpaƫi, Coasta Mării Negre şi Delta Dunării, care este cea mai mare deltă europeană atât de bine păstrată.

Cu rolul de a puncta peisajele naturale sunt satele rustice, unde oamenii de acolo trăiesc şi menţin vechiile tradiƫii. În România este o mare diversitate în arhitectura lăcaşelor religioase, a oraşelor medievale şi a castelelor.

        Dintotdeauna, România a fost şi a rămas o atracţie turistică, având multe frumuseţi de oferit, indiferent de anotimp. Avem renumite staƫiuni estivale şi, în egală măsură, hibernale, pentru schi, precum Sinaia, Buşteni, Predeal, Poiana Braşov şi Vatra Dornei, ce sunt situate în frumoase văi şi pe povârnişuri de munte.

Coasta Mării Negre este destinaţia preferată pentru vacanţele familiilor, având 100 de km de plaje cu nisip auriu şi fin, cât şi multe staƫiuni precum Mamaia, Eforie Nord, Costineşti, Neptun, Saturn. Cea mai importantă staƫiune este Mamaia, situată în nordul oraşului Constanƫa, fiind o destinaƫie populară în timpul verii, atât pentru turiştii români cât şi străini.

La graniƫa dintre Transilvania şi Muntenia se află Castelul Bran, cunoscut ca şi Castelul lui Dracula, dar şi oraşele medievale Braşov şi Sighişoara.

În Moldova, Iaşul este locul celei mai vechi universităţi din România, fondată în 1860.

România este un loc plin de mistere şi legende, în care castelele, fortăreƫele şi bisericile scot în relief frumuseƫea peisajelor naturale.

Îmbinarea arhitecturii medievale şi a modernismului oferă o experienţă unică şi bogată fiecărui turist. Mânăstirea Voroneţ

Izabela Tănasă -scriitor

* Antologia „Just for you, Japan”, Editura Rafet, 2017

(Sursă poze:Google)

Happy Birthday, Great November Babies!

 

Happy Birthday, Great November Babies!

 

Motto:

„Dacă nu puteți ține animale, creșteți un trandafir. Vă va ține la fel de ocupați , veți fi buni prieteni și nu latră! „(Autor necunoscut)

          Noiembrie, și florile sunt încă înflorite… Nu este vorba de crizanteme sau tufănele, florile specifice acestei luni, ci de flori întârziate, precum zorelele, crăițele, trandafirii, căpșunele și alunul, ai cărui gameți stau agățați de ramurile copacului bătute de vânt.

     ALUN  

             Într-un avânt tineresc(specific zilelor de 1 Mai, înainte de 90), m-am „aventurat” în grădina noastră mică, căutând frumuseți ale acestei toamne întârziate. Și, nu mică mi-a fost mirarea, când am mai găsit, oferindu-și ofranda, înainte de brumele, ce nu vor întârzia, flori ca: zorele, primulă,  trandafiri cățărători, roz și roșii,nalbă de grădină, roșii cherry, trifoiaș în ghiveci și o floare căreia nu-i cunosc numele. Are bobițele roșii(fructele) adunate într-un ciorchine de rubine…  Acum, toamna, este în plină frumusețe.

          De câteva zile, se simte apropierea iernii, vântul s-a intensificat, temperaturile au scăzut(în aer și în pământ), copacii se unduie în bătaia vântului aspru(mi-a rupt o crenguță, la gutui). Părul și corcodușul, din fața casei, ambii ieșiți din sâmburi, stau îmbrățișați la umbra caișilor, păstrându-și veșmintele. Alunul își zvârcolește coroana, atins de vântul grăbit…Mi-e teamă să nu-și piardă gameții, scăzînd recolta de alune, ale anului viitor. Avea doar 30 cm, când l-am primit prin poștă, de la soțul prietenei mele, din jud. Giurgiu. I-am acordat o atenție deosebită, de parcă ar fi fost un prunc, iar el ne-a răsplătit așteptările, crescând înalt, rodind din belșug. Deși alunul crește sub formă de arbust, eu l-am dirijat să devină copac, din cauza spațiului mic. 

        MIGDALAh, migdalul, singurul pom găsit în curtea casei, în 2009! În primăvara lui 2010 era tânăr, avea muguri și boboci timpurii, credeam că este piersic, nu văzusem migdal, până atunci. Fructele lui, de fapt sâmburii sunt dulci, prețioși pentru sănătate și des întrebuințați în tot felul de combinații alimentare. Îl admir, a crescut cât casa de înalt, coroana îi este zdrențuită, și-a pierdut multe frunze, dar încă mai are fructe.

        Atentă pe unde calc, zăresc pâlnii de zorele deschise și la această oră, 14:00 p.m. Sunt răzlețe, nu sunt toate pe același fir. Sunt tare gingașe!

Mai ales acum…în 31 oct.2017.

        Cât de cutezătoare poate fi primula, înflorită a doua oară, anul acesta sau micuța floricică, răsărită sub corcoduș…Are un boboc minuscul, este fragilă, nu cred că va mai apuca să înflorească, deja se anunță bruma.

             Pe bolta de la vie, un trandafir, cu buchețele roz își spijină trupșorul fragil. În vârful unei rămurele, are un buchețel înflorit. Un mic cavaler, ce se oferă spre admirare, în ciuda zilei reci! (La poartă, alt buchețel, din același soi). Mai sus, alături de el, ca un frate mai mare, un alt trandafir, mai înalt, mai puternic, mai îndrăzneț, care ne oferă buchețele de flori, mari, roșii, cu un parfum specific. Încerc să le fotografiez și…în obiectivul camerei, îmi apare cerul azuriu și câțiva nori călători.

         Îi privesc câteva clipe, apoi îmi cobor privirea și obiectivul camerei se fixează pe florile unei tufe de crizanteme, dar și a două soiuri de tufănele. Crizantemele sunt mai înflorite, soarele le îmbrățișează toată ziua, chiar și la apus, astfel este dispusă curtea noastră.Tufănelele sunt mai la umbră, au mulți boboci și doar câteva flori.

              Doamne, iarba e încolțită, de fapt, gazonul semănat mai acum vreo trei săptămâni! Ce să mai zic de zmeură? Vântul rece nu-i priește, dar își flutură curajoasă, drapelul frunzelor zdrențuite. Parcă ar fi Gavroche, pe Baricada din Paris. (Îl avem și noi pe Florin Gheorghiu, „Gavroche al României”, simbol al Revoluției din decembrie 1989, că tot se apropie decembrie). Doamne, amintirile astea…Căpșunele sunt mai norocoase, cresc în lădițe de lemn, au soare din belșug, chiar și azi. Fiind un soi productiv, încă mai au flori, chiar și fructe.

Toată vara am udat grădina, dar și în lunile de toamnă, astfel, multe dintre semințele căzute pe pământ, au răsărit, îndeosebi cele de micșunele. Alături de ele, la umbra salviei, am zărit un „smoc” verde, cu frunzulițe-săbii, cred că sunt brândușe… Vântul puternic a smuls vița-de-vie din legături, îi desprinde frunzele ruginite și le poartă cu el. Dar într-un colț retras, mai sunt câțiva ciurpeni(ciorchini) de struguri, pe o coardă de vie adusă de la Purani de Videle, din grădina casei părintești, dar de la fratele meu, Gheorghe Dumitrache.

Octombrie a fost o lună bună, copacii și-au menținut frunzișul, îndeosebi caișii, florile verii au înflorit și acum.

 

           Câțiva struguri negri, răzleți, rezistă, încă, cocoțați într-un corcoduș, parcă în ciuda mea. Nu am cum să-i ajung, mai ales că vița-de-vie este a vecinului nostru, la fel și corcodușul. 😉

Azi, 1 noiembrie, 2017, de la masa unde scriu, zăresc soarele, în casă e cald, dar nu știu cum e afară. N-am ieșit încă…Este ora 08:35 a.m.

Happy Birthday, Great November Babies!

NOV BUN

It’s autumn!

It’s autumn!

E toamnă!

De vânt bătută, frunza
A căzut pe iarba udă.
Mă plec, o iau în mâini,
O mângâi şi mă doare
Mâhnirea ei de amurgită Floare(a).
Strâng frunza-n braţe,
Crengi îndurerate…
Arţarul singuratic
În flăcări vii se zbate.
Ascult pădurea şi mă-ntreb:
De unde atâtea frunze într-un crâng?!
De unde atâtea crânguri într-o frunză?!
E toamnă, să râd, să plâng?!
(Floarea Cărbune)

Sursă poze: Google

 

Romania – “The hot snow from home“/bilingual

 

Romania – “The hot snow from home“/bilingual

 

Motto:

¨Mums are the place where love

rises from the ground,

where happiness sounds like a song, of bells in honor of our birth.

Mothers are our longing for home.¨

(P. Coelho)

        In winter, I remember beautifully spent moments: the Christmas tree´s scent, the children carols, the snowmen… I see my tired mother cooking pound cakes, looking from time to time up to the icon of Jesus. I was watching her surrepticiously, she was happy, thanking God for everything. I remember the winters when I was playing with my brothers, sledding all day. In this season, I feel closer to my childhood, I feel the need to become a child again. Here, in Japan, I live with winter memories. The memories of a happy child, singing carols to the people, with red frozen cheeks…but warmed up by my mother´s arms.

My family

For a few years, I have been spending my winter holidays in Japan, far away from my family, telling stories to my child and husband about Romanian traditions, about my family and my past winters spent in Romania.

A lot of time without tasting my mother´s cakes, without clinking glasses of champagne, without children carols, without the ships´sirens in the port… I don´t have my brothers close anymore, I have only my dear memories which became my Christmas tree, here, in Japan. I don´t have my mum – my tree´s star, to fill the table with ¨tree ornaments¨. It´s just me, a child, and a winter´s anguish.

„JUST FOR YOU, JAPAN!(bilingual anthology)-Scraps

How Romanians Celebrate Christmas and New Year:

Traditions and Folk Traditions

Photo source: Google

Autor: Cristina Cărbune(Inoguchi

Asakusa/Japan

România- „Zăpada caldă de acasă”

1

Motto:

Mamele sunt locul unde dragostea răsare din pământ,

şi fericirea cântă asemenea clopotelor, în onoarea naşterii noastre. Mamele sunt dorul nostru de acasă“.

(P.Coelho)

        Iarna, îmi revin în memorie amintiri atât de dragi: mirosul bradului de Crăciun, copiii colindând, omuleţii de zăpadă. O văd pe mama făcând cozonaci, obosită, privind, din când în când, icoana lui Iisus. O priveam pe furiş, era fericită, îi mulţumea lui D-zeu pentru tot ceea ce îi dăruise. Îmi aduc aminte cum mă jucam cu fraţii mei, întreaga zi afară, cu zăpadă, cu săniuţele. Iarna, sunt mai aproape de copilăria mea, simt nevoia să fiu din nou copil. Iarna, în Japonia, trăiesc numai din amintiri. Amintirile aparţin unui copil fericit, colindând pe la casele oamenilor, roşu în obraji, îngheţat de frig… dar încălzit de braţele mamei.

De câţiva ani, petrec sărbătorile de iarnă în Japonia, departe de ai mei, povestind copilului meu şi soţului, despre tradiţiile româneşti, despre familia mea, despre iernile din România.

Nu am mai gustat, de multă vreme, cozonacii mamei, nu am mai ciocnit o cupă de şampanie la cumpăna dintre ani, copiii nu-mi mai cântă colinde, sirenele vapoarelor nu mai sună în port. În jurul mesei nu mai sunt fraţii mei să depănăm amintiri dragi, amintiri, care în Japonia mi-au devenit brad de Crăciun. Nu mai e mama, steaua din vârful bradului, să-mi umple masa cu “globuri”. Sunt doar eu, un copil şi nostalgia unei ierni.

ROMÂNIA-COLINDĂTORI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI

colindatori-carolers

(Sursă poză-Google)

          De atunci au trecut câteva luni, a venit, iarăşi, Primăvara. În România au răsărit ghioceii, în Japonia au înflorit prunii. Mi-e dor de ghioceii abia iviţi din zăpadă.

Ştiu că, de sărbători, mama a frământat şi copt cozonaci, a privit icoana lui Iisus şi a plâns. Nu i-a văzut nimeni lacrimile, le frământase împreună cu aluatul. Numai un copil, ce o privea pe furiş, a mângâiat-o uşor, şoptindu-i: “zăpada e rece, dar ghioceilor le ţine de cald; nu întotdeauna recele înseamnă uitare, nu întotdeauna depărtarea înseamnă rece; eu sunt “zăpada” pentru ghiocei… eu sunt “zăpada” pentru tine ….voi fi mereu lângă voi!”