Ghiocelul

ghiocei zapada imagine animata

Firav, mândru, mititel,
A ieşit un clopoţel,
De sub neaua de argint,
Bucuros, lumea vestind
Că miroase-a Primăvară,
În dumbravă şi în ţară.
Ghiocel, alb – clopoţel,
Aduci soarele pe cer,
Aduci jocuri de copii,
Iarbă verde pe câmpii.
Sună, sună-a Primăvară,
Să iasă copiii-afară,
Soarele să-i veselească,
Grădina să înflorească

(Floarea Cărbune)

ghiocewl_1 1344594988_podsnezhnik-2 coltisorderai.blogspot.ro ghiocei zapada imagine animata ghiocel2 ghiocel imagine animata 1 martie

Reclame

JAPAN, MY LOVE…

           Sakura matsuri este sărbătoarea florii de cireş japonez, prilej de relaxare şi distracţie pe iarbă, pe sub copacii înfloriţi. Cireşii îşi etalează splendorile ca la paradă, de la albul pur-virginal, până la rozul diafan; de la floarea simplă, până la uimitoarea floare bătută precum floarea de bujor. Natura surclasează, şi de această dată, măiestria creatorilor de frumos. Este o frumuseţe divină, stropită cu o cromatică uluitoare ce-ţi picură în suflet emoţie, bucurie, dar şi gândul că viaţa omului este efemeră… precum fragila floare de cireş.

         Mă izolez sub corola înmiresmată a unui cireş, şi preţ de câteva clipe, aflându-mă într-o meditaţie binefăcătoare, mă străfulgeră crâmpeie de viaţă trăite până acum, cu bucuriile şi cu tristeţile ei, cu oameni mult dragi mie. Pentru clipa prezentă, de o frumuseţe copleşitoare, îi mulţumesc lui Dumnezeu că exist. Îi mulţumesc Cristinei care, prin bagheta magică a sufletului ei generos, mi-a oferit momente din viaţă, unice şi nevisate; îi mulţumesc lui Shinya, soţul ei, un om de o rară nobleţe sufletească, pentru că, graţie lui, sunt aici. În Japonia, m-am redescoperit, m-am străluminat, mi-am aflat şi o altă menire pe acest pământ. Sublimul nu-l pot exprima în cuvinte, doar îl văd, îl admir, îl simt, îmi răscoleşte toate simţurile… Oare de ce metamorfoza mugurelui florii de cireş o asemui cu o „călătorie” a omului pe Pământ?!

Mugurele… să fie oare copilul fragil şi inocent?!

Bobocul de floare… să fie oare adolescentul vulnerabil încă la ger şi intemperii?!

Splendida floare de cireş… să fie oare tinereţea cu frumuseţea ei?!

Însângerata boabă de cireş… să fie oare a doua tinereţe încărcată de un molipsitor optimism?!

               Mă opresc aici cu etapele vieţii, e mai prudent. Dar nu mă pot opri în a vedea, paradoxal poate, o asemuire între frumuseţea dumnezeiască a florii de cireş şi puterea, curajul încercat al legendarului samurai, pecetea luptătorului dintotdeauna învingător. Ies de sub vraja puternicului războinic pentru a reveni la hipnotizanta floare de cireş. Ciudat este cum şi femeile japoneze, pe care le privesc acum, par a fi flori de cireş: cu buzele roşii, obrajii albi, mătăsoşi, pudraţi cu multă migală şi artă…

În mulţimea pestriţă, veselă, observ un fotograf şi o pictoriţă, care lucrează. Mă întreb dacă şi ei văd ceea ce văd eu, şi regret că nu pot picta frumosul ce ne înconjoară.

          Poeme-fluvii s-au scris, dedicate gingaşei flori, şi pictori faimoşi şi-au pus harul în slujba ei. Cel mai cunoscut este „Hiroshige”, ale cărui opere celebre sunt şi azi admirate. Eu închin florii de cireş, ca omagiu, cu suflet emoţionat şi recunoscător, câteva modeste gânduri:

Ninge pe covorul de iarbă,

Se scutură florile-n grabă

Prin zborul dragoste-lumină…

În suflet am pace sublimă,

Căci mâine cireşele coapte

Par a fi doar un vis printre şoapte!

Numele meu în kanji este „Hana”adică Floare(a)

……………

Pentru unii, Japonia înseamnă sunet, pentru alţii culoare, pentru mine, Japonia simbolizează sunet, culoare şi încă ceva în plus… Japonia este ţara care mi-a adoptat fiica şi nepoţelul…

Noaptea s-a aşternut, soarele a trecut în asfinţit pentru ca mâine să răsară, din nou, aducându-ne lumină, căldură şi speranţă în suflet.

Sunt împăcată cu tot ceea ce las în urma mea şi păşesc în viitor cu gândul curat şi plin de Speranţă şi Lumină.

………

Dacă lectura acestei cărţi… ţi-a adus bucurie în suflet va fi un semn că am putut ajunge până la inima ta, dragă cititorule.

Abia, după cinci călătorii în Japonia, am înţeles ce a vrut să spună Rabindranath Tagore în aceste cuvinte:

Călătorul trebuie sa bată la toate porţile înainte de-a ajunge la a sa. Trebuie sa rătăcim prin toate lumile din afară  pentru a ajunge în sfârşit la templul cel mai lăuntric.”

SAYONARA,  JAPAN!

Floarea Cărbune-„Japonia, mister și fascinație”, editura pim, 2013.

Sursă poze: Google & Pinterest

AUGUST- luna frunzei

AUGUST- luna frunzei

      maxresdefaultAUGUST- luna frunzei.Hazuki” (numele vechi) şiHachi-gatsu”(denumirea modernă)

Bine-ai venit cupă cu sake!

Spiritul tău mi-aduce toamna

Hrănindu-mi rădăcina vieţii.

August e luna când se aduc ofrande de orez, dar şi luna vacanţelor. Deşi e o lună fierbinte, turiştii vin cu miile în Japonia.

Condiţiile de cazare sunt deosebite, iar frumuseţea ţării este de un exotism rar întâlnit. Există o expresie pe care o folosesc japonezii, vis-a-vis de această lună: toamna e după colţ”. Ei se referă la faptul că anumitor arbori deja începe să li se înroşească, parţial, frunzişul.

Pe 1 august, în unele zone ale Japoniei, are loc ceremonialul Bon. Tradiţia cere ca alimentele să fie uşoare, să se includă legume, fructe şi proteine din fructe de mare. Obiceiul impune ca ele să fie servite în număr de 3; 5 sau 7. Sake se bea cu măsură.

(Floarea Cărbune-Japonia, mister și fascinație, editura pim, 2013)

Juuichi-gatsu(noiembrie)

Ochii tăi

Inima mea, pasăre călătoare,
Şi-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanţi.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniştea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă priveşti,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
Ca pe-o vioară
Ale cărei strune scot sunete
Numai de inima ta, auzite.
Cuvintele tale
Sunt licăriri de lumină,
Îmi place să fim împreună.
Dragostea mea e un ocean,
Cu cât te scufunzi în el,
Cu atât mai adânc devine.
Inima mea, pasăre călătoare,
Îşi trăieşte clipele
De visare, fericire şi iubire…

Autor: Floarea Cărbune

lebede

Visul

Cristian-Constantin, la mulți ani!

                  Familia                

Motto:

„Naşterea noastră e doar somn şi uitare:

Sufletul ce cu noi răsare, astrul vieţii noastre

Altundeva a apus

Şi vine de departe:

Nu în uitare deplină

Şi nici în goliciunea absolută,

Ci păşind pe nori de slavă ne desprindem

Din Dumnezeu care este casa noastră:

Raiul ne ocroteşte în copilărie”.

(William Wordsworth)

        Am înflorit în primăvara vieţii noastre(eu și tatăl lor), rodind şase fructe exotice ce ne-au înfrumuseţat şi îmbogăţit viaţa. Copiii au împlinit existenţa noastră de oameni şi familişti. Prin ei n-am rămas nişte copaci răzleţiţi, ci am devenit o grădină plină de copaci înfloriţi. Bucuria din glasul copiilor semăna cu bucuria fluturilor şi a albinelor ce zburau printre florile grădinii noastre.

        Cu cât florile dăruiau mai multă dulceaţă cu atât mai mult ne bucuram, multiplicându-ne experienţele de viaţă, învăţând valoarea iubirii şi a compasiunii. Copiii, ne-au modelat caracterele menţinându-ne tineri şi în pas cu noul. N-am ruginit în prejudecăţi, iar ei au crescut liberi, bucurându-se de darurile cu care divinitatea i-a înzestrat. Şase copii, şase temperamente diferite, oferindu-ne lecţii de pedagogie şi psihologie, pe viu. Ne-au pus la-nvăţat! Prin ei am atins un nou nivel de înţelegere al vieţuirii.

Floarea Cărbune-„Rădăcini( Purani de Videle, locul magic al copilăriei mele)”,  Editura Lidana, 2010

                                        La mulți ani, fiule!

22449684_10214069368069205_6521497680112175500_n

Fiii mei, Cristian și Dragoș…

La mulți ani, Cristian-Constantin!

15-Tort-inima-Mousse-Capsuni

2984575189_1_7_fWMNkONa

Celei plecate(Dedicată Cristinei, fiica mea)

Visul

 

Era noapte si visam:
se făcea că alergam
pe urmele clipei fugare;
eram într-un palat
şi tot suiam
pe trepte solare încinse,
uşor tremurau, arămii, treptele-atinse.

Imponderabilă…
mă înălţam cât mai sus,
cât mai departe,
din cer mă chemau
miriade de stele
cu luciri de diamante.

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze:Google

 

Celei plecate(Dedicată Cristinei, fiica mea)

Celei plecate(Dedicată Cristinei, fiica mea)

Când mă gândesc la tine,
ceva mă doare dincolo de fire,
un dor mă sfâșie, e-atât de ascuțit,
ca lama subțire de cuțit…

Se-apropie toamna sau umbra, poate,
a unui vis frumos ce trece,
sau din păduri te strigă ecoul meu de ieri,
dar nimeni nu-l aude, doar tu de nicăieri.

Când mă gândesc la tine,
ceva mă doare dincolo de fire.
când prima stea începe să respire
şi ard în vâlvătaie frunzele de-arţar
la tine mă gândesc, la tine doar…

Autor: Floarea Cărbune

Căprioara