Magia pădurii

3 ore in urma


Pădurea,
Ca-ntr-o vrajă dintr-un vis,
Frunzele, precum aripile şi-a întins,
Solemnă înmărmurire,
O clipă sacră de senin şi vis.
Peste pădurea-nvăluită-noapte,
Adeseori,
Se aud în şoapte
Voci blânde ce urcă în Cer.


În umbre-ndepărtate,
Vântul poartă cu sine,
Pe aripi, răsuflări divine.
Din Înalt de Cer,
O rază de Lumină a căzut
Peste tăcerea nopţii ce-a foşnit.
Din înmărmurirea solemnă,
Trezind un Infinit,
Imperceptibil,

Totul se transformă-n zori.
E ora când
Parfumul de roze se dezleagă
În pragurile
Sufletelor noastre de Lumină.

(Flora)

P.S. Pentru mine, pădurea este magică şi plină de splendori…

Anunțuri

Bun cart înainte!

:)
Stă marinarul de veghe
Pe puntea corăbiei sale.
Priveşte valurile verzi,

Întinderea mării,
Nemărginirea apelor.
În culoarea lor,
Pe rând, se scufundă,

Când nori,
Când valuri,
Când bidiviii mării
Zănateci alergând,
Când lumini,
Când umbre,
Când chipul iubitei
Din spume – alcătuit,
Oferind
Ochilor lui
Profunzimi impenetrabile.
Nemărginite sunt apele ei,
Marea magică îl fascinează,
Pe marinarul treaz,
Cu unda verde, albastră, turcoaz.
Bun cart înainte,
Marinare!
(Flora)

VIZIONARE PLĂCUTĂ!

Deja- vu


Sus, la munte,
Neliniştită -i pădurea
De arbori seculari.
Spre crestele munţilor
Şi spre Soare apune,
Norii se – adună.

La cuiburi, grăbite,
Păsările se întorc.
Se-aude croncănit de cioară!
Din crengile bătrâne,
Codrul trosneşte surd,
Dar paşii mei,
Nu-i mai aud.

Pe aici,
Eu însă am mai trecut
Şi-acum şi- altădată,
A buciumului chemare,
Din vremurii de demult
Înc-o mai aud.
Tu, codrule,
Tu, martor mi- eşti!
(flora)

O roză



O roză îşi cântă bucuria
Între petale şi-ntre spini.
Ea ştie că aduce fericirea,
Chiar dacă are ghimpi de mărăcini.

În purpură de catifea, rubin,
E îmbrăcat superbul trandafir,
În inimă, el îţi sădeşte
Numele celui ce te iubeşte…
(Flora)


a XLI-a ediţie a Festivalului naţional de poezie „Nicolae Labiş”.

Str. Aleea I.V.Viteazu nr. 5, Suceava, cod 720034; Tel/fax: 00-40-230-530126

Comunicat de presă

În zilele de 16 – 18 octombrie 2009, Consiliul Judeţean Suceava prin Centrul Cultural Bucovina, secţia Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava, în colaborare cu  Societatea Scriitorilor Bucovineni, Colegiul Tehnic „Petru Muşat” Suceava, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Complexul Muzeal Bucovina şi Primăria comunei Mălini a organizat cea de-a XLI-a ediţie a   Festivalului naţional de poezie „Nicolae Labiş”.

Festivalul s-a desfăşurat la Suceava şi Mălini.

Deschiderea oficială a avut loc vineri 16 octombrie ora 11.00, la Colegiul Tehnic Petru Muşat din Suceava, unde au fost prezentate cărţile pe care istoricul literar Nicolae Cârlan le-a scris, de-a lungul vieţii, despre Nicolae Labiş, şi a fost lansată cea mai recentă: Nicolae Labiş – corespondenţă, Editura  Lidana 2009.

În după-amiaza zilei de vineri, Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava a găzduit, în cadrul Festivalului naţional de poezie “Nicolae Labiş”, lansarea trilogiei “Asimetria durerii”, autor Adam Puslojić din Serbia, apărută la editura Proema din Baia Mare. Despre trilogie au vorbit criticul literar Valeria Manta Tăicuţu, domnul Alexandru Peterliceanu, directorul editurii Proema, şi autorul – Adam Puslojić, care a fost prezent printr-o convorbire telefonică în direct.

Dintre personalităţile literare din ţară invitate la festival, au fost prezenţi: Alexandru Dobrescu – Iaşi, Grigore Ilisei – Iaşi, Nicolae Băciuţ – Vatra Veche, Târgu Mureş

Valeria Manta Tăicuţu – Râmnicu Sărat, Nicolae Corlat –Botoşani, Liviu Papuc – Iaşi, Aurel Pop – Satu Mare, Nicolae Băciuţ – Târgu Mureş, Alexandru Peterliceanu – editura Proema Baia Mare. De asemenea, au fost prezenţi Tetyana Tatarchuk de la Primăria Cernăuţi, Cristinel Popa de la Jurnalul naţional, Iuri Levcic de la televiziunea Cernăuţi şi scriitorii suceveni:  Doina Cernica, Nicolae Cârlan, Constantin Hrehor, Constantin Arcu, Mircea Tinescu, Liviu Dorin Clement, Viorica Petrovici, Ion Cozmei, Liviu Popescu, Isabel Vintilă, Ovidiu Vintilă, Ioan Manole, Elena Cuşnir, Ion Paranici.

Sâmbătă, 17 octombrie 2009, a avut loc decernarea premiilor la Mălini, urmată de recitalul laureaţilor, un spectacol susţinut de elevii Şcolii „Nicolae Labiş” din Mălini, îndrumaţi de doamna profesor Maria Creţu şi de domnul profesor Puiu Creţu, lansarea cărţii Caiete Mălinene, editată de Centrul Cultural Bucovina, secţia Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.

În după-amiaza zilei de sâmbătă, la mânăstirea Slatina,  a avut loc o dezbatere pe tema Destinul Revistelor Literare în momentul actual, la care au participat redactorii şefi de reviste literare prezenţi în festival, dezbatere moderată de istoricul literar Nicolae Cârlan din partea revistei „Bucovina literară” din cadrul Centrului Cultural Bucovina.

Juriul celei de-a XLI-a ediţii a Festivalului naţional de poezie „Nicolae Labiş”, alcătuit din: preşedinte – prof. univ. dr. Andrei Grigor-Galaţi; membri: prof. univ. dr. Mircea Diaconu – Suceava, prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru – Timişoara, prof. univ. dr. Vasile Spiridon – Piatra Neamţ, prof. univ. dr. Andrei TERIAN – Sibiu, a hotărât acordarea următoarelor premii:

MARELE PREMIU „NICOLAE LABIŞ” şi Premiul revistei CONVORBIRI LITERARE Iaşi :

Adrian George MATUS, Satu Mare                       

Premiul I şi Premiul revistei TIMPUL Iaşi:

– Diana CRISTEA-ŞERBAN, Târgovişte

Premiul II şi Premiul revistei PORTO FRANCO Galaţi:

Ştefania ANUŢOIU, Râmnicu Vâlcea        

Premiul III şi Premiul revistei ATENEU Bacău:

– Gianina GHEORGHIU, Iaşi                                   

Premiul revistei BUCOVINA LITERARĂ Suceava şi Premiul revistei VATRA VECHE Târgu Mureş:

– Alexandra Emilia BUCUR, Bucureşti                     

Premiul revistei HYPERION Botoşani:

– Andreea Despina POPOVICI, Iaşi

Premiul revistei POESIS Satu Mare:

– Mihai Ionuţ OLOGU, Vulcan, Hunedoara

Premiul revistei ÎNSEMNĂRI IEŞENE Iaşi:

–          Vlad Ionuţ SIBECHI, Suceava

Premiul revistei ORAŞUL Cluj Napoca şi al revistei electronice NORDLITERA:

Andreea FELCIUC, Vatra Dornei, Suceava

Premiul revistei CITADELA Satu Mare:

– Elena Gabriela JUGĂNARU, Ploieşti, Prahova

Premiul revistei REVISTA ROMÂNĂ Iaşi şi Premiul revistei SPAŢII CULTURALE Râmnicu Sărat:

– Ioana MIRON, Botoşani

Premiul revistei OGLINDA LITERARĂ Focşani şi Premiul revistei STEAUA Cluj Napoca:

–          Roxana Diana BALTARU, Suceava

Premiile au fost acordate de Consiliul Judeţean Suceava, prin Centrul Cultural Bucovina, secţia Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Au mai fost acordate premii în carţi oferite de Primăria oraşului Cernăuţi, editura Proema din Baia Mare şi Jurnalul Naţional.

Festivalul s-a bucurat de prezenţa domnului Ministru secretar de stat Vasile Timiş de la Ministerul Culturii. Au mai fost prezenţi doamna profesor Margareta Labiş – sora poetului, doamna subprefect Angela Zarojanu din partea Prefecturii judeţului Suceava, domnul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava Vasile Ilie, Părintele Vicar Administrativ Gheorghe Brădăţan de la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor,  doamna Tetyana Tatarchuk – specialist principal al secţiei de relaţii internaţionale de la Primăria Cernăuţi, domnul Călin Brăteanu – şef sectie Centrul pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava din cadrul Centrului Cultural Bucovina, domnul profesor Aurel Buzincu din partea Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Naţional Suceava, domnul inspector general adjunct Vasile Monacu de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava şi doamna inspector Eleonora Bulboacă.

Carmen Veronica Steiciuc,

Consultant artistic, coordonatorul festivalului

Centrul Cultural Bucovina, secţia C.C.P.C.T.

JAPONIA, TĂRÂM DE VIS-1

PRIMĂVARA-2002


Este prima mea călătorie spre Japonia, îmi însoţesc nepoţelul, pe Dimitrios, pentru reîntregirea familiei. A trecut puţin timp de la tragicele evenimente din 11 septembrie 2001-S.U.A., dar îmi însoţesc preţioasa comoară şi, totul va fi bine…
Drumul de la Bucureşti la Paris a trecut repede, aproape că n-am avut timp să mă dezmeticesc, că am şi ajuns…Apoi, am stat opt ore în aeroportul Charles de Gaulle, încercând să ne petrecem timpul într-un mod cât mai frumos. Am mers la magazinele din aeroport de unde Criss mi-a cumpărat un parfum de lăcrămioare- florile mele preferate. Sticla în care se află parfumul este sub formă de lacrimă. Privind-o, meditez la viaţa cuprinsă într-o lacrimă, atât de preţioasă, de imprevizibilă şi efemeră… parcă suntem pe altă lume! E primul meu zbor cu avionul, emoţiile sunt de nedescris. Când m-am urcat la bordul avionului, ce avea să ne ducă în Japonia, mi-au dat lacrimile de emoţie. O emoţie profundă ce mi-a zguduit întreaga fiinţă-emoţia copilului de ţăran ce are posibilitatea să călătorească pe meridianele lumii. Prima cunoştinţă cu Japonia o faci încă din avion, respectiv aeroportul francez, Charles de Gaulle-Paris, unde întâlneşti japonezii ce urmează a se îmbarca în acelaşi avion ca şi tine.
Am zburat cu Air France –Boeing 747-400, un avion uriaş, dotat cu aparatură electronică modernă…Pe dosul scaunului, din faţa ta, este un monitor unde poţi vedea filme, asculta muzică, poţi juca tot felul de jocuri în timpul zborului.Habar n-aveam de toate astea…În plus, poţi urmări zborul avionului, viteza lui, temperatura de afară, localităţile deasupra cărora zbori, de fapt continente.Mă simt ca un Icarus modern, un Icarus ale cărui aripi nu mai sunt din ceară ci din materiale moderne, rezistente. Când ne aflam deasupra Siberiei simţeam măreţia zborului dar şi importanţa evenimentului la care particip-cucerirea Cosmosului de către om.Mă simt personajul unei poveşti şi…alunec în visare. Când doreşti să dormi îţi pui căştile şi asculţi muzică sau foloseşti dopurile pentru urechi care atenuează zgomotul făcut de motorul avionului.
După 12 ore de zbor, Paris-Narita am aterizat într-un aeroport ce semăna, mai degrabă, cu o seră de flori în care predominau gingaşe orhidee în toate culorile curcubeului şi a complementarelor acestora. Ajunsă acolo am exclamat în sinea mea: am găsit armonia! Când ai păşit pe pământul Japoniei, exceptând vama, simţi nevoia unei pauze ca să-ţi tragi sufletul.Eşti deja pe alt tărâm!Trebuie să-ţi ridici vibraţiile ,să fii acceptat de spiritul locului şi să te acordezi la lungimea de undă a acestei exotice„planete”-Japonia.
Diferenţa dintre noi şi ei, este ca de la Cer la Pământ, şi, nu exagerez…În primul rând, serviciile de orice fel, sunt excelente, cu un personal foarte amabil.Relaţiile cu clienţii sunt deosebite, oamenii sunt respectaţi.Ca să ne refacem forţele pentru ”saltul” cuantic (că tot se vehiculează expresia asta), ne-am oprit la un bar, unde ni s-au oferit şerveţele, mici prosopele din bumbac,de un alb imaculat , umede şi reci…Cu ele te ştergi pe faţă, pe mâini, te înviorezi, într-un cuvânt! Li se spune „hoshiburi”. Cafeaua este foarte bună, ai lapte şi zahăr la dispoziţie, poţi folosi cât vrei..Intră în preţul cafelei. Când ieşi din aeroport te întâmpină căldura umedă de afară. Impactul este foarte puternic, te simţi ca într-o saună. Drumul de la aeroport până la Asakusa mi s-a părut extraordinar, autostrada e străjuită de copaci înfloriţi, ceea ce te face să nu mai simţi oboseala celor 12 ore de zbor. Am ajuns la Asakusa! Privesc în jur.. Totul este diferit, începând cu oamenii şi terminând cu clădirile. Văd oameni circulând cu bicicleta pe trotuare.
-Oare sunt într-un film „s.f.”? Ne cazăm la hotelul Blue Wave Inn. Sunt impresionată
încă de la recepţie deşi nu ştiu ce spun oamenii aceştia, dar citesc pe feţele lor bunăvoinţa. Gesturile lor sunt calme, vocile melodioase.Avem cameră la etajul 9.
Urcăm cu un lift silenţios şi rapid. Camera este deosebită, mai ales că are vederea spre un Templu.Am aflat că se numeşte Senso-Ji şi este renumit în zonă, datorită vechimii lui dar şi a legendei pe care o cunosc toţi japonezii. Mă grăbesc să-mi notez cele aflate:

FRAGMENTELE FAC PARTE DIN CARTEA RĂDĂCINI(DE LA PURANI DE VIDELE LA ASAKUSA)

(Reproducerea textelor sau a fragmentelor fără avizul autorilor va intra sub incidenţa „dreptului de autor”.
CHINA TOWN-FAMILIA MEA


JAPONIA, TĂRÂM DE VIS-2


Templul Sensŏ-ji (cunoscut si sub numele de Templul Asakusa Kannon ) este un Templu buddhist. Legenda spune că în jurul anului 628, doi fraţi au pescuit în râul Sumida o statuetă a lui Kannon, zeiţa milei. Legenda mai spune că pescarii au aruncat-o de câteva ori în apă dar statuia se reîntorcea pe locul unde astăzi este ridicat templul Senso-ji pentru zeiţa Kannon. Este cel mai vechi Templu din Tokyo. Japonia este ţara Shintoismului şi a Buddhismului în acelaşi timp deşi coexistă şi alte religii, ţara samurailor şi a shogunilor, a Codului „bushido”. Japonia e o ţară cu oraşe extrem de curate şi, deşi aglomerate, totul este într-o perfectă ordine. Tokyo e un oraş supra-aglomerat dar n-ai să întâlneşti zgomotul şi praful din oraşele noastre, un oraş presărat cu grădini şi multe locuri de agrement. Are şi zgârie-nori, florile şi bonsaii cresc în ghivece pe stradă fără să le rupă nimeni. Japonia mai înseamnă şi mii de temple şi statui închinate lui Buddha,altare shinto, pagode fascinante, obiceiuri şi tradiţii vechi de sute şi sute de ani.
Potrivit unei legende, Japonia, a fost creată în clipa în care zeii au înfipt o sabie în ocean. La scoaterea ei din ocean, din stropii de apă de pe sabie, s-au format patru bucăţi de pământ ce au devenit insulele principale, precum şi o mulţime de insule mici. Modul îmbinării plăcilor tectonice cât şi fapul că se află pe „Cercul de foc al Pacificului”, fac ca Japonia să aibă o mulţime de vulcani activi şi să fie supusă, zilnic, la cutremure.I se mai spune şi Ţara Soarelui Răsare.
Japonia este un Imperiu, condus de Împăratul Akihito.
Sărbătoarea naţională a Japoniei este 23 decembrie, ziua de naştere a împăratului Akihito, născut în 1933.
Imul naţional al Japoniei este Kimi Ga Yo
Steagul Japoniei este alb cu un disc roşu în centru… Numele discului roşu, respectiv numele drapelului, este hi no maru ( discul soarelui).
Sigiliul imperial este o crizantemă cu 16 petale
In prezent, Japonia este singura ţară din lume condusă de un Împărat, având ca simboluri naţionale, trei elemente naturale : floarea de cireş, muntele Fuji şi crizantema.
Sărbători şi festivaluri tradiţionale japoneze- Japonia este o ţară cu patru anotimpuri, iar sărbătorile anuale sunt asociate cu schimbarea lor. Sunt treisprezece sărbători naţionale, ultima dintr-un an calendaristic fiind cea care celebrează ziua de naştere a împăratului; în plus, există şi festivaluri regionale.
Festivalurile de primăvară sunt ţinute cu scopul de a îmbuna zeii şi pentru a avea o recoltă bună, pe când majoritatea festivalurilor de vară au scopul de a-i feri pe japonezi de boli. Prin festivalurile de toamnă, se mulţumeşte naturii pentru belşugul roadelor, iar festivalurile de iarnă sunt dedicate odihnei, familiei şi întâlnirilor cu prietenii.
Calendarele şi împăraţii:
În Japonia sunt folosite două metode de indicare a anului: sistemul occidental ( exemplu-2009) şi un sistem bazat pe lungimea domniei împăratului( exemplu- heisei 19 )prezent în documentele oficiale; Împăratul Akihito(Perioada heisei) în prezent, încoronat în 1990.
Cultura- In Japonia orice formă de artă este descrisă ca o cale spirituală. În acest sens întânim “calea florilor” ( ikebana ), „calea caligrafiei” ( shodo ), „calea poeziei” ( haiku ), „calea sabiei” ( kendo ) ,calea artelor( origami) ), dans tradiţional, tradiţii diverse : ceremonia ceaiului, onsen, sento, arhitectură, grădini zen ,sportul naţional,summo etc.. Corespondentul pentru chanoyu este chado („calea ceaiului&quot:) aceasta reprezentând calea spirituală a chanoyu, teatrul kabuki, jucăriile tradiţionale japoneze( păpuşile kokeshi, păpuşile anesama-ningyo, Zmeele (tako), daruma-okiagari koboshi(călugarul care se ridică uşor). Mai nou, calea „reiki,” revelată lui M.Usui apoi răspândită pe toate continentele.
Educaţia- Învăţământul este obligatoriu şi constă în şcoala primară şi gimnaziu care durează de la 6 până la 15 ani. Aproape toţi elevii îşi continuă educaţia la un liceu, cu durata de trei ani, iar majoritatea dintre absolvenţii de liceu merg la universitate, şcoli post- liceale, şcoli de meserii etc.
Oraşele Japoniei deşi aglomerate sunt extrem de curate, la tot pasul se observă împletirea într-o armonie desăvârşită, a simplului cu modernul şi a trecutului cu prezentul, o îmbinare arhitectonică între zgârie nori şi casele mici care se pierd printre clădirile moderne şi aglomeraţiile din complexele urbane. Autostrăzile suspendate rivalizând cu autostrada de sub Oceanul Pacific,toate sunt complementare, totul e în armonie! Japonia te subjugă prin tot ceea ce-ţi oferă, îţi intră pe sub piele, te farmecă…
În scurta vacanţă pe care am avut-o am vizitat câteva oraşe care m-au impresionat foarte mult.Voi încerca să prezint succint fiecare oraş vizitat:
(VA URMA…)