JAPAN, MY LOVE…

           Sakura matsuri este sărbătoarea florii de cireş japonez, prilej de relaxare şi distracţie pe iarbă, pe sub copacii înfloriţi. Cireşii îşi etalează splendorile ca la paradă, de la albul pur-virginal, până la rozul diafan; de la floarea simplă, până la uimitoarea floare bătută precum floarea de bujor. Natura surclasează, şi de această dată, măiestria creatorilor de frumos. Este o frumuseţe divină, stropită cu o cromatică uluitoare ce-ţi picură în suflet emoţie, bucurie, dar şi gândul că viaţa omului este efemeră… precum fragila floare de cireş.

         Mă izolez sub corola înmiresmată a unui cireş, şi preţ de câteva clipe, aflându-mă într-o meditaţie binefăcătoare, mă străfulgeră crâmpeie de viaţă trăite până acum, cu bucuriile şi cu tristeţile ei, cu oameni mult dragi mie. Pentru clipa prezentă, de o frumuseţe copleşitoare, îi mulţumesc lui Dumnezeu că exist. Îi mulţumesc Cristinei care, prin bagheta magică a sufletului ei generos, mi-a oferit momente din viaţă, unice şi nevisate; îi mulţumesc lui Shinya, soţul ei, un om de o rară nobleţe sufletească, pentru că, graţie lui, sunt aici. În Japonia, m-am redescoperit, m-am străluminat, mi-am aflat şi o altă menire pe acest pământ. Sublimul nu-l pot exprima în cuvinte, doar îl văd, îl admir, îl simt, îmi răscoleşte toate simţurile… Oare de ce metamorfoza mugurelui florii de cireş o asemui cu o „călătorie” a omului pe Pământ?!

Mugurele… să fie oare copilul fragil şi inocent?!

Bobocul de floare… să fie oare adolescentul vulnerabil încă la ger şi intemperii?!

Splendida floare de cireş… să fie oare tinereţea cu frumuseţea ei?!

Însângerata boabă de cireş… să fie oare a doua tinereţe încărcată de un molipsitor optimism?!

               Mă opresc aici cu etapele vieţii, e mai prudent. Dar nu mă pot opri în a vedea, paradoxal poate, o asemuire între frumuseţea dumnezeiască a florii de cireş şi puterea, curajul încercat al legendarului samurai, pecetea luptătorului dintotdeauna învingător. Ies de sub vraja puternicului războinic pentru a reveni la hipnotizanta floare de cireş. Ciudat este cum şi femeile japoneze, pe care le privesc acum, par a fi flori de cireş: cu buzele roşii, obrajii albi, mătăsoşi, pudraţi cu multă migală şi artă…

În mulţimea pestriţă, veselă, observ un fotograf şi o pictoriţă, care lucrează. Mă întreb dacă şi ei văd ceea ce văd eu, şi regret că nu pot picta frumosul ce ne înconjoară.

          Poeme-fluvii s-au scris, dedicate gingaşei flori, şi pictori faimoşi şi-au pus harul în slujba ei. Cel mai cunoscut este „Hiroshige”, ale cărui opere celebre sunt şi azi admirate. Eu închin florii de cireş, ca omagiu, cu suflet emoţionat şi recunoscător, câteva modeste gânduri:

Ninge pe covorul de iarbă,

Se scutură florile-n grabă

Prin zborul dragoste-lumină…

În suflet am pace sublimă,

Căci mâine cireşele coapte

Par a fi doar un vis printre şoapte!

Numele meu în kanji este „Hana”adică Floare(a)

……………

Pentru unii, Japonia înseamnă sunet, pentru alţii culoare, pentru mine, Japonia simbolizează sunet, culoare şi încă ceva în plus… Japonia este ţara care mi-a adoptat fiica şi nepoţelul…

Noaptea s-a aşternut, soarele a trecut în asfinţit pentru ca mâine să răsară, din nou, aducându-ne lumină, căldură şi speranţă în suflet.

Sunt împăcată cu tot ceea ce las în urma mea şi păşesc în viitor cu gândul curat şi plin de Speranţă şi Lumină.

………

Dacă lectura acestei cărţi… ţi-a adus bucurie în suflet va fi un semn că am putut ajunge până la inima ta, dragă cititorule.

Abia, după cinci călătorii în Japonia, am înţeles ce a vrut să spună Rabindranath Tagore în aceste cuvinte:

Călătorul trebuie sa bată la toate porţile înainte de-a ajunge la a sa. Trebuie sa rătăcim prin toate lumile din afară  pentru a ajunge în sfârşit la templul cel mai lăuntric.”

SAYONARA,  JAPAN!

Floarea Cărbune-„Japonia, mister și fascinație”, editura pim, 2013.

Sursă poze: Google & Pinterest

AUGUST- luna frunzei

AUGUST- luna frunzei

      maxresdefaultAUGUST- luna frunzei.Hazuki” (numele vechi) şiHachi-gatsu”(denumirea modernă)

Bine-ai venit cupă cu sake!

Spiritul tău mi-aduce toamna

Hrănindu-mi rădăcina vieţii.

August e luna când se aduc ofrande de orez, dar şi luna vacanţelor. Deşi e o lună fierbinte, turiştii vin cu miile în Japonia.

Condiţiile de cazare sunt deosebite, iar frumuseţea ţării este de un exotism rar întâlnit. Există o expresie pe care o folosesc japonezii, vis-a-vis de această lună: toamna e după colţ”. Ei se referă la faptul că anumitor arbori deja începe să li se înroşească, parţial, frunzişul.

Pe 1 august, în unele zone ale Japoniei, are loc ceremonialul Bon. Tradiţia cere ca alimentele să fie uşoare, să se includă legume, fructe şi proteine din fructe de mare. Obiceiul impune ca ele să fie servite în număr de 3; 5 sau 7. Sake se bea cu măsură.

(Floarea Cărbune-Japonia, mister și fascinație, editura pim, 2013)

Juuichi-gatsu(noiembrie)