Sub povara vremurilor

1512766_450260098439441_1278588282_n

(Dedicată timpurilor de azi-2014)

Sub povara vremurilor
Încărunţeşte omul
Şi iarnă devine,
I se usucă frunzele
Şi sunt luate de vânt,
Învolburate, căzute la pământ…

Oamenii ascunşi în trupuri
Ca în turnuri cu crenele,
Dorm…aşteptând schimbarea,
Cătuşele însă
Le strivesc gândurile.

Fluviul vieţii
Se strecoară tăcut şi molcom
Printre prizonierii vremurilor,
Doar sălciile -şi acordează
Strunele chemând Primăvara
Şi cântul vieţii nenăscut.

Speranţe se nasc…
Îşi scutură cătuşele adormiţii,
« Destinul îi ajută pe îndrăzneţi »,
Şoptesc cei curajoşi
Şi astfel, împreună,
Uniţi de gândul Libertăţii
Sparg cătuşele prizonierii limitărilor.

Porneşte să ia viaţa în piept
Adormita oaste de resemnaţi,
Nodul gordian însă îl taie
Luptătorul cu inima pură,
Şi visul hotărât şi îndrăzneţ.
(Floarea Cărbune)

 

CĂLUŞARII

PURANII DE VIDELE-„Căluşarii”

calusari6

Parcă ar fi fost ieri, atât de vii îmi sunt amintirile…
De câţiva ani încoace, în perioada Rusaliilor, ca prin vis, aud un glas vesel de fată care strigă:
„Au venit căluşarii! Sunt în Poiană!”Şi, preţ de câteva clipe, fetişcana din mine este derutată, apoi încet-încet îmi revin din reverie, mă frec la ochi şi, nostalgică, îmi zic:Ce viziune frumoasă!
Aşa se petreceau lucrurile şi atunci, în copilărie…
După ce aflam vestea venirii cetei de căluşari, îmi umpleam braţele cu florile de câmp, culese cu o zi înainte, şi alergam la şosea cu părul despletit, cu ochii râzând şi cu o dulce veselie în suflet.
Căluşarii erau flăcăi frumoşi, zvelţi, cu feţe oacheşe arse de soare, cu dinţi albi ca mărgăritarele, veseli foc şi foarte pricepuţi în ale dansului. Când jucau, tălpile lor nu atingeau pământul, atâta măiestrie aveau. Îşi sincronizau astfel mişcările, încât păreau că zboară, păreau cocori în zbor planat. Cămăşile şi iţarii le erau albe ca zăpada şi se păstrau aşa până la dezlegarea Căluşului. Care era secretul straielor? Erau ţesute şi cusute de fecioare, apoi înălbite la ger. Traseul căluşarilor era stabilit dinainte. Şi, în fiecare localitate, căluşarii primeau câte un costum nou-nouţ, alb ca neaua. Nimeni însă nu ştia cu ce se hrăneau, dar aveau atâta energie, încât timp de câteva zile nu le stăteau picioarele. Iar când venea vremea a se odihni la apusul soarelui, îşi alegeau loc ferit de ispite în lăcaşul bisericilor din satele pe unde treceau. Căluşarii depuseseră jurământ de castitate pe toată durata sărbătorilor şi îl respectau cu sfinţenie.
Până a ajunge a se forma ceata, totul era învăluit în mister. În anul despre care povestesc, căluşarii formaseră o nouă ceată. Unii flăcăi se însuraseră, iar alţii plecaseră la Bucureşti, la muncă, iar sarcina de a alcătui ceata, i-a revenit Vătafului. Acesta a trimis fiecărui flăcău, ales cu grijă dinainte, câte un cap de cal, cioplit din lemn de alun, dar şi „porunca” de a se prezenta, în a patra miercuri de la Paşte, într-o poiană secretă din pădurea Sinica. Aici, în mare taină, se ciopleau steagul şi ciocul căluşului, în prezenţa căruia se depunea jurământul faţă de Vătaf.
Ceata era formată din 9 dansatori, mutul, stegarul şi doi lăutari, în total 13 oameni. Din cei 9, doar doi căluşari erau din Purani, unul fiind vărul mamei mele, Ion al lui Căldăruş care, mai târziu, mi-a împărtăşit secrete din iniţierea lor… Restul căluşarilor erau din Cotorani şi Baciu. Vătaf era un fierar din Cotorani.
Trei personaje ieşeau în evidenţă: Mutul, Stegarul, şi Vătaful care coordona jocul căluşarilor. Personajul cel mai ciudat după care ne ţineam, înghesuindu-ne să-l atingem, ca să ne meargă bine, era Mutul. Un personaj misterios a cărei faţă n-o puteai nicicum vedea.
Mutul avea un „falus” din lemn cu care ameninţa pe toată lumea şi era astfel îmbrăcat, încât stârnea râsul asistenţei. În plus, mai avea şi un bici împletit cu cordele colorate cu care ameninţa pe toată lumea. Alerga după femei şi după copiii care trăgeau de hainele lui…Într-un cuvânt, stârnea râsul, contribuind la partea comică a spectacolului.
Stegarul purta un steag din alun, împodobit din belşug cu fire de usturoi, pelin şi spice de grâu, legate cu un şnur roşu. Ceilalţi flăcăi din ceată aveau bâte frumos încrustate şi prinse la brâu 7 plante magice: pelin, leuştean, usturoi, frunze de nuc, sânziene,odolean şi busuioc.
Bătrânii satului povesteau că mulţi oameni s-au vindecat după ce Mutul i-a atins cu „falusul” sau după ce căluşarii săreau peste ei, executând un dans magic…Mai exista credinţa că femeile atinse de mut puteau rămâne însărcinate, chiar dacă până atunci nu avuseseră noroc de copii. Multe mame îşi încredinţau pruncii căluşarilor pentru a-i purta pe braţe, ca să crească mari şi voinici, feriţi de boli pe tot timpul vieţii lor.
Bătrânii povesteau cum că aceşti căluşari erau „iniţiaţi” de vătaful lor care, şi el, la rândul lui, fusese “iniţiat”de alt vătaf. Prin iniţiere se trezeau puterile oculte din ei, puteri ce se aflau în stare latentă până atunci. Bolnavii nu se îndoiau de harul lor tămăduitor şi apelau la ei cu mare încredere.
Ritualul de vindecare:
Bolnavul atins de Rusalii se aşeza în mijlocul curţii pe direcţia E-V(capul spre răsărit). Lângă bolnav se aşeza un vas înalt din lut cu o „mănuşă”(toarta vasului), plin cu apă neîncepută, scoasă după miezul nopţii de la puţ. La „mănuşă”se legau busuioc, pelin şi usturoi.
Plantele de la brâul căluşarilor se foloseau în ritualul de vindecare. Căluşarii formau un cerc magic în jurul bolnavului şi dansau, lovindu-i, din când în când, tălpile. Momentul culminant îl constituia clipa când Mutul spărgea oala cu bâta, iar apa se revărsa asupra celui bolnav. Se credea că oala a fost sacrificată pentru ca bolnavul să trăiască. Bolnavul se ridica şi se prindea în Hora Căluşului la care participau şi cei prezenţi.
Alt ritual este acela când un căluşar este atins de vătaf cu steagul, iar el cade, ca fulgerat, la pământ, preluând boala asupra lui.
E adevărat, putea fi vorba de sugestie şi autosugestie, dar căluşarii chiar posedau aceste puteri oculte. Nu oricine putea fi căluşar.
Căluşarii mai executau un ritual magic şi în jurul ciorchinelor de alune. Cei care participau la acest dans magic erau iniţiaţi după un ritual secret, bine păstrat în rândul lor. Divulgarea secretului de către un căluşar l-ar fi făcut nedemn de a mai face parte din ceată.
Când începeau a dansa căluşarii, se lăsa o linişte evlavioasă peste toţi cei prezenţi. Culorile, dansul şi magia se împleteau, lăsându-te adânc pătruns de mesajul simbolic al dansului. Prin colbul stârnit de dansatori vorbeau strămoşii, mândri de urmaşii lor. Era momentul întâlnirii a două lumi din două dimensiuni diferite dar în acelaşi spaţiu, Poiana din Purani, unde se manifesta fiinţa spirituală a neamului…
Jocul Căluşarilor este unul dintre cele mai vechi dansuri populare româneşti cu rădăcini adânci în vremurile de demult, fiind legat de cultul Soarelui. În „Suferinţele urmaşilor”, Ion Lăncrănjan analizează microscopic acest joc magic, încărcat de energii oculte, care-l intrigă şi exaltă în acelaşi timp. Dumirit de semnificaţia Căluşului el spune:”jocul acesta nu e numai joc, e rugă şi blestem, e un semn pe care îl dăm Soarelui că suntem aicea, pe pământurile noastre”.
Putem fi mândri că acest dans magic, „Căluşarii”, a fost inclus de UNESCO pe lista Patrimoniului Cultural Universal, alături de obiceiuri şi datini din întreaga lume. Dansul magic al căluşarilor conţine multe elemente oculte prin care se face transferul de energii şi secrete doar pe cale orală ca în vechile iniţieri ale druizilor. Puterea nu se dă în mâna celui ce nu ştie a o folosi spre binele comunităţii. Căluşul are rădăcini şi în ancestral protejând oamenii şi gospodăriile lor, vitele şi recoltele, de spiritele malefice.
(Vor urma dezvăluiri din secretele de iniţiere, împărtăşite de nea Ion al lui Căldăruş, înainte de a trece în cealaltă dimensiune).
(Floarea Cărbune)

phoca_thumb_l_romania-1965-1-lei 24052010419 calus1  CALUSARII Nedeia+joc

PS:pozele sunt culese de pe Wikipedia

Copile

10301057_10203888373630707_8908740024283011009_n

Copile,
Eşti cea mai frumoasă făptură
Pe care am văzut-o vreodată!
Ochii tăi – stele strălucitoare,
Zâmbetul tău -Lumina Lumii.
Tu eşti însăşi viaţa
Ce a rodit din Sămânţa celestă,
Eşti Îngerul ce a străbătut Cerurile,
Pentru mine,
Pentru a-mi fi alături.
Deşi pari fragil, eşti pregătit
Pentru a salva viitorul,
Pentru că tu, porţi cu tine
Toată învăţătura Lumii
Şi Iubirea, izvor necesar omenirii.

În mileniul trei, tu porţi
Credinţa
În mai bine
Şi în mai frumos,
Credinţa în Armonie.
Nu vei fi scutit
De dureri şi dezamăgiri
Dar Tatăl Ceresc
Te va ocroti,
Luminându-ţi Calea
De la care să nu te abaţi…

Du-te,
Zboară,
Lumea-i a ta!
Urmează-ţi inima şi sufletul,
Ploaia nu te va uda,
Pentru tine va fi
Doar rouă înviorătoare.
Vei păşi pe ape
Precum Iisus.

Tu eşti Prezentul
Şi Speranţa de mâine.
Eu cred în vise,
Eu cred în tine!
Fii rază de Lumină
În Întunericul Lumii!
Ai adus pe aripi
Simfonia Cerului
Şi praful de stele.
Misterul vieţii te învăluie,
Ne-ai umplut inimile
Cu dragoste şi căldură,
Tu eşti splendoarea Vieţii
Tu eşti simbolul
Noului început.
(Floarea Cărbune)

INIMĂ DE FLOARE 052314-Hearts-and-Rain
LA MULŢI ANI, COPILE!!!