ENYA PETE, O ARTISTĂ TÂNĂRĂ ŞI CU HAR…

Arta Enyei Pete, din Cluj-Napoca, a fost apreciată la concursul din Japonia, THE INTERNATIONAL CONTEST „ART & LIFE”, Japan-2015 . Talentul i-a fost răsplătit cu un premiu:

ENYA

Redăm mai jos, câteva din lucrările sale:

kwMN9EzkI49hd6Ii-eUJZPj18ieJd9dAs0CQPQLptfM

striga Eternal lovers striga-2 11051156_923328781035302_672443140_n 11042155_923328724368641_1524980705_n 11041366_923328777701969_10823296_n 11040022_923328727701974_1741851581_n 11039708_923328774368636_2098200162_n 11039685_923328747701972_1947232311_n 11016524_923328771035303_1106938380_n 11015797_923328791035301_124251710_n 10413309_932063166828530_6741100393416764893_n White owl eyes

FELICITĂRI, ENYA PETE!

Floarea Cărbune

Anunțuri

ZIUA DRAPELULUI NAŢIONAL-26.06.2015

romania

(Mărturii de suflet)

Iubirea de glie şi dragostea de libertate mi-au fost transmise odată cu laptele supt de la pieptul tinerei mele mame-Elena. Pentru strămoşii mei, suprema jertfă a fost de a transmite urmaşilor, libertatea transpusă în sfântul Drapel al patriei simbolizat prin culoarea de jertfă a florii roşii de mac, galbenul strălucitor al discului de aur al florii soarelui şi albastrul împrumutat de seninul cerului, apelor magice ale mării-matrice a vieţii.
Un dar purtat, ca o torţă vie, de fiecare generaţie, în timp, din generaţie în generaţie spre mai departe. Fiecare tulpină tânără duce chemarea iubirii cu fiecare înflorire, pecetluind cu evlavie darul primit: parfumul câmpiei roditoare plină de holde aurii, de păduri cu arbori seculari, cu viţă de vie-simbol al nemuririi şi cu flori dalbe pe fiecare ram. Strămoşii mei nu s-au îndoit, niciodată, de muncă, de iubire şi de adevăr.
ROMÂNIA, TE IUBESC!!!

Flora

PS: Pe 23 iunie 2015, președintele României, Traian Băsescu, a a adresat un mesaj cu prilejul Zilei Drapelului Naţional:
„26 iunie a fost instituită, prin lege, Ziua Drapelului Naţional. Simbol al luptei poporului român pentru libertate, Drapelul Naţional aminteşte fiecărui cetăţean român datoria sfântă de a servi cu credinţă patria, de a apăra cu orice preţ unitatea, suveranitatea şi independenţa României. Drapelul tricolor a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei de la 1848, când Guvernul provizoriu de la Bucureşti a promulgat decretul de instituire a Drapelului Naţional. Astfel, s-a stabilit ca Tricolorul – roşu, galben şi albastru – să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor, purtând deviza Dreptate şi frăţie, acordându-i-se şi denumirea de «stindard al libertăţii». Astăzi, de Ziua Drapelului Național, le urez tuturor românilor «La mulți ani!» și îi îndemn să arboreze și să cinstească, așa cum se cuvine, Tricolorul Românesc!“.
Drapelul Național este și simbolul sub care curajoşii militarii români participă în teatrele de operații din Afganistan, Irak etc.
Sursă poze:Google

800px-Romania_stub_svg drapelul-romaniei  romania te iubesc steag-romania

Sânzienele, tradiţii în Purani de Videle

Motto:

  • „Mii de descifrări miraculoase ale micii magii…Îţi poţi trăi viaţa doar în două moduri. Sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie”. (Albert Einstein)

sanziene

Ştiau bătrânii a povesti pe vremea copilăriei mele… Duminica şi în zilele de sărbătoare, femei şi se adunau în Poiană. Bătrânii, în “ceata” lor, iar bătrânele, în alt grup, separat de al bătrânilor. Fiecare grup avea lucruri tainice de împărtăşit, aşa că stăteau cât mai la distanţă unii de alţii.

Poiana din Purani semăna cu  „Poiana lui Iocan „, descrisă, atât de plastic, de Marin Preda în romanul „Moromeţii”. Până la 11 ani n-am lipsit de la întrunirile bătrânelor satului. Eram singurul copil admis în preajma lor, pentru că nu le deranjam şi nici nu le întrerupeam din povestit. Stăteam cuminte într-un colţ şi ascultam poveşti pline de tâlc. Deşi erau femei fără carte, ştiau a povesti minunat… Istoriseau atât de frumos, încât adeseori mă fura somnul sau visam cu ochii deschişi personajele despre care narau. Pentru mine poveştile lor erau adevărate, nu m-am îndoit niciodată de veridicitatea lor.

Alături, în ceata bătrânilor, cel care era abonat la « jurnal » (ziar) citea câte un articol,apoi începeau dezbaterile. După ce terminau cu politica, începeau „judecata”, „gura satului” fiind cel mai de temut „tribunal” şi cea mai severă opinie publică, căreia nu-i scăpa niciun amănunt din cele petrecute. Bătrânii erau gălăgioşi, mai ales că aveau şi câte o litră de ţuică cu ei. Ţuica de corcoduşe le dădea chef de vorbă.

Copil fiind, eram adânc impresionată de poveştile auzite, încât noaptea mă visam pe tărâmurile despre care tocmai auzisem povestindu-se. Eu credeam în zâne, în zmei, chiar se zvonea că într-un sat vecin, Baciu, s-ar fi arătat un zmeu. Bătrânii de azi îşi mai reamintesc povestea. În  mod deosebit m-a impresionat povestea despre Sânziene sau Drăgaice cum li se zice la noi, în Muntenia(Purani de Videle).

        Noaptea Sânzienelor este cea dinspre 23 spre 24 iunie

Tuşa Sia povestea că a văzut sânzienele pe vremea când era o fetişcană, ce tocmai ieşise la horă. Ea spunea că împreună cu alte şase fetişcane, plecaseră după cules flori… Voiau să împletească cununi din sânziene pe care să le pună sub pernă, cu dorinţa arzătoare de a-l visa pe cel ursit fiecăreia. La un moment dat, s-a rătăcit de restul fetelor şi a ajuns într-o poiană ce strălucea sub razele lunii. Atunci a văzut florile galben-aurii, cu inflorescenţe mărunte, pline de polen aromind puternic a câmp şi a miere. Era o poiană numai cu flori de sânziene, o poiană încărcată de magie…La cea mai mică adiere, din flori se scutura o ploaie fină de aur, făcând-o să strănute de se auzea ecoul în toată pădurea. „Sânzienele” sunt iubitoare de soare, iar viaţa lor este scurtă.Imaginea lor graţioasă şi parfumul care nu seamănă cu al nici unei alte flori, atât de suav şi nepământean este, i-a determinat pe oameni să le spună Doamnele Florilor, Sfintele zeiţe sau Zâne. De la bunica ei, tuşa Sia cunoştea povestea despre aceste fete frumoase-sânzienele.

Legendele spun că Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă şi dau puteri deosebite florilor şi buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune de tămăduit orice boală. Sanziene-595x240 Oamenii  credeau că în noaptea Sânzienelor, zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă şi împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină.

Tuşa Sia jura că în noaptea aceea le-a văzut cu ochii ei.

Sânzienele sunt făpturi fantastice, frumoase, făpturi luminoase de aer, albe, binefăcătoare,mutându-se de la un loc la altul, cântând pe sus, cu glasuri-fuioare de vânt… uşoare şi delicate. Noaptea se transformă în zâne cu părul galben şi rochii albe de abur, ce dansează sub razele lunii, nemaiauzit de armonios. „Pentru că sunt din altă lume şi sunt atât de frumoase, cine le vede nu le crede şi cine le-aude nu le răspunde “.

Fetele tinere plecau în grupuri să culeagă florile galbene de pe câmpuri sau din poienile pădurii. În timp ce culegeau flori, cântau împletindu-şi fiecare propria coroniţă, pe care o închina soarelui şi şi-o aşeza apoi pe cap. Flăcăii satului preferau să pună un fir de Sânziană în fereastră, lăsând-o deschisă în timpul somnului…Ei aşteptau ca la miezul nopţii, Sânzienele să le aducă, pe floare, un fir de păr sau un alt semn… care să le dea un indiciu despre fata  ursită

La noi, în Purani de Videle, într-o vară, s-a râs mult pe seama unui flăcăiandru, Stelică, ce tocmai ieşise la horă… Fratele lui, om însurat, cu nevastă şi copii, a luat un fir de păr din pieptănul de os al bunicii şi l-a pus pe sânziana lui. A doua zi, băiatul a rămas şocat când a văzut că ursita îi va fi o babă. Doamne, cât s-a mai râs pe seama lui.

Bătrânii sărbătoreau cu multă evlavie şi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie, sărbătoare care coincidea cu cea a Sânzienelor. 

Bunicuţul „descântătorul”, ne spunea că noaptea ce precede Sânzienele este magică şi sfântă, acum, minunile sunt posibile, forţele benefice, dar şi cele malefice, putându-se manifesta în orice clipă…

Ştiind şi crezând în minunile acestei nopţi magice, femeile porneau în plină noapte spre locuri numai de ele ştiute,  pentru a aduna ierburi de leac…Multe din florile şi ierburile care se culeg în această zi, se duc la biserică, cu credinţa că fiind sfinţite, le va creşte puterea de lecuire.

Acum, Cerul se înalţă şi el după soare şi ziua se transformă în eternitate. Timpul se face bun, îngăduitor, creşte şi cuprinde gândul omului, purtându-l peste câmpurile şi poienile pline de flori de Sânziene, parfumate cu miros de Rai. Este momentul în care orice muritor, care bate la vămile nevăzutului şi neştiutului, poate să intre, doar purtând pe cap o coroniţă galbenă de flori sau folosind un fir de Sânziană.

Sărbătoarea este una cu totul specială, ţinând o noapte şi o zi. Iar noaptea de Sânziene este cu adevărat magică. Este noaptea focurilor de vară, fiindcă este vară în Cer, şi vară pe Pământ, este vară în suflete şi trupuri, este anotimpul dragostei şi al vieţii plenare”. Iată un descântec de dragoste, al cărui autor nu-l cunosc, dar este depănat din amintirile mamei mele, care ştia nu numai descântece, ci şi poezii, texte comice, satirice şi cântece bătrâneşti. Mama mea, Elena(Leana lui Mâner)era o mică enciclopedie a bunei-dispoziţii.

Aşadar:

„Între cer şi pământ,

Iubite de Lună şi vânt,

Plutesc peste plaiuri…

Alaiuri de zâne cântând.

Cunune-mpletesc…

…din razele Lunii,

Din florile-alese

Proaspăt culese…

Din rouă de seară…

Cunune-mpletite.

Soarele şi Luna…

de-or purta cununa…

Fi-vor numai Una.”

(autor anonim).

 

Ritualul de Sânziene preluat de la tuşa Sia: ciulinul-laptelui-armurariu Florile de scaieţi, tunse de puf, sunt atârnate peste noapte la streaşinăa casei, ca să fie luminate de lună şi să cadă roua pe ele. După cât creşte puful dimineaţa, se stabileşte norocul celui ce a făcut ritualul.. Eu am făcut această experienţă şi, s-a dovedit a face predicţii bune. Mă refer la faptul că s-au adeverit în cursul anului respectiv. (Scaieţii sunt ciulinii cu floarea mov.)

Azi, după cum vedem, s-a uitat sensul magic al sărbătorilor. În vechime, Rusaliile celebrau „eliberarea spiritului omenesc”. Cu prilejul acestei sărbători, creştinii comemorau pogorârea Duhului Sfânt peste Apostolii care au început a vorbi în mai multe limbi. Înţelesul esoteric al acestei minuni se referă la faptul că Apostolii primiseră Iniţierea şi puteau pătrunde în inimile oamenilor reuşind a comunica cu aceştia după puterea de înţelegere a fiecăruia. Cu alte cuvinte, Rusaliile reprezintă simbolul eliberării spiritului omenesc, simbol al luptei omului pentru libertate, iar Sărbătoarea Paştelui este sărbătoarea renaşterii naturii noastre. De Rusalii se curăţă puţurile,  pentru a se primeni apa din ele.

(Floarea Cărbune- „Rădăcini”(Purani de Videle, locul magic al copilăriei mele)-Editura Lidana, Suceava, 2010).

Sursă poze:internet sanziene-2 Sanziene-600x300 Oravira-2012-Sanzine-41-655x360 gethumb.details dragaica-310x165 corul_sound_sanziene7 1403429927_435 482511_606217719389531_629682503_n Tradiţii-aproape-uitate-fără-spectatori-la-Muzeul-Satului-de-la-Gârboavele