Trecea o femeie…

Venea o femeie…
Păşind uşor în lumină,
Dar norii pe cerul lăsat se-adună
Şi liniştea macilor fură.

Cad stropii de ploaie peste câmpie,
Castanii solemni, în depărtare,
Îşi sting felinarele,
Plouat şi întunecat rămâne templul
Castanilor din zare.

Dar ploaia s-a oprit,
Un vânt s-a pornit
Ca din senin,
Ştrengar i-a mângâiat femeii
Din holda de maci,
Dulcea unduire a coapselor de catifea,
Stropite cu petale îndrăgostite,roşii de maci.
Şi vântul a dus parfumul de petale-ndrăgostite,
Pe aripa lui, spre zări îndepărtate, nesfârşite…

Trecea o femeie prin holda de maci
Şi ochii ei, albaştri ca azurul,
Zăresc în urmă-i,
O fantomatică umbră:
E pictorul, rătăcitor prin lanuri,
Căutător de frumuseţi neprihănite,
Le caută de-o viaţă.

Femeia îl aşteaptă
Şi fruntea fericit el şi-o îngroapă,
În braţele cu dragoste încărcate…

Floarea Cărbune

Sursă poze:google

3230094-spring-flowers-poppy

подушка-красный мак--1 0b42a27e9528 99 2437 56218 302889-svetik 3230094-spring-flowers-poppy 4164327-2e2a5d33d41acb6a 9235755 11225740_10207174300656829_6365769954673464991_n 19133925_1204212219_76 58420532_maki1111 Cvetok-grez--Mak flower_poppy-flower--01_15-1920x1440 image_805171 mak10 Mak--cvetok-angelov maki mid_92657_1603 normal_Makovoe_pole red-poppy-flower-field-in-sunset-wallpaper-532ef5223caeb S7Xv5jsy6xg Маки и васильки-1

Anunțuri

Magia toamnei…vieţii

0_87f75_1f468683_L
Fiecare anotimp are frumuseţea lui, natura se metamorfozează de fiecare dată…la fel cum fiecare etapă a vieţii omului are frumuseţea ei. Frunzele ce cad, simfonia de culori, nostalgia inimii, parfumul crizantemelor… fac parte din miracolul naturii.
Toamna, în cele două ipostaze ale ei, e splendidă!
Uneori, toamna oferă bucuria unui măr înflorit, a unui cireş sau liliac, tocmai atunci… când toţi aceşti copaci ar fi trebuit să intre în “hibernare”. Să vezi…că viaţa are un sens mai puternic, că e mai luptătoare decât însăşi firescul ei, te pune pe gânduri. Şi, aceste contradicţii ale naturii, ne invită la regenerare, împrumutându-ne energia de a face, din „toamna vieţii” noastre, un nou început, un început de „eră”, dar şi o trăire a momentului. Chiar melancolia pe care ne-o trezeşte-n suflet „toamna”, uneori, trebuie să ne apropie de noi, să ne îndemne la introspecţie, să ne regăsim, să ne cunoaştem, să vrem să renaştem şi să ne dăm seama că putem. Dacă un măr înfloreşte toamna, atunci… putem şi noi să înflorim sufleteşte.
Atâtea mistere se ascund sub mantia ei ruginie şi atâtea minuni se petrec…Uneori, „ea” este o „vară” întârziată. Şi, în „toamna” vieţii noastre… putem avea „primăvară” în suflet, depinde doar de noi, de felul cum ştim să apreciem şi să preţuim clipele vieţii. Sufletul nu trebuie să-ţi rămână ca un copac solitar, golit de căldura inimii şi de cântecul vieţii, viul ei. Dacă rămâne pustiu, tocmai acum în prag de „toamnă”, se va usca de tristeţe. Dimpotrivă, fă-l să înfrunzească cu roua inimii tale tinere, dezmierdându-l cu iubirea ta blândă. Mai trebuie să-i mângâi şi mugurii ce stau să plesnească a floare…în această „vară” târzie… „Vara vieţii”… din pragul celei de-a doua tinereţi a omului. Vara încă mai bate la poarta inimii tale, deopotrivă şi la a mea, chiar dacă mantia îi e brodată cu fire de argint. Nu lăsa, ca din „pomul vieţii”, frunzele să se scuture aşa de uşor… Luna poleieşte cu razele-i argintii oglinda tremurândă a mării, iar simfonia inimilor noastre se contopeşte cu cea a valurilor, într-un imn de dragoste închinat vieţii.
E ziua de Sfânta Mărie mică(Sântămăria Mică)-Naşterea Maicii Domnului.
Aerul miroase a câmp şi ambrozie, a tămâie şi credinţă. Marea ne cheamă prin simfonii de ape… învăluite în briza sărată şi moliciunea caldă a nisipului auriu. Ne cheamă să-i adunăm scoicile din care să ne construim “castelul de nisip” al acestei veri întârziate… Şi tot aşa, hoinărind fără gânduri, dar vrăjiţi de albastrul nemărginit al mării, să ne scriem dorinţele pe crestele valurilor, speranţele şi, deopotrivă, visele… Pe nisipul umed să ne scriem amintirile triste şi eşecurile, iar valurile înspumate să le soarbă fără milă şi să le ducă în abisul întunecat al mării… întru eternitate.
Numai un suflet delicat poate zări scânteia de lumină din frunzele toamnei şi auzi muzica ei… în acordurile nemuritoarelor simfonii ale lui Beethoven… ca un dans al ielelor, ca o odă a bucuriei. Ce tablou, de o frumuseţe rară, poate să cuprindă ochiul, admirând acest dans al vieţii! Un dans ţigănesc, ciudat şi tainic precum iubirea sălbatică… pe pajiştea unei poieni dintr-un codru de la marginea lumii.
Inima mi-este calmă, liniştea de dinaintea furtunii, iar în zarea sufletului se mai aude ecoul Simfoniei Destinului a lui Beethoven, urmat de silueta câte unui gând rătăcitor…către o vară târzie… Oriunde te-ai afla, suflet sensibil, Curcubeul, cu bogata-i paletă de culori, îţi va vorbi fără cuvinte, despre faptul că te aştept cu inima transformată într-un cireş în floare.
Când ai să vii… am să fiu ”vară târzie” cu cireşe roşii şi parfumate. Îndrăzneşte, întinde mâna, trăieşte clipa! Lasă “pomul vieţii” să cânte cu toate frunzele-n înverzite şi să danseze cu florile întârziate… Imnul iubirii se prelinge în inima mea ca un flutur noptatec ce caută lumina, mângâierea, viaţa.

În primăvara sufletului meu
Ai intrat fără să-mi ceri părerea,
Mi se părea că o să vii mereu,
Că o să-ţi simt tot timpul mângâierea.
Revino, acum, în primăvara mea,
Să simt iar gustul verii renăscut,
Şi-n toamna vieţii mele şi a ta…
Să nu gândim la iarnă, la trecut.
Deasupra cuvintelor rămâne… doar gândul…

(Floarea Cărbune-Gânduri în amurg)

Sursă poze:google

ягоды  4 6d725a0adfbf 12487 3761159 4232804c5193e4aa777fcf67add16b729124256772 8343608 9389076 814468469 992455712 98508127685636 b47 b439c58fbe2b971fac143c60f68355d0 b0008277 d3f0596f66dab219a7aad428dd24a2dd256c4e1f i-2439 i-50150 maxresdefault ocen_36 sbor_01_01 u47hoon96e763ha8703s1un0b7h71ndl vish64 vishnja

O rosă

O ROSĂ

O roză îşi cântă bucuria
Între petale şi-ntre spini.
Ea ştie că aduce fericirea,
Chiar dacă are ghimpi de mărăcini.

În purpură de catifea, rubin,
E îmbrăcat superbul trandafir,
În inimă, el îţi sădeşte
Numele celui ce te iubeşte.

Floarea Cărbune

Să fiţi iubiţi!!!!!

Sursă poze:Google

0_aee33_c91425d2_XXXL

ZFcg2X30  918bc93d827c49ae5b10a60de9dcf878 9615537 92184916_nebolshaya_rozuy 108074601_Rozuyv_rose 448837057 6056522484868765 rozy-chernyj-fon12

FURTUNA(Fragment)-PURANI DE VIDELE

(Purani de Videle)

FURTUNA

Cine cunoaşte câmpia ştie cât de fierbinţi sunt verile acolo…
În satul de câmpie, în care m-am născut, am cunoscut ce înseamnă seceta, când vipia ofilea tot ceea ce era verde iar oamenii îşi ridicau smeriţi, privirea spre Cer, cerându-i îndurare lui Dumnezeu. Ruga fiecăruia se ridica în spirale miraculoase spre Înalt, coborând corola norilor pe pântecul încins, de secetă, al câmpiei.

300px-Paparuda-1905

În asemenea zile apăreau paparudele. Pesemne că Dumnezeu asculta ruga oamenilor, privind, cu duioşie şi înţelegere, la dansul paparudelor-fecioare.

beautifulnebulaenightspacestarsFavimcom238332_large
S-a stârnit furtuna! Cerul e acoperit de nori plumburii, nori negri, ce dau impresia unei turme de bivoli ce înaintează, greoi şi în dezordine, mânaţi de biciul năprasnic al vântului stârnit din senin. Pomii se îndoaie, fructele cad, ferestrele deschise, se izbesc cu zgomot de pereţii casei. A căzut un geam, ce abia se mai ţinea în câteva cuişoare, făcându-se ţăndări pe prispa casei. S-au dezlegat porţile Cerului, ploaia cade, deasă şi caldă. Apa se scurge prin şanţuri cărând la vale, crenguţe rupte şi frunze, paie şi pene. Fulgerele şi tunetele se apropie de sat.

788274e5bd00

Mă bucur că suntem acasă cu toţii. Mămica îşi face cruce, murmurând: „Doamne, ai grijă de noi!”

Suntem înfricoşaţi de sălbatica manifestare a Naturii. Numai câmpia surâde, înflorind la îmbrăţişarea ploii de vară.

121678502_3821971_dojd
E cald! E fioros! E măreţ! E sălbatic dar natural! E o zi de vară cu ploaie. După numai două ore, ploaia a încetat, au apărut Curcubeul şi Soarele.

634467645

Uneori, după ploaie, ne adunam pe uliţă, cu fraţii şi vecinii, unde făceam „tunuri” din pământul ud care se modela precum argila. Ne luam la întrecere între noi, dorind să aflăm al cărui “tun” va pocni mai tare!?
Floarea Cărbune-Rădăcini(Purani de Videle, locul magic al copilăriei mele), 2010.
Sursă poze:google & wikipedia

photo_1030_490_367_80 0_8208a_81213cd0_L 0_82052_d06be3df_XL 18 26 35  2824_original  97376226_283726845244100015_GGMRj6Q9_c 116942975_623191966   958362054 1408855913_letnyaya-pora 63542042424  File009  img12 Nature___Seasons___Summer_Summer_rain_078392_ otrazhenie-vodnoy-poverhnosti

VARA LA CÂMPIE

(Localitatea Purani de Videle)

PURANI-SĂLCII
Bătrânele sălcii pletoase de pe malul Glavaciocului fremătau în soare. Stoluri de păsări se întreceau în cântece, în micul zăvoi în care ne păşteam oile. De cum se crăpa de ziuă, sufletul meu desluşea lăutele mierlelor, apoi corul de vrăbii; vara, în amurg, strigătele gălăgioase ale lăstunilor zburau în stoluri atacând vreun dud copt sau vreun cireş. Noaptea, la lumina delicată a lunii ascultam notele zglobii ale greierilor şi cântecele, pe mai multe voci, ale broaştelor.
Eram la ţară şi eram copil…Păzeam oile şi mă bucuram de tot ceea ce Natura îmi oferea cu dărnicie: ciuperci, mure, pere pădureţe, coarne mere pădureţe, flori, verdeaţă, aer curat… Apreciam şi iubeam acest mod de viaţă, simplu şi curat. Atunci am descoperit hameiul care îşi întindea tulpinile agăţătoare, ca nişte liane, până în vârful sălciilor. Hameiul avea conuri fragile şi delicate, semănând cu nişte bijuterii de preţ. Şi chiar era preţios! Mai târziu, am aflat că aceste conuri erau folosite la fabricarea berii, dar şi ca remedii populare în diferite boli. Oamenii de la ţară îl numeau „moş Ene” pentru că ceaiul preparat din conuri inducea un somn adânc şi liniştit. Când vreo femeie era mai agitată i se recomanda ceai de hamei, cu folos şi în caz de „inimă rea”(depresie).
Amintirile, neliniştea şi dorul trec ca norii pe cerul sufletului meu. Mă simt copil şi-mi reamintesc nopţile de vară de la câmpie, când stelele îşi presărau pulberea lor, plină de iubire şi magie, în inima mea. Cerul şi Pământul erau atât de aproape, încât atunci când bunicul Marin cânta la cobză, mi se părea că şi îngerii îl ascultă…
Duhul lui Dumnezeu, roua şi pacea pogorau asupra noastră…
(Floarea Cărbune-Gânduri în amurg)
Sursă poză:google

PicsDesktop.net_30 0_d020c_5dd50c05_orig 0_d020d_e930ad4c_XL 0_d0202_1faff020_XL 92918 albastreele b9c0944s-960 image036 image044 letom

Meditaţie la malul mării

Meditaţie la malul mării… COCORI RIVALA În zilele de vară, pe înserat, îmi îndrept paşii spre ţărmul mării, către o stâncă ascunsă de ochii indiscreţi. Stânca are forma căuşului palmei şi te simţi la adăpost, fiind ferit de orice situaţie neprevăzută. În zilele cu furtună, valurile au depus iarbă de mare în adâncitura stâncii unde s-a format un loc comod pentru relaxare. Aşezată în căuşul ocrotitor, palma lui Dumnezeu cum îi zic eu, privesc, minute în şir, întinderea nesfârşită a mării, zborul pescăruşilor, jocul delfinilor în larg şi mersul norilor pe cer. Nori care iau forme ciudate, copleşindu-mă cu figurile ce par a fi create de mâna unui sculptor nevăzut. Fiind pe înserate, soarele se retrage spre asfinţit, obosit de hoinăreala de peste zi. Înainte de a-şi închide pleoapa obosită şi a-şi sprijini tâmpla pe umărul unui nor, cerul capătă o culoare nefirească, trandafirie ca o linie de demarcaţie la orizontul asfinţitului. Se aude clipocitul valurilor şi, din când în când, strigătul speriat al câte unui pescăruş întârziat. E clipa de graţie! E taina amurgului pe care o împărtăşesc cu stânca, cu pescăruşii, cu marea şi cu marinarii de pe vapoarele aflate în larg. Mă las în voia visării şi simt cum briza mării îmi mângâie chipul, îngânându-mi cântece ciudate. Cântece aduse pe aripa vântului şi a pescăruşilor, de pe tărâmuri îndepărtate, purtând în clepsidra versurilor aromele exotice ale acelor ţinuturi. Devin fluidă ca argintul viu şi mă preling de pe stâncă în valurile ce susură la baza ei, înfrăţindu-mă cu ele. Încerc să deprind muzica lor şi taina croşetării dantelei cu care îmbracă piciorul stâncii, să învăţ dansul lor tainic când se contopesc cu ţărmul, să învăţ topirea în Infinit precum cristalul de sare. Mă simt neputincioasă şi constat că nu sunt altceva decât o picătură dintr-un ocean…Sunt şi eu muzica oceanului, dansul tainic şi hieroglifa mării…indescifrabilă oamenilor. Am devenit atât de translucidă, încât mă contopesc cu respiraţia întinderii albastre, pierzându-mă printre miile de vietăţi ce trăiesc în ocean… Marea este matricea vieţii… (Floarea Cărbune-Gânduri în amurg)

Sursă poze:google DIV-TRANDAFIRI0_761af_13d9ee06_XL calut de mare  IUBIŢII MARE ŞI ST MAREA &LUNA MAREA-PALMA MAREA-VAPORAŞ MAREA-VÂRTEJ PALMA LUI DUMNEZEU PESCĂRUŞI-MAREA Pictura-peisaje-in-ulei-pe-panza-CVEKt RĂSĂRIT