Trezeşte-te, române!

 

  • Trezeşte-te, române!



    Mi-e inima potir de-argint
    Ce-adună-n el speranţa vieţii
    Când roua cade peste flori
    În faptul dimineţii…

    Mi-e inima liră vrăjită
    Ce peste veacuri dă ecou
    Prin plâns şi râs, trecute neamuri
    Trezesc în mine cântec nou.

    Şi tot ce mi se-nvolbură prin vine,
    Durere, ură, nădejde ori iubire,
    E din strămoşi venit un glas prin mine,
    Ce către cei prezenţi… credinţă şi demnitate cere.
    Române,
    Decât pe cerul sorţii
    Rătăcitor neîmplinit prin stele,
    Luceafăr e mai bine…să pieri
    Ofrandă luminii care vine.

    Ridică-te şi umblă,
    Urmează-ţi visul, în adevăr trăieşte,
    Sub paşii tăi sunt urme sfinte…
    Sosit e timpul, trezeşte-te, române!
    29 iulie 2012
    Floarea Cărbune




  • Lacrima credinţei

 

Revelaţie

 

  • Revelaţie


    Până în ziua
    În care am înflorit,
    Născându-mă pe acest pământ
    Spiritul meu rătăcea
    La-ntâmplare printre Galaxii.

  • Doamne,
    Tu mi-ai ales copacul
    Pe ramura căruia ,
    În Primăvara toamnei ,
    Am înflorit.
    Spre bucuria mea,
    Mi-ai dăruit nemărginirea albastră,
    Şi, deşi atât de fragilă,
    Floarea gingaşă de măr
    S-a preschimbat în trunchi…
    Floarea Cărbune






    P.S. Primele 3 picturi, de sub versuri, aparţin pictoriţei Vali Irina Ciobanu.

 

JAPONIA,15 MARTIE-2011, LA „TAGATA FERTILITY FESTIVAL”

JAPONIA, 15 MARTIE-2011, LA „TAGATA FERTILITY FESTIVAL”

(La 4 zile după tsunami din 11 martie 2011)





(DIALOG CU MARY SHIBATA):
florenda27 (3/17/2011 4:01:01 PM): îmi poţi trimite şi mie pozele acelea?
sasory2005 (3/17/2011 4:01:06 PM): da
florenda27 (3/17/2011 4:01:11 PM): te rog
sasory2005 (3/17/2011 4:02:16 PM): acesta este grupul celor care se ocupa de ceremonie
florenda27 (3/17/2011 4:05:30 PM): f.frumos…
sasory (3/17/2011 4:05:56 PM): f multă lume, nu am poze f reuşite
florenda27 (3/17/2011 4:06:16 PM): când a fost festivalul?
sasory(3/17/2011 4:06:18 PM): nu ma asteptam, erau veniti din toata japonia
florenda27 (3/17/2011 4:06:21 PM): pe ce dată?
sasory (3/17/2011 4:06:31 PM): 15 martie
florenda27 (3/17/2011 4:07:16 PM): în ce oraş?
sasory (3/17/2011 4:07:47 PM): papusa se numeşte „toshigamisama”
sasory (3/17/2011 4:08:26 PM): este cea care protejeaza „gingea”
sasory (3/17/2011 4:08:33 PM): locul
sasory (3/17/2011 4:09:53 PM): nu ştiu dacă se observă, de sus se aruncă cu „omochi”
florenda27 (3/17/2011 4:10:15 PM): ce este „omochi”?
sasory (3/17/2011 4:10:34 PM): iar copacul acela roz a fost făcut bucaţi şi dat la oameni, drept „omamori”(talismane).
sasory (3/17/2011 4:11:02 PM): „omochi”- orezul acela moale
florenda27 (3/17/2011 4:11:02 PM): talisman
sasory (3/17/2011 4:11:06 PM): da
florenda27 (3/17/2011 4:11:13 PM): Marina ce mănâncă?
florenda27 (3/17/2011 4:11:55 PM): ceva sub formă de…..

P.S.-ŞTIU, UNORA LE E FRICĂ SĂ COMENTEZE ACESTE SCRISE…
M-AM SĂTURAT DE FRICA INDUSĂ: MI-E FRICĂ DE ALIMENTELE PE CARE LE MĂNÂNC, DE APA PE CARE O BEAU, DE DOCTORII CARE NU-ŞI FAC DATORIA, DE PROFESORII care…(să nu fiu înţeleasă greşit, vă rog)…DE FUNCŢIONARII „CORUPŢI”…. NI S-AU INDUS ATÂTEA FRICI ÎNCÂT, VORBA LUI EMIL CIORAN:”M-AM SĂTURAT SĂ MAI NEG, NEGAŢIA” iar …EU M-AM SĂTURAT SĂ-MI MAI FIE FRICĂ ……FIINDCĂ ŞTIU CĂ PROFESORII ŞI MEDICII ÎŞI FAC DATORIA, FUNCŢIONARII DEASEMENEA, NUMAI PARLAMENTARII SUNT „ÎNGERI”


IATĂ CE-MI SCRIE FIICA MEA, CRISTINA:
Cristina (3/18/2011 1:40:31 PM): nu pot sa fug maman; e ţara care m- a ajutat, ne a ajutat când m-aş întoarce crezi că aş mai putea să-i privesc pe oamenii ăştia în ochi , pe Oto?! Dimi la fel, la şcoală, nici nu vrea să audă de fugă; el vrea să rămână lângă colegii lui. Mai bine trecem acum prin greu; nu vreau să fugim şi să trăim, pe urmă, toată viaţa, ca nişte laşi. Colegii lui Dimi unde fug maman?
Last message received on 3/18 at 1:40 PM
florenda27 (3/18/2011 1:44:16 PM): aşa este!
florenda27 (3/18/2011 1:44:21 PM): iartă-mă…
florenda27 (3/18/2011 1:47:39 PM): sunt mândră de voi…
Cristina (3/18/2011 1:54:07 PM): d zeu a avut grijă de noi ; o să aibă şi de acum încolo; am incredere în Japonia!
florenda27 (3/18/2011 1:54:23 PM): ai dreptate
florenda27 (3/18/2011 1:54:53 PM): sunt mândră de tine şi de nepoţelul meu!
Cristina (3/18/2011 2:00:18 PM): lasă maman că totul o să fie bine
florenda27 (3/18/2011 2:00:36 PM): am încredere….
Cristina (3/18/2011 2:10:34 PM): acum ce bani facem în bar îi adunăm citeva luni şi o să-i trimitem acolo să ajutăm oamenii, muzicienii la fel, îşi lasă salariile să le trimitem acolo…
florenda27 (3/18/2011 2:10:59 PM): frumos gest!
Cristina (3/18/2011 2:12:06 PM): atât putem şi noi că suntem toţi oameni
Cristina (3/18/2011 2:36:30 PM): azi, la tv arătau de acolo din zonele afectate; au început şcoala copiii de vârsta lui Dimi; băieţii între ei se îmbrăţişau se mângâiau pe fată; m- a impresionat foarte mult
florenda27 (3/18/2011 2:37:07 PM): hmm, frumos caracter au niponii!
Cristina (3/18/2011 2:37:23 PM): îsi spuneau unul altuia, bine că traieşti!
Cristina (3/18/2011 2:37:59 PM): frumoşi oameni
florenda27 (3/18/2011 2:38:13 PM): într-adevăr!
florenda27 (3/18/2011 2:38:39 PM): o prietenă de-a mea zicea că japonezii sunt extratereştri
Cristina (3/18/2011 2:38:54 PM): colegii ţin foarte mult, unii la alţii
Last message received on 3/18 at 2:38 PM
florenda27 (3/18/2011 2:40:54 PM): e f.bine pentru ei! Asta e adevărata prietenie…
Cristina (3/18/2011 2:41:56 PM): japonezii nu sunt laşi
florenda27 (3/18/2011 2:42:11 PM): m-am convins de asta..
Cristina (3/18/2011 2:43:03 PM): si azi s-au rugat toţi pt mortii lor, în linişte…
florenda27 (3/18/2011 2:43:30 PM): ce frumos!
P.P.S.-Mary şi Cristina nu ştiu că eu public fragmente din convorbirea cu ele…
LE CER IERTARE!

Sursă poze: M. Shibata


Comentarii 62

Trebuie sa te conectezi pentru a scrie un comentariu. Daca inca nu ai un cont, inregistreaza-te acum!

  • 46 loreley_4 29 martie 2011

    … draga de tine… Nu doar copii, ci si mamica lor are un suflet la fel de curat si… e la fel de curajoasa… Mare dreptate si mult adevar ai descris in aceste randuri curate, deschise catre noi, cei care probabil ca avem posibilitatea sa vedem si auzim doar un aspect al stirilor, care din pacate, asa cum mentionezi si tu… si stim de altfel multi dintre noi…, ca de multe ori dezinformeaza…, sau ascund cea mai mare parte care ar pune intr-o cu totul alta lumina situatia… Intleleg foarte bine fetele… Mi-am reamintit si eu de timpul revolutiei… Hotararea pe care o luam in viata in legatura cu locul in care o sa ne petrecem viitorul este influentata de iubire… Acolo unde o avem alaturi suntem acasa…, desi se spune ca acasa e doar un singur loc… Exista iubiri care ne sprijina sa ne simtim acasa chiar si acolo unde e totul daramat in jurul nostru… Lumina vine din interior si… iubirea o primim pe cai asa de diferite sau mici amanunte asa de importante sufletului… Iubirea ta ajunge si la Chris si la Dimi… , dar in acelasi timp si iubirea tarii care i-au gazduit… Inteleg asa de bine aceste sentimente… si tu sti si de ce… Cand faci un astfel de pas…, faci parte din doua lumi… Si acasa va fi mereu amandoua… Aveti grija de voi si multumesc de acest mesaj… Nu am mai reusit sa intru de mult pe net si… ma bucur ca ai lasat aici raspuns la ce as fi dorit sa intreb…, sa aflu…, la nelinistile in legatura cu situatia tarii…
    Te imbratisez cu drag, Cami*


  • 60 song4myself 29 martie 2011

    :)


  • 70 TAUNUL 21 martie 2011

    flora_48:
    TAUNUL:
    Îmi pare rău şi sunt cu gândul şi sufletul la japonezi, aşa cum aş fi fost alături de orice altă naţie la un aşa mare necaz. Toţi oamenii sunt egali, încă de la naştere, în faţa Creatorului suprem!
    Japonezii merită tot respectul. Au fost model în foarte multe domenii ale vieţii sociale.
    Să nu uităm nenorocirea din al doilea război mondial şi să ne rugăm ca necazul să nu se repete. Dacă acele reactoare erau în alte zone supuse la ce a fost supusă Japonia, teritoriile acelea ar fi fost distruse, ca şi populaţia aferentă. România ar fi fost defişată cu aşa instituţii ale statului. Uitaţi-vă câtă încredere au japonezii în conducătorii lor! Uitaţi-vă la educaţia populaţiei nipone!!
    Drag prieten, părerea mea o ştii…Cunoşti Japonia…pt că ai călătorit virtual pe urmele paşilor mei, citindu-mi cartea…Am multe de spus… dar mă opresc aici…Îţi mulţumesc pentru comentariu! Mă bucur pt că exişti! :)

    Da, cunosc multe aspecte, din trecut şi din prezent. În plus, cunosc şi din viitor, potrivit imaginaţiei mele bazată pe ceea ce ştiu… O imaginaţie care nu-mi dă pace… A fost cutremur „curat” oare? NU a fost provocat?! Japonezii au ajuns la vârful tehnologiei visat de alte state şi au pus stăpânire pe mari pieţe, inclusiv pe o parte din teritoriile statelor cu pretenţii de lider mondial…. Uncutremur se poate provoca. Cu precizie, am impresia. Ca şi cel ca re a provocat tsunami în Indonezia… Nu ştiu cum se face, dar la aşa mari catastrofe, cetăţeni ai unui anumit stat nu sunt afectaţi. Nu sunt pe acolo. De unde ştiu ei să părăsească în linişte şi la timp zona periculoasă? Mă-ntreb şi eu, zic ca prostu’, nu dau cu paru’!
    Ceea ce provoacă cutremur, aduce de la sine tsunami şi încălzeşte apa din mare în zona epicentrului… :) Iar epicentrul a fost chiar centrala aceea nucleară care a făcut explozie din cauza problemelor de răcire… Păi, cu ce să răcească dacă apa de mare era aproape fierbinte?! :)


  • 55 peteanmaria 20 martie 2011

    Dumnezeu sa ii ajute pe toti cei care au nevoie. Acesta cutremur ii va apropia pe toti cei care au trecut peste acesta. Sper ca sa iti de-a puterea necesara si sa vezi ca mai tarziu familia ta va fii mult mai puternica. Sa ai grija de tine deoarece cei dragi au nevoie de bunica, mama lor! :) :) :)


  • 55 flora_48 20 martie 2011

    Lied_1:
    flora_48:
    Lied_1:
    Interesantă şi emoţionantă postare.Cred că înţeleg sentimentele care vă animnă…….frica este bună dar nu când devine maladivă.După, este un coşmar….din păcate trăim ceea ce trăim şi vina roamnilor cea mai mare este că nu se informează.
    Frica ne este inoculată cu bună ştiinţă… Japonezii au fost educaţi să nu se teamă de ceva evident(moartea) dar să-şi trăiască viaţa frumos…Şi ei ştiu să se bucure din plin de asta:muncesc când este de muncit şi se distrează când este de distrat…Niciodată, nu amestecă lucrurile între ele…Vă dăruiesc, cu drag, o floare, stimată doamnă!

    Eu, vă dăruiesc în schimb, inima mea.
    Mă înclin în faţa acestui dar atât de preţios! Mulţumesc! :)


  • 67 Lied_1 20 martie 2011

    flora_48:
    Lied_1:
    Interesantă şi emoţionantă postare.Cred că înţeleg sentimentele care vă animnă…….frica este bună dar nu când devine maladivă.După, este un coşmar….din păcate trăim ceea ce trăim şi vina roamnilor cea mai mare este că nu se informează.
    Frica ne este inoculată cu bună ştiinţă… Japonezii au fost educaţi să nu se teamă de ceva evident(moartea) dar să-şi trăiască viaţa frumos…Şi ei ştiu să se bucure din plin de asta:muncesc când este de muncit şi se distrează când este de distrat…Niciodată, nu amestecă lucrurile între ele…Vă dăruiesc, cu drag, o floare, stimată doamnă!

    Eu, vă dăruiesc în schimb, inima mea.


  • 55 flora_48 20 martie 2011

    LadyM00N:
    :) :)

    :) :)


  • 55 flora_48 20 martie 2011

    Lied_1:
    Interesantă şi emoţionantă postare.Cred că înţeleg sentimentele care vă animnă…….frica este bună dar nu când devine maladivă.După, este un coşmar….din păcate trăim ceea ce trăim şi vina roamnilor cea mai mare este că nu se informează.

    Frica ne este inoculată cu bună ştiinţă… :)Japonezii au fost educaţi să nu se teamă de ceva evident(moartea) dar să-şi trăiască viaţa frumos…Şi ei ştiu să se bucure din plin de asta:muncesc când este de muncit şi se distrează când este de distrat…Niciodată, nu amestecă lucrurile între ele…Vă dăruiesc, cu drag, o floare, stimată doamnă!
    :)


  • 55 flora_48 20 martie 2011

    iatanflorica:
    PAREREA MEA, DACA CONTEAZA, ESTE CA FATA DUMITALE SA SE INTOARCA IN TARA. AMMERICANI VAD CA SIAU, ANUNTAT OAMENI CARE TRAIESC ACOLO SA SE INTOARCA ACASA LA EI,FATA DUMITALE DE CE NU SAR INTOARCE? SAI DEA DUMNEXEU NOROC.

    Dnă Florica, fiica mea e majoră şi ştie ce face! În plus, este acolo şi vede care este realitate…Ca mamă, am respectat, întotdeauna, deciziile copiilor mei…Dacă am avut ceva de spus, le-am spus, dar în cele din urmă , ei au hotărât…Vă mulţumesc pentru grijă şi dfatul prietenesc! Toate cele bune! :) :)


  • 55 flora_48 20 martie 2011

    bogdanflorenta:
    Emotionant si demn de respect acest popor incercat…E bine sa nu ne intrebam de ce? D-zeul nostru si a lor stie……dar puterea lor de renastere este tot de la D-zeu si din educatia lor…Mi-a placut atitudinea fiicei d-voastra ,din care reiese recunostina ei fata de poporul care i-a intins o mana de ajutor,este si o femeie puternica,iar d-voastra o buna mama!
    Trebuie sa invatam si noi ce inseamna bunatatea rabdarea recunostiinta si multe altele….EU SPER inca….Va multumim pt.postare

    Şi eu vă mulţumesc pentru citire şi comentariu! Trebuie să luăm aminte…Doamne ajută! :) :)


 1 2 3 4 5
Evaluarea ta: 0

evaluare: 10,0 (11 evaluari)

Codrule, frate…

Codrule, frate…



Codrule, frate…
Trist şi obosit de viaţă
Vin la tine cu credinţă
După sfat şi mângâieri.
Spune-mi mie, dragă frate,
Iarna, când îţi moare totul
Cum renaşti, şi cum mai speri?
Primăvara, cum te vindeci în lumină?
Esenţa de răşini lecuitoare
Cum o picuri să-ţi întremi
Răni adânci ce dor din vremi?
Codrule, să iubesc vreau, şi să sper
Că-s un arbor, ce sub trăsnet
Încă tinde rugi spre cer
Şi ascult pios, cucernic,
Crezul sevei, sfânt şi dulce…

(Flora)





Sursă poze:Google

Primăvara 2012

  •  (Paralelă, Japan-Purani de Videle)

    Cireşii au înflorit grăbiţi
    În Primăvara asta magică.
    Eu cerului trimis-am un mesaj
    Să cheme vântul călător,
    Dar a venit furtuna…
    Iar florile se scutur triste şi supuse.
    În digul de la Fukushima,
    Valuri neîmblânzite se izbesc,
    Tristeţea şi drama încă atotstăpânesc
    Fără cruţare în haosul din Univers.

    Noi ne-am plimbat în parcul
    De lângă râul Sumida
    Unde, sub un cireş în floare,
    Ne-am spus „sayonara”!
    Luându-ne la revedere…
    Dar eu ştiam că-i pentru totdeauna…

    Cântecul trist al insulei nipone,
    Într-o clipit-a inundat Oceanul,
    Dar aripi albastre, măiastre, de păsări
    Libere zboară, străjeri între zări.
    Florile de cireş s-au ofilit,
    În iarbă zac, ofrandă pe Pământ.

    Cu tine m-am plimbat
    În parcul de lângă râul Sumida
    Şi-acum ne despărţim,
    Însă eu ştiu…că-i pentru totdeauna…
    Sayonara Japan!
    Sayonara Cristina!
    ***
    Au înflorit cornii-n pădure
    Lângă Puranii mei de Videle,
    Şi coroanele-s cu aur poleite.
    Florile trimit vântului mesaje
    De-a le purta parfumu-n depărtare
    Pe-aripa lui grăbită şi sprinţară,
    Dar vântul este plecat,
    Şi a venit furtuna…
    Însă eu sper… că nu e pentru totdeauna.
    (Japan-16 mai 2012)

  • Floarea Cărbune

  • Sursă poze:Google




  • CĂLĂTOARIE SPRE ŢARA SOARELUI RĂSARE…


    Dragi prieteni,
    Vă rog să mă scuzaţi că nu pot răspunde mesajelor voastre. În ultimul timp am fost f.ocupată…
    Acum, îmi pregătesc bagajul pentru plecarea în Japonia. Voi pleca peste câteva zile. Mă voi gândi la voi şi…voi încerca să vă ţin la curent cu ceea ce voi face, interesant, acolo.
    În primul rând, voi participa la un concurs pentru care am primit o Invitaţie.

    La acest concurs vor participa câţiva artişti români, poeţi şi prozatori…alături de artişti japonezi.
    Până la primul contact, vă postez câteva poze cu „sakura”.

    În primăvara aceasta…voi prinde cireşii în floare, sper să fac multe poze frumoase.
    CRISTINA-FIICA MEA DIN JAPONIA

    DIMI-NEPOŢELUL MEU DIN JAPONIA

    S-auzim numai de bine,
    flora


    P.S: Vă mulţumesc pentru comentariile frumoase de până acum…S-aveţi o primăvară frumoasă, mai ales, în suflete!

 

Ursitul din pahar…

  • Tradiţii şi obiceiuri de Sf.Andrei

    Pe 30 noiembrie, se sărbătoreşte Sfântul Andrei, cel care a adus creştinismul în Dobrogea. Sfântul Andrei a fost cel dintâi chemat dintre apostoli. Ioan Botezătorul l-a avut ca ucenic, fiind martor la botezul lui Iisus. El este considerat „pecetea” apostolică a creştinismului. În folclorul românesc, ziua de 30 noiembrie, ziua martiriului său, mai este numită şi „cap de iarnă”.
    Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre acele clipe când se deschid porţile spre alte dimensiuni, adică momentul în care se ridică vălul, dintre văzut şi nevăzut. Când ningea, în ajunul Sfântului Andrei, bunicuţa îmi spunea că Moş Andrei are barba albă. Anual, barba moşului se schimbă în funcţie de vremea din Ajun, uneori e albă, iar alteori…doar sură.
    Când eram copil, babele satului ne speriau cu tot felul de poveşti… care ne făceau părul măciucă în vârful capului… O mătuşă, uscată ca un schelet de slabă ce era, căreia nu-i plăceau copiii, ne ameninţa cu poveştile ei despre noaptea din Ajun…Când o ascultam ni se făcea pielea de găină… Ne ameninţa, că prin deschiderea “porţilor” este posibil ca duhurile rele să vină pe pământ, şi …dacă nu vom fi cuminţi vom avea de pătimit… Zicea ea… că se luptă “binele ” şi “răul”, la fel ca în basme. Ne spunea că sunt persoane care, din invidie şi duşmănie, încurcă planurile oamenilor, dând peste cap existenţa lor, căile vieţii oamenilor putând fi întoarse de la matca lor firească… Şi… credea că în această noapte „umblă strigoii”… să fure „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”, iar unele femei rău-voitoare fură chiar şi „mana vacilor, ” adică laptele, mult şi gras, al vacii unui gospodar. Împotriva acestor rele, părinţii foloseau usturoiul pisat cu care ungeau casa, coteţul păsărilor, cuşca câinelui, târla oilor, grajdul, uşile şi ferestrele acestora pentru a ţine departe, de oameni şi animale, duhurile rele…Nouă, ne dădeau să mâncăm un căţel de usturoi. Cu asta ne cuminţeam, băgam nasul sub plapumă, adormind imediat. Bătrânii stăteau la”păzitul usturoiului”… care avea să fie folosit ca remediu terapeutic pentru întreaga familie.
    Înainte de a ne culca, fiecare îşi punea într-un vas cu apă, câte o crenguţă de măr… care trebuia să înflorească până la Anul Nou. Bunicul meu spunea că mărul este un pom magic, iar pe vremea când era copil, mergea, din casă în casă, cu crenguţa de măr înflorit… în ziua de Anul Nou-aceasta era sorcova lui. Considerând mărul ca având virtuţi magice, ca să fiu ocrotită prin lume, la plecarea în Moldova, bunicul meu mi-a „împărţit” un măr, un pom viu, zicându-mi: „acesta este mărul sădit de mine şi acum ţi-l dăruiesc ţie. Când vei veni în vacanţe, iar eu nu voi mai fi, să-ţi reaminteşti că viaţa omului seamănă cu cea a pomului. Toată viaţa ta, mărul cu florile şi fructele lui, să-ţi reamintească de mine. Norocul să te însoţească pe Cale!” Cu timpul, am aflat mai multe: mărul apare în Rai ca „pom al cunoaşterii”, iar în disputa dintre cele mai frumoase zeiţe ale Olimpului, câştigătoare fiind, Afrodita-zeiţa frumuseţii.
    În ajun de Sf. Andrei, îmi alegeam, întotdeauna, o crenguţă de măr care, atunci când înflorea, albul gingaş al petalelor avea şi puţin roz. Crenguţa înflorită până la Anul Nou, prevestea celui care a pus-o în apă, sănătate şi fericire. Pentru a afla dacă anul ce va veni va fi rodnic, mămica semăna o sută de boabe de grâu, într-un mic vas de lut. Dacă grâul răsărit era verde şi des, anul ce avea să vină, va fi fost plin de roade.
    Şi acum îmi reamintesc cum…nişte verişoare ( fete mari) stăteau în faţa unei oglinzi, mărginite de două lumânări aprinse, cu scopul de a zări chipul celui care le era menit; altele puneau busuioc sub pernă, sperând, ca în timpul somnului, să-şi viseze ursitul…
    În  primii ani de învăţământ… mă aflam în localitatea Todireşti, judeţul Vaslui. Aici, stăteam în gazdă la familia Matei, iar tanti Anuţa, o nemţoaică venită de la Vişeul de Sus, mi-a spus ,mai în glumă, mai în serios că, în noaptea aceasta îmi voi vedea ursitul. Eu am râs dar ea a continuat:
    – Donşoară nu sunteţi curioasă a afla care vă este cel hărăzit de Dumnezeu?
    – Da, tanti Anuţa, dar ce trebuie să fac pentru asta?
    – Trebuie să posteşti, iar restul rămâne în seama mea…
    Plină de curiozitate, m-am conformat celor spuse de gazda mea.Am postit, m-am rugat…toată ziua am fost ca în transă. După ce a terminat treburile în gospodărie, iar soţul şi cei doi fii, Nicuşor şi Adrian, au adormit buştean, tanti Anuţa a venit în camera mea. Era aproape de miezul nopţii şi inima îmi tremura de emoţie la gândul celor ce aveau să urmeze.Minunata mea gazdă a purificat camera cu tămâie şi agheasmă, apoi a aşezat o măsuţă rotundă în mijlocul camerei. Ne-am aşezat în genunchi amândouă, şi am început a spune Tatăl nostru. Era un ritual magic…Când mai erau câteva clipe până la miezul nopţii, femeia a aşezat cu îndemânare , chiar în centru mesei, o farfurie cu cenuşă de lemn, de brad, apoi a aprins două lumânări sfinţite la Înviere. Fix , la ora 12:00, a luat găleata şi a mers la fântână de unde a adus apa neîncepută… pe care a turnat-o în paharul aşezat peste cenuşă. Cu evlavie… şi-a scos verigheta de pe deget şi i-a dat drumul în pahar. În timp ce lăsa verigheta să cadă, mi-a spus :
    – Donşoară, verigheta musai trebuie să fie sfinţită aşa cum a fost a mea la cununia religioasă.
    – O să ţin minte, tanti Anuţa!
    Când m-am aplecat asupra paharului, tremuram toată.
    – Linişteşte-te donşoară, mi-a spus o voce caldă…
    M-am liniştit, m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute a-mi vedea ursitul şi…în oglinda apei din interiorul verighetei am văzut un soldat. Se vedea clar… un bărbat în haine militare…
    Timpul a trecut în galop, a plecat iarna, a venit primăvara , apoi vara şi…într-o zi de august l-am cunoscut pe cel ce avea să-mi devină soţ. Era elev la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc şi…venea de la parada militară, ce avusese loc pe 23 August, la Bucureşti.

    A fost dragoste la prima vedere, o pasiune ce a ars cu vâlvătăi şi…ne-a consumat energia. Am născut şase copii din dragoste…

    Bruma s-a aşezat peste amintiri, el a plecat la ceruri…

    LA MULŢI ANI… CELOR CU NUMELE DE ANDREI ŞI DERIVATELOR FEMININE ALE ACESTUIA!
    flora

« 5 6 7 8 9

DOAR IUBIREA…(Remember)

 

  • Iubirea…în artă şi poezie
    Motto:
    Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el.
    ( Michelangelo Buonarotti)

    Deşi e veche de când lumea, Iubirea e veşnic tânără… Nu există om care să nu fi trăit una sau mai multe poveşti de dragoste, pentru că inima fiecăruia tânjeşte după iubire. Magica Iubire se iveşte din senin şi, uneori, când nu te aştepţi. Iubirea ţi se strecoară pe nesimţite în inimă şi te învăluie ca o vrajă ce vine din adâncuri. Iubirea i-a inspirat pe artişti de-a lungul timpului, îi mai inspiră încă…Despre Iubire au vorbit filosofii antici, muzicienii şi poeţii au cântat-o, unii cu inima sfâşiată de dorinţe, alţii din dezamăgire…
    Parafrazându-l pe Aristotel, putem afirma că nu există dragoste în general, ci doar îndrăgostiţi, pe când, Iubirea este Viaţă iar Viaţa este Iubire…cosmică.
    “Admiraţie neştiută”

    Pictorul este un artist al Iubirii şi al Spiritului, la fel ca şi poetul. El creează, în fiecare clipă, opere ce îndeamnă sufletul spre Visare. Potrivit înţelepţilor, „viaţa este vis iar visul este viaţă.” Artistul care creează din Iubire şi cu Iubire face ca visul lui să devină o capodoperă nemuritoare, Iubirea fiind un Panaceu universal. Suntem născuţi din iubire şi pentru a iubi. În adâncul inimii noastre… există o scânteie magică, scânteia magică a Speranţei, a unui vis frumos ce ne învăluie şi ne mângâie sufletele. Ea este prezentă în fiecare bătaie a inimii noastre. Iubirea se citeşte în ochi şi în bătăile inimii …dincolo de vorbe şi de gesturi…

    Dragostea mea,
    Când mă privesc în oglindă,
    Te văd pe tine,
    Ochii-ţi strălucesc ca două stele,
    Şi inima-ţi bate
    În ritmul alei mele.
    Mă privesc în oglindă,
    Şi chipul dragostei îl văd
    În ochii tăi lucitori
    Precum Luceafărul din zori.
    (Floarea Cărbune-Amintirile vieţii)

    „Inocenţa dragostei”


    Uneori, vorbele spuse pot fi înşelătoare, dar pictura nu poate minţi. Şi nici poezia… care foloseşte Cuvântul cu forţa sa magică. Potrivit Bibliei, „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” după care…Cuvântul s-a întrupat… Pictura şi poezia reprezintă un cumul de sentimente şi senzaţii transpuse în culoare sau versuri. Culoarea este magică, pictura atrage oamenii, creează relaţii. Acest lucru contează foarte mult întrucât raportul cu cei din jurul nostru reprezintă una dintre cele mai teribile forţe de propulsare pentru evoluţia umană. Pictura ca şi poezia… reprezintă puntea prin care ne apropiem unii de alţii. Sunt oameni care se „re-găsesc” în pictură şi poezie, devenind conştienţi de „rădăcinile” lor, începând a se înţelege pe sine însuşi, apoi pe ceilalţi…
    Spre deosebire de Iubire, Dragostea doare… şi lasă amprente pe sufletele şi chipurile noastre…înnegurându-ne privirea.
    „Nelinişti metafizice”

    Prin pictură… învăţăm să ne cunoaştem şi să ne re-cunoaştem.. În tablouri sunt mesaje nonverbale, După cum am mai spus, mintea şi inima sunt interconectate iar senzaţiile, sentimentele şi emoţiile pot fi exprimate şi modelate prin/ şi… de artă.
    O expoziţie de artă îţi oferă posibilitatea unei călătorii. Adevăratul călător se cufundă în peisaj încercând să descopere senzaţii noi: el „călătoreşte” pentru a-şi lărgi perceperea Lumii şi a lui însuşi. Dacă s-ar limita doar la nivelul abstracţiei, autoanaliza ar fi nerelevantă, ar fi o simplă înşiruire de peisaje în timpul unei călătorii fizice… fără participarea Spiritului. Fiecare tablou al pictorului picură iubire, lumină şi culoare în inima privitorului.
    Omule, să nu laşi, niciodată, să moară în inima ta, dorinţa de a iubi, orice vârstă vei avea!
    „A iubi o femeie înseamnă a iubi un vis al sufletului tău!”

  • Floarea Cărbune

  • Grafică:Mihai Cătruna

 

Încrederea în sine…(poveste cu tâlc)

Lacrima de iubire

luni, 27 februarie 2012 la 10:21


Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
– Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar sa se uite la el, bătrânul îi spuse:
– Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Apoi, după o mică pauză, adaugă:
– Dacă m-ai putea ajuta tu pe mine, poate ca aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.
– Aş fi încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat.
– Bine, încuviinţă bătrânul înţelept. Îşi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băietanului adăugând:
– Ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu sa iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cat mai repede.
Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le zică de bănuţul de aur, unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul înţelept.
Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat.
– Îmi pare rău, începu el, dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia daca aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului.
– Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca, mai întâi, să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul! Flăcăul încălecă şi plecă in goană.
Bijutierul examină atent micul inel, îl privi printr-o lentilă specială, îl răsuci, şi apoi zise:
– Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclamă năucit tânărul.
– Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58. Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.
– Ia loc, te rog – îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca şi in cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta.
Spunând acestea, lua inelul şi şi-l puse din nou pe degetul mic.
– Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep sa ne evalueze. (Autor anonim)

8 MARTIE-ZIUA FEMEII


Floarea Cărbune
Sursă poze:Google

Comentarii 32

Sosit-a dulcea Primăvară la Purani

Sosit-a dulcea Primăvară
Ah! Iubire,
Sufletul mi-e plin de tine!
Tu eşti vraja ce mă-ncântă
Şi de drag,
La piept aş strânge Universul.

Diafana Primăvară
Se revarsă tumultoasă
Şi din zori îndepărtate
Se-apropie în stol
Zglobii, gălăgioşi cocorii
Iar Glavaciocul susură domol.

Creşte iarba, covor moale,
Roua cade pe ogoare
Sună codru-n aşteptare,
Primăvara-i pe cărare
Înflorind florile-n cale
Şi zefirul, boare lină,
Ne răsfaţă în grădină,
Iar copacii din livadă
Straie verzi îmbracă-n grabă,
Ca stropiţi cu spumă crezi
Că sunt prunii în livezi.

Cade roua pe câmpie
În a florilor pocale,
Prospeţime, puritate,
Naşte bolta azurie.

Sosit-a dulcea Primăvară
Ah! Iubire,
Sufletul mi-e plin de tine!
Floarea Cărbune

Sursă poze:Google