HAPPY NEW YEAR-2016

Prietene, gândeşte-te la trecerea dintre ani ca la o poartă. Poţi să treci prin această poartă în Noul An şi să iei cu tine numai lucrurile bune şi apoi să închizi poarta în urma ta, astfel încât grijile şi supărările să nu te poată urma… Bucuria vine din lucruri mărunte… Liniştea vine din suflet… Căldura sărbătorilor vine din inimile noastre…! An nou fericit!
LA MULŢI ANI!
Flora

Bun cart înainte!

40 years since Yokohama (Japan) and Constanta (Romania) have become twin cities-bilingual

Bun cart înainte!
Stă marinarul de veghe
Pe puntea corabiei sale.
Priveşte valurile verzi,
Întinderea mării,
Nemărginirea apelor.
În culoarea lor,
Pe rând, se scufundă
Când nori,
Când valuri,
Când bidiviii mării
Zănateci alergând,
Când lumini,
Când umbre,
Când chipul iubitei
Din spume-alcătuit,
Oferind
Ochilor lui
Profunzimi impenetrabile.
Nemărginite sunt apele ei,
Marea magică îl fascinează
Pe marinarul treaz,
Cu unda verde, albastră, turcoaz.
Bun cart înainte,
Marinare!

(Floarea Cărbune-„Ancestrale chemări”, Lidana, 2010)

Sursă poze: Google

Povestea perlei diafane

Povestea perlei diafane
Uimire stârneşte perla diafană,
O lume se-ntreabă,
De unde atâta frumuseţe,
Născută din durere,
Pe adânc întunecat de mare !?

Îşi spune povestea perla,
Secretul ei,
De vrei,
Ascultă-l:

„Eu m-am născut în întuneric,
Între falduri călduţe şi moi.
Nu cunoşteam Lumina,
Doar cântecul valurilor,
Ce cântec de leagăn mi-a fost.
Sălbatice şi furtunoase valuri
De maluri se izbeau,
Ca într-un lung şi nesfârşit suspin…

Într-o anume zi,
Un temerar, riscându-şi viaţa,
Din adâncul mării m-a cules,

Şi aşa,

Spre lume, fereastra mi-a deschis.
De pe Cerul albastrul ca Marea,
Soarele prea luminos m-a ameţit.
Astfel,
Prealuminată în viaţă am pătruns”.

De atunci, eu m-am convins
Că temerarii
În Lumină îşi deschid
Şi Inima şi Viaţa…
Iubirea pentru Lumină
E Calea inimii spre Nemurire.

Trec anii şi viaţa nu-i uşoară,
Haideţi să creştem perle preţioase,
Ca Armonia şi Credinţa-n Viaţă,
Din luminoase, pure sentimente,
În Inimă se plămădeşte
O mică, diafană, perlă preţioasă…

Floarea Cărbune

Sursă poze:Google2

Copie a 1

Magia clipei

Magia clipei
Afară, întruna ninge, e frig
Şi e noapte,
Încerc să dorm cu tine-n gând,
Să uit că ninge-afară,
Să uit că-i frig,
Să uit că plâng.

Visez…
Îmbrăţişaţi,
Pe malul mării,
Încremeniţi rămânem
Şi valurile înspumate
Se împletesc la ţărmuri,
Iar marea geme în furtună,
Sălbatică furtună.

Privim, zâmbind spre valurile creţe,
Vrăjiţi
Că luna arămie mătasea îşi aşterne purpurie
Pe-a valurilor creste dantelate,
Iar valul, dorul îşi urmează,
Izbindu-se tânguitor de maluri.

„Te iubesc”, timidă am şoptit,
Şi-n jurul nostru, tremură marea,
Talazul, căzând istovit,
Domol s-a retras,
Marea în adânc liniştind…

Pe gura noastră însetată
Un crin virginal a înflorit!
Vină, iubite!
Odihneşte-ţi fruntea
Plină de gânduri
Pe feciorelnicul meu sân,
Sublima clipă să o-nchidem,
Să nu ne mai trezim,
Să nu ne mai trezim…

Floarea Cărbune
Sursă poze : Google

Bradul de Crăciun la Siliştea-Negreşti(jud. Vaslui)

Era decembrie, se apropia Crăciunul, Ziua Naşterii Domnului, când, în fiecare casă va străluci un brad împodobit ca în poveşti. Crăciunul din iarna aceea a fost mai deosebit, pentru că l-am petrecut într-un sat din Moldova, la bunici, la Siliştea-Todireşti. Siliştea este o localitate aflată la 3 km de micul orășel Negreşti-Vaslui.


În pădurea de pe dealul de la Huc creşteau mulţi brazi, unii erau argintii, alţii de un verde închis… De când mă aflam acolo, ninsoarea nu se mai oprea, fulgii cădeau din abundenţă, acoperind totul în jur. Pădurea dormea sub povara zăpezii, iar brazii erau îmbrăcaţi în mantia ei sclipitoare şi semănau cu nişte cavaleri pregătiţi pentru bal. Noi, copiii, nu ne mai săturam de joacă şi fericiţi am ridicat în faţa casei un om de zăpadă de toată frumuseţea. După aceea ne-am pregătit să mergem la pădure. Aşteptam emoţionată şi cu nerăbdare bradul care urma să fie împodobit.

 

În pădurea de pe dealul de la Huc creşteau mulţi brazi, unii erau argintii, alţii de un verde închis… De când mă aflam acolo, ninsoarea nu se mai oprea, fulgii cădeau din abundenţă, acoperind totul în jur. Pădurea dormea sub povara zăpezii, iar brazii erau îmbrăcaţi în mantia ei sclipitoare şi semănau cu nişte cavaleri pregătiţi pentru bal. Noi, copiii, nu ne mai săturam de joacă şi fericiţi am ridicat în faţa casei un om de zăpadă de toată frumuseţea. După aceea ne-am pregătit să mergem la pădure. Aşteptam emoţionată şi cu nerăbdare bradul care urma să fie împodobit.

f967085fa50e631ec431ff923e127674

 

– Aceşti sunt mai periculoşi pentru sănătatea Planetei, mi-a răspuns el.
Numai aşa m-am lăsat convinsă în a accepta tăierea unui brăduţ.
Când am pornit către pădure, cu sania trasă de cai, inima îmi ticăia de emoţii.
Ne-am strecurat cu greu din cauza zăpezii care acoperise şi drumul forestier. Ajunşi în poieniţa cu brazi, am ales cel mai frumos brăduţ pe care l-am tăiat cu grijă ca să nu-i rănim pe cei din jur. Câteodată, ne cădea în cap zăpada ce se scutura de pe ramurile brazilor bătrâni, iar eu împreună cu verişoara mea începeam să râdem şi să facem haz de cârâitul ciorilor, de conurile care ne cădeau în cap şi de zăpada ce ne intra în ochi.
Seara, când am ajuns acasă, bunicul a cioplit partea de jos a tulpinii, apoi a aşezat-o într-un suport special. Împreună cu verii mei, ne-am apucat să împodobim bradul cu tot ceea ce pregătisem: globuleţe de toate culorile, beteală albă şi aurie, două instalaţii de brad, iar în vârf i-am pus o stea argintie.

 

 

       Nu terminasem bine cu împodobitul bradului, mai rămăsese să punem vată pe crengi în loc de zăpadă, când am auzit colindătorii cântând la geamul casei :

„Prin troiene şi nămeţi
Merg copii la colindeţi.
Cete de băieţi şi fete
Să colinde pe-ndelete.
Cu trăistuţele pe spate,
Spun cuvinte fermecate
Precum că, în noaptea aceea
S-a născut în Galileea,
Domnul nostru cel frumos,
Regele Iisus Hristos.
Florile dalbe, flori de măr.
Florile dalbe, flori de măr,
Să aveţi în toate spor!
La mulţi ani cu sănătate
S-aveţi parte de bucate.
Şi la anul să venim
Mai bogaţi să vă găsim!
Ne daţi ori nu ne daţi?
La anul şi la mulţi ani!”

 

După plecarea lor, am adormit buştean, dar după miezul nopţii, m-am trezit brusc… Mi-am dat seama că venise Moş Crăciun, încă mai stăruia în aer clinchetul zurgălăilor de la gâtul renilor. Sub pom am găsit multe daruri, Moş Crăciun m-a găsit şi aici… la Siliştea.

        N-o să uit niciodată bucuria trăită în iarna aceea. Încă mai simt în nări mirosul de cozonaci împletit cu cel al bradului şi mirosul sarmalelor cu cel al cârnaţilor gustoşi.

Crăciun fericit!
(Floarea Cărbune)

Sursă poze:Google

MOŞ CRĂCIUN(SANTA CLAUS)-ROMÂNIA

(În amintirea copilăriei mele şi a copilului care am fost…în Loc. Purani de Videle, Jud. Teleorman), ROMÂNIA

 


ÎN AJUN DE MOŞ CRĂCIUN
Prin troiene şi nămeţi,
Merg copii la colindeţi.
Cete de băieţi şi fete
Să colinde pe-ndelete,
Cu trăistuţele pe spate,
Să le umple cu de toate,
Mere, nuci şi covrigi buni,
C-aşa-i datina la români.

COLINDE, COLINDE
În seara de Moş Ajun
Merg copii la colindat,
Chiar de sunt troiene-n sat.
Ei se-apropie de geam
Şi încep a colinda:
„Lămâiţă, portocală,
Noi suntem copii de şcoală
Şi-am pornit a colinda,
Pe la case a ura,
Maica Domnului ne-ajută
La covrigi şi la nuci multe.
Ne daţi, ne daţi ori nu ne daţi!“
Spun copiii-mbujoraţi…
“La mulţi ani, de moş Ajun,
Şi mâine, de Moş Crăciun!”

Jouluseimi5

CRĂCIUNUL DIN SUFLET
Naşterea lui Iisus Hristos,
În ziua de Crăciun,
O trăim în fiecare an,
Începând cu noaptea de Ajun.
Copil fiind, eu ascultam
Povestea spusă de bunicu…
Cu ochii minţii, clar, vedeam
Trei magi, şi regi şi stele,
Maria, boi, păstori şi iesle,
Un copilaş ca în poveste,
Înfăşat în albe scutecele…
Apoi, când am crescut,
Am înţeles profund
Ce-nseamnă ziua de Crăciun:
Pacea din inimă,
Puterea de a ierta,
De-a-i înţelege
Şi de-a-i ajuta
Pe cei din preajma ta
Şi bucuria de a dărui,
Sau de a primi iubirea…

2

MOŞ CRĂCIUN ŞI MOŞ AJUN
Moş Ajun şi Moş Crăciun
Sunt doi fraţi ce-s foarte buni,
Daruri ne-aduc de Sărbători,
Lumină-n suflet şi colindători.

Imágenes+de+renos+de+santa+claus

MOŞ CRĂCIUN
Din văzduhuri lin coboară
Moş Crăciun c-o sănioară,
Este ger şi este noapte
De departe se-aud şoapte.
Moş Crăciun vine pe horn,
Chiar în casă, în salon,
Sub brăduţ daruri ne pune,
Să ne bucurăm…pe bune!
Fuge-apoi, tiptil-tiptil,
Să nu-l vadă vreun copil,
Dar mă-ntreb pe unde pleacă
Moş Crăciun cel cu desagă?!

BUNICII
Pe vatra veche,
jarul de sub cenuşă
aşteaptă răbdător
venirea bunicilor
plecaţi
în vizită la îngeri.
E iarnă, noaptea târziu,
cineva s-a oprit
în pragul inimii mele.
Bunicii au sosit
de pe tărâmul îndepărtat
al viselor.
Sunt iarăşi copil,
Lemnele ard vesele
pe vatra veche.
E noaptea de Crăciun…

(Floarea Cărbune)

Sursă poze: Google

Iarna la sat

 

 

 

IARNA LA SAT

(POEZIE PENTRU COPII)

winter-0035

Din văzduh se cern uşor
Fulgi pufoşi într-un covor,
Iarna iar s-a instalat,
Totu-i alb pe câmp şi-n sat.

Mi-amintesc, eram micuţă
Când ne jucam pe uliţă,
Chiuind ne dam pe gheaţă,
Iarna astfel prindea viaţă.

Dar ce este? Glasul mamei
Îl aud ca şi-altădat`:
„Hai, copilă, treci la masă,
Tu nu vezi că s-a-nnoptat?”

Floarea Cărbune-„Cărticica mea de iarnă”(antologie), 2011

BellsSnowL2

 

IARNA LA SAT(Purani de Videle)

(Fragment)   smaill-village-at-christmas-night-SNOW

Iarna la sat era un anotimp de poveste. Ningea la câmpie şi fiecare fulg de nea era o speranţă a rodului visat. Ningea peste fructul nevăzut, existent în adâncul tainic al seminţei. În misterul ninsorii se regăsesc „duhul” câmpiei, după cum îmi spusese bunicuţul, dar şi pasărea de foc a speranţei şi renaşterii.

108925313_4809770_Zimasneg

Născut în inima câmpiei, înveţi să dezlegi taina din cumpăna apelor şi liniştea dulce a ţărânii. Fericită, în limpezimea copilăriei, visam la floarea de colţ crescută pe piscul muntelui (pe care mi-o dăruise un mocan, presată într-o carte), la răcoarea picăturilor de rouă şi la dulceaţa bobului de grâu copt.

52-Beautiful-Winter-And-Christmas-Free-Wallpapers_07-1600x1200-SNOW
Fulgi mari cădeau din cer ca o binecuvântare a câmpiei ce purta în pântecu-i generos şi rodnic, seminţele semănate de cu toamnă sau pe obrazu-i reavăn, grâul deja răsărit, verde şi puternic, precum perii din barba unui tânăr bărbat.

prihodi_zimaprihodi_zima
Binecuvântare era şi pentru noi, copiii, căci ne jucăm, de dimineaţa până seara, pe uliţele satului, chiuind fericiţi, uitând de mâncare şi odihnă…      Intram seara, târziu, în casă, după ce adăpam vitele cărând găleţi cu apă până le potoleam setea. Altădată, ca să mai facă mişcare, le adăpam din jgheab, la puţul de devale, puţul de la „buric”.

af166b3029d9e003d0563af6bb13c63b

Iubeam animalele, ne hrăneau, laptele fiind baza alimentaţiei la ţară. Când voiam unt, bunicuţa punea lapte la prins, apoi îl bătea în putinei, adunând cu migală untul ce se ridica la suprafaţă.
(Floarea Cărbune-„Rădăcini”, Editura Lidana, 2010).

0_9dbe7_9108f9aa_XL