The International Contest „Art & Life”, Japan, 2016

Din culisele The International Contest „Art & Life”, Japan, 2016

(Despre diplome)

..

Diplomele sunt opere de artă create cu măiestrie de artistul plastic Mihai Cătrună.
Managerul concursului, Cristina Carbune şi organizatorul acestuia, au ales, în aşa fel simbolurile, încât, cine priveşte Diploma…are în faţă una sau mai multe poveşti. Cu alte cuvinte, o părticică din parfumul exotic al culturii şi tradiţiilor nipone.
Ca şi la celelalte ediţii, pe dilplome, în prim plan, coexistă Drapelul sfânt al României şi cel Împerial al Japoniei(poza 1), reprezentând prietenia dintre cele două popoare şi împletirea a două culturi măreţe.
Toate acestea sunt delicat „înfăşate” în hlamida multicoloră a toamnei, scoţând în evidenţă unele dintre frumuseţile ei:
1 – „Kiku”(crizantema):
Este una din florile simbolice ale toamnei, ce simbolizează longevitatea şi regenerare(întinerirea).
Crizantema(poza 2) este emblema familiei regale. Sigiliul Imperial este reprezentat de o crizantemă cu 16 petale pe partea din faţă şi 16 petale pe partea din spate, unde se vede doar vârful acestora. Această crizantemă se află pe tronul Împăratului(foto.2), dar şi pe diploma noastră(foto.1).
2- Crenguţa de arţar:
Arţarul japonez
are o istorie bogată de simboluri, jucând un rol important în arta niponă, în grădinile Zen, chiar şi în poezie. Toamna, frunzele de arţar se transformă în nuanţe sublime de roşu.
3- Cocorii:
Cocorul- simbolizează
libertatea, creativitatea şi conectarea la spiritul etern şi divin.
Cocorul(Tsuru-poza 5) cu creastă roşie(ca cel de pe Diplomă) este cel mai cunoscut simbol al păcii şi longevităţii. În Japonia, această pasăre este considerată sacră, şi se spune că trăieşte 1000 de ani.
În Japonia, ţară cu 4 anotimpuri, Toamna este la fel de fascinantă, ca şi Primăvara. Afirm aceasta, întrucât japonezii fac adevărate pelerinaje în parcuri sau păduri („momijigari”), pentru a admira apropierea Toamnei, anunţată de sublima Simfonie a culorilor, ce dau o frumuseţe ireală copacilor, al căror frunziş era verde până mai ieri. Cineva misterios combină culorile, de la tonurile pale la cele mai aprinse pasteluri, cum rareori întâlneşti, de la verdele în degrade…până la galbenul aprins, de la portocaliu la ruginiu şi roşu… Această frumuseţe este învăluită în parfumul CRIZANTEMEI(poza 6), o floare ale cărei splendori te cuceresc pentru totdeauna.
PS: La diplomele pentru copii, Sakura a înlocuit Crizantema…Ea reprezintă Primăvara, iar ei, copiii…florile primăverii.
Menţionez că, doamnele Valeria Tamas şi Patricia Lidia au donat cărţi pentru biblioteca din Parohia-Nagoya. Felicitări, distinse doamne!!!

SAYONARA,  JAPAN!

I LOVE ROMANIA, I LOVE JAPAN!!!

Preţuire,

Floarea Cărbune

Sursă poze:Google

 

 

 

Anunțuri

The International Contest „Art & Life”, Japan, 2016

.

Din culisele The International Contest „Art & Life”, Japan, 2016

(Corectarea lucrărilor)

preview

 

.I

Lucrările au fost corectate şi notate nu numai în Japonia, ci şi în România.

In România, lururile au decurs astfel:
– La noi, juraţi au fost doi experimentaţi profesori de limba şi literatura română, care preferă să fie cunoscuţi sub pseudonimele lor literare, Arienne Bertin şi Bonnie Mihali, o recunoscută poetă, Violetta Petre, şi un emerit cadru didactic-preşcolari, ea însăşi o poetă cunoscută.
– La secţiunea haiku, am apelat la doi specialişti valoroşi, scriitori de haiku, dna Valeria Tamas şi prof. Cezar Florin Ciobîcă.
– La secţiunea artă, jurat a fost un artist plastic de referinţă.
Menţionez că…ceilalţi juraţi au dorit să-şi păstreze anonimatul.
Managerul acestui îndrăzneţ şi inedit concurs, Cristina Carbune cât şi oranizatorul, subsemnata, Floarea Cărbune, vă mulţumim tuturor!
Mulţumim, Shibata Marinela!

 
SAYONARA!
Preţuire,
Floarea Cărbune

II

..

Din culisele The International Contest „Art & Life”, Japan, 2016
(Tot despre juriu)
La corectarea şi notarea lucrărilor, juriul a avut în vedere următoarele:

La Proză(proză-scurtă, roman, poveşti, povestiri, jurnal de călătorie, eseu) şi Poezie(sonet), lucrările au fost evaluate în funcţie de:
– genul literar;
– originalitatea imaginaţiei şi a exprimării;
– estetica şi acurateţea lucrării;
– măiestria de transmitere a mesajului către cititor, în contextul de faţă, juriul;
– rigurozitatea respectării normelor de concurs( scrierea cu diacritice, font Times New Roman/12, abordarea tematicii „Art & Life” );
– utilizarea unui lexic literar în concordanţă cu tematica abordată;
– realizarea portretelor fizice şi morale a personajelor, a unor scene din viaţa reală şi din natură etc.
Juraţii au sesizat o lucrare cu multe inadvertenţe între fond şi formă.
Iată sesizarea unuia dintre ei: „Frumoasă povestioară, dureroasă și educativă în același timp! Autorul nu cunoaşte regulile de scriere a lui Î din I și Î din A. Este păcat de conținut… să dai textul așa cum este el… În altă ordine de idei, trebuie lăsată pauză după fiecare dialog.”
Precizez: nu am avut voie să intervin şi nici să notez lucrările. Eu însămi am fost concurentă.

– La Haiku, s-au urmărit originalitatea poemului şi claritatea mesajului transmis, „cuvintele penetrante”, folosirea unui cuvânt „sezonal”(care exprima un anotimp), meditaţii asupra naturii, folosirea unei pauze( o liniuţă -) după primul sau al doilea vers.

Nota autorului: au fost mai multe criterii, am amintit doar câteva.

– ARTĂ
Aici, s-au avut în vedere Estetica, Compoziţia cu desene, forme, texturi, lumină, umbre, mesaj, culori, Tehnica folosită(ulei, acuarelă, guaşă, acrilic, tempera etc), Originalitatea şi Tematica lucrării…

PS: am enumerat doar câteva criterii la fiecare secţiune.
Pentru a semna pe diplomă, Cristina Carbune a cerut părerea specialiștilor din România, dar ultimul cuvânt l-au avut jurații japonezi, mai ales la secțiunile…Artă și Haiku.

41554a2136a54403857f6ddc1d5d7035

Despre Haiku, citez:

„Haiku este un gen de poezie tradițional japoneză, cu formă fixă. Un haiku este format din 17 silabe împărțite în 3 versuri formate din 5, 7, respectiv 5 silabe.

Un lucru foarte interesant despre haiku-uri este că trebuie să conțină cel puțin un cuvânt sau imagine care să exprime anotimpul în care acesta a fost scris. Japonezii tratează foarte mult natura în haiku-urile lor.

Basho este considerat maestrul suprem al poeziei haiku. Îți prezint în continuare 13 dintre cele mai frumoase haiku-uri scrise de el:

  1. Câți fluturi
    nu și-au fluturat cărarea
    de-a curmezișul zidului!
    1. M-am întors
      zărind un arbore uriaș:
      munții verii.
    2. Norii, când și când,
      Acoperă luna
      Împrospătând lumina privirii
    3. Păsările nu cunosc
      Floarea numită fluture.
      Cer de toamnă.
    4. Uneori norii
      Aduc odihna
      Celor ce admiră luna!
    5. Vântul de toamnă
      Bate deși
      Castanele nu-s coapte.
    6. Din marginea drumului
      hibiscusul s-a lăsat
      păscut de cal.
    7. A treizecea noapte fară lună
      criptomeri de o mie de ani
      ce-i înșfacă ciclonul.
    8. Pe marea întunecată
      țipătul unei rațe sălbatice
      albește vag.
    9. Bujor de iarnă
      și fluierar care spui atâtea –
      cuc al zăpezilor.
    10. Subt burniță,
      nalbele
      deschid un cer senin.
    11. Întreaga familie in vizită la cimitir –
      părul nins,
      bastoane în mână, sprijin.
    12. Zeul – absent;
      frunze moarte – gramadă.
      Pustiu.”
    13. Sursă: https://1cartepesaptamana.ro/haiku/
    14. Preţuire,
      Floarea Cărbune

The International Contest „Art & Life”, Japan, 2016(1)

14292489_135142303607264_3569308303198459420_n

.andrei

Din culisele The International Contest „Art & Life”, Japan, 2016

Motto:
„Cea mai frumoasă floare e floarea de cireș, cel mai bun om e samuraiul” (proverb japonez).

Cel mai tânăr participant la Concurs este ANDREI CONSTANTIN, preşcolar din Bucureşti.
Juriul a fost plăcut impresionat de originalitatea desenelor, dar şi de vârsta, iniţiativa şi curajul băieţelului. Printre juraţi, deja are un renume. I se spune „micuţul samurai”.
Andrei este un copil din noua generaţie…un copil din stele.
Pe surse, am aflat că entuziasmul, seriozitatea, curajul şi originalitatea sunt atributele sale principale.
Felicitări, ANDREI CONSTANTIN! Felicitări şi părinţilor!!!
Cu preţuire,
Floarea Cărbune

Sursă poze:Google

Japanese samurai & japanese castle:

EASTER TO ROMANIAN

 

1

Iisus Hristos a dobândit cea mai strălucită biruinţă, biruinţa asupra morţii şi asupra ignoranţei omeneşti. Deşi biruinţa i-a fost tăgăduită, credincioşii n-au uitat-o, sărbătorind-o cu bucurie şi evlavie. În „moartea” Lui stă mântuirea neamului omenesc, în Învierea Lui stă triumful Luminii asupra Întunericului. Prin suferinţa şi moartea Mântuitorului ne bucurăm azi  de Înviere şi trăim, triumful lui Iisus  Hristos asupra morţii, ca şi cum ar fi al nostru.

inviereadomnului

El a murit pentru noi şi a înviat pentru noi. În Moartea Lui stă mântuirea omului, în Învierea Lui stă biruinţa omenirii. Bucuria şi nădejdea noastră cea mai mare este bucuria pascală  pe care o trăim nu numai în cele patruzeci de zile de sărbătorire ci în fiecare zi şi ceas al vieţii noastre de creştin.

Floarea Cărbune, „Rădăcini”(Purani de Videle, locul magic al copilăriei mele).

RĂDĂCINI

 

SURSĂ POZE:GOOGLE

MĂRŢIŞORUL…TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE

 

  • MĂRŢIŞORUL…TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE


    Obiceiuri de Primăvară
    Se duce şi luna februarie. Mai sunt câteva ore şi va fi 1 Martie, mărţişorul ce ne va pătrunde în case şi în suflete cu iubire…Chiar dacă uşile sufletului sunt blindate, ”spiritul”mărţişorului le va străpunge precum ghiocelul, stratul de nea de deasupra-i. E o lege a firii! Totul e supus transformării, mai ales când “sevele”, de orice natură, se trezesc la viaţă şi încep să circule prin arbori, prin oameni şi animale…Nimeni nu se poate împotrivi unei “legi” a firii.
    1 Martie
    Zi de bucurie în tradiţia românească, mărţişorul reprezentând venirea primăverii care aduce bucurie, prospeţime, reînnoire, victoria soarelui asupra gerului iernii. Femeile şi fetele primesc mărţişoare considerate ca un fel de talismane aducătoare de noroc dar şi purtătoare de iubire. După unii, roşul este considerat culoarea primăverii, iar albul, culoarea iernii. Floarea cu care se asociază această sărbătoare este ghiocelul, fiind o floare gingaşă de un alb pur. Şnurul mărţişorului este format din două fire de mătase, alb şi roşu, împletite asemenea ADN-ului reprezentând Spirala vieţii, a Infinitului şi a Nemuririi. Roşul însemnând Iubirea, iar albul, Divinitatea.
    Sărbătoarea Mărţişorului simbolizează renaşterea vieţii, reîntoarcerea la viaţă.

    Pe când eram copii, mama ne lega şnurul mărţişorului cu bănuţul de argint, dăruit de moaşă la naşterea noastră, şi-l purtam la gât ca pe o amuletă care ne ferea de boli şi deochi. Mărţişorul se purta toată luna martie, apoi şnurul era agăţat într-un pom înflorit, crezându-se ferm, că tot astfel de frumos şi înfloritor, va fi şi cel care l-a purtat.
    An de an, de 1 martie, ne recăpătăm speranţa, optimismul, credinţa în mai bine şi…sporul în toate, chiar şi în bunătatea personală, în actele de binefacere. Gerul se împleteşte cu razele soarelui, lumina cu întunericul, ca într-o tandră îmbrăţişare din care se va naşte Primăvara, acest triumf al renaşterii şi regenerării, simbolizat prin mărţişor: mărţişorul pe care-l dăruim celor dragi, cu adâncă preţuire, ca semn că le dorim fericire şi noroc.
    Legenda mărţişorului

    Există o legendă frumoasă legată de mărţişor. Se spune că, în prima zi a lunii martie, Zâna Primăvară a ieşit la marginea unei păduri. Era obosită, întrucât se grăbise a veni, deşi Iarna nu se lăsa dusă. Cum stătea sprijinită de un copac a zărit în poiană, un ghiocel abia ieşit de sub zăpadă, dar acoperit de o tufă spinoasă. De bucurie, şi plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce umbreau ghiocelul. Înfuriată , Iarna a chemat Crivăţul care a suflat asupra ghiocelului şi l-a îngheţat.
    Blânda Primăvară a acoperit ghiocelul cu palmele ei încălzite. Din nebăgare de seamă,  s-a rănit într-un spin şi o picătura de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel, Iarna a fost învinsă. Roşul din şnurul Mărţişorului mai simbolizează şi sângele Primăverii căzut pe albul zăpezii.
    Primăvara…


  • În livadă,
    Îndrăgostite,
    Florile şoptesc
    Cuvinte de dragoste,
    Înmiresmate şoapte,
    Pe care poetul
    Le-ascultă în noapte.

    Parfumul florilor
    Pluteşte pe-aripa vântului,
    Peste câmpuri,
    Peste pădure,
    Peste oameni,
    Şi se-nalţă la Cer
    În spirala Infinitului.
    O PRIMĂVARĂ FRUMOASĂ, TUTUROR! :) :) :)
    Floarea Cărbune
    E PRIMĂVARĂ, IARĂŞI PRIMĂVARĂ…CU TUDOR GHEORGHE:
    Legenda mărţişorului

    Obosit de petrecerea dată în cinstea lui pe 24 februarie, Dragobete se odihnea pe un pat de cetină, aflat sub poala unui bătrân stejar. Dragobete, zis şi Năvalnic, este zeul iubirii la români, o ştie tot omul. Până şi copiii o ştiu.

    Încă nu adormise, când a simţit că cineva îl bate pe umăr. Privind în spate, a zărit o creangă agăţată de straiul său.

    – Ce-i, ce s-a întâmplat? a întrebat voinicul surprins.

    – Nu te speria, e timpul să-ţi împărtăşesc o taină, l-a liniştit bătrânul arbore.

    – Nu poţi amâna? sunt obosit, vreau să mă odihnesc.

    – Nu, nu pot amâna. Mâine voi fi sacrificat, sătenii mă vor tăia pe motiv că sunt prea bătrân. Oamenii nu mai respectă pădurea, n-o mai consideră sacră, aşa cum au considerat-o strămoşii lor, şi nu vreau să se piardă povestea.

    – Ce poveste?

    – Legenda mărţişorului. O ştii?

    – Nu n-am auzit-o.

    – Atunci ascult-o, dar să nu mă întrerupi, ca să pierd firulpoveştii.

    – Te ascult cu atenţie, ştii că te preţuiesc!

    În vremea când s-au petrecut cele ce urmează a-ţi împărtăşi, pădurea era un templu, prin ale cărui coloane vii, vântul hoinar se strecura voios, purtând poveştile de la o margine de pământ, la alta. Aşa a ajuns povestea şi la mine. Ca să nu se piardă, am ascuns-o în rădăcini, ca pe o comoară de preţ. O comoară tainică pentru urmaşii poporului care vieţuia pe aceste sfinte meleaguri-dacii.

    Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ţie, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimţite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau şi-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în aşteptare, chiar şi eu simţeam un freamăt în adâncuri.

    Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii închişi pe jumătate, iar inima îi bătea nebuneşte.Ca prin vis, el auzea povestea ce curgea lin.

    Ceea ce îţi voi povesti, s-a întâmplat într-o noapte îndepărtată… de februarie. Mai erau câteva ceasuri, şi omenirea avea să treacă pragul în următoarea lună, martie. Muntele era scăldat în razele argintii ale lunii, iar strălucirea stelelor se reflecta în miile de cristale ale zăpezii. Uneori, liniştea era întreruptă de căderea câte unui con de brad. Nu adormisem încă, meditam la venirea primăverii. Eram tânăr pe atunci, mugurii mei se grăbeau să înfrunzească, deja, undeva, pe vale, înfloriseră cornii. Şi, stând aşa pe gânduri, am simţit o pală de vânt căldicel, care se strecura printre brazi scuturând zăpada de pe ramuri. Mijea de ziuă, cerul începuse a se înroşi spre răsărit, semn că până la ivirea soarelui nu mai era mult. Drept să-ţi spun, nici n-am simţit când a trecut noaptea, ultima noapte a lui februarie. Când mi-am revenit, era deja 1 martie.

    Încă ameţit, am auzit un sunet ce părea straniu în liniştea de dinaintea apariţiei soarelui. La început, am crezut că e vântul, dar sunetul semăna cu un vaier, parcă cineva cerea ajutor. Nu vedeam decât plapuma zăpezii aşternută peste tot în jur. Să fi fost şopotul izvorului de la piciorul stâncii? Să fi fost vântul ce se zbenguia printre coroanele copacilor? Nu mi-am putut da seama.

    Când sunetul era gata să se stingă, am zărit, rezemată de trunchiul meu, o fecioară neasemuit de frumoasă. Era delicată copila, cu chip alb de marmură, cu părul de aur unduindu-i-se pe umeri, cu gene lungi şi blonde, ce ascundeau doi ochi de culoarea toporaşilor. Piciorul îi era mic şi delicat, iar întrega-i făptură emana căldură, iubire şi un parfum discret. Pe umeri avea o mantie în culoarea smaraldului, pe care erau pictate flori, fluturi şi păsări ce păreau vii, iar pe cap purta o coroană de flori nemuritoare. Părea venită din altă lume. Îi simţeam trupul fierbinte şi…Doamne, pe moment, am crezut că sunt om, dar când am vrut s-o îmbrăţişez, mi-am dat seama că sunt neputincios. Fluviul sevei îmi alerga nebuneşte, din rădăcini până în creştetul coroanei. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi revin…Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoţel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea vaier, era, de fapt, cântul biruinţei. Clopoţelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorinţade a vesti venirea primăverii.

    – Înţelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrăţişa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită şi de ea, dar bietul ghiocel, căci aşa se numea firavul clopoţel, răsărise sub o tufă spinoasă.

    De bucurie, şi plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivăţul care a suflat asupra ghiocelului… şi l-a îngheţat. Blânda Primăvară a acoperit clopoţelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin, şi o picătura de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel, Iarna a fost învinsă.

    De atunci, roşul din şnurul Mărţişorului simbolizează sângele Primăverii… căzut pe albul zăpezii.

    Înţelepţii spun că în tâlcul legendei se află adevărul. Şi cine vrea să-l afle, îl află…

    (Floarea Cărbune)
    Sursă poze:Google

 

1 MARTIE-MĂRŢIŞORUL LA ROMÂNI

martisoare

1 Martie, zi de bucurie în tradiţia românească, mărţişorul reprezentând venirea primăverii care aduce bucurie, prospeţime, reînnoire, victoria soarelui asupra gerului iernii. Femeile şi fetele primesc mărţişoare considerate ca un fel de talismane aducătoare de noroc dar şi purtătoare de iubire. După unii, roşul este considerat culoarea primăverii, iar albul, culoarea iernii. Floarea cu care se asociază această sărbătoare este ghiocelul, fiind o floare gingaşă de un alb pur. Şnurul mărţişorului este format din două fire de mătase, alb şi roşu, împletite asemenea ADN-ului reprezentând Spirala vieţii, a Infinitului şi a Nemuririi. Roşul însemnând Iubirea, iar albul, Divinitatea.
Sărbătoarea Mărţişorului simbolizează renaşterea vieţii, reîntoarcerea la viaţă. La sate, pe când eram copii, mama ne lega şnurul mărţişorului cu bănuţul de argint dăruit de moaşă la naşterea noastră şi-l purtam la gât ca pe o amuletă care ne ferea de boli şi deochi.

11032057_10205972923423149_6409915712432123039_n

Mărţişorul se purta toată luna martie, apoi şnurul era agăţat într-un pom înflorit, crezându-se ferm, că tot astfel de frumos şi înfloritor, va fi şi cel care l-a purtat. An de an, de 1 martie, ne recăpătăm speranţa, optimismul, credinţa în mai bine şi…sporul în toate, chiar şi în bunătatea personală, în actele de binefacere. Gerul se împleteşte cu razele soarelui, lumina cu întunericul, ca într-o tandră îmbrăţişare din care se va naşte Primăvara, acest triumf al renaşterii şi regenerării, simbolizat prin mărţişor: mărţişorul pe care-l dăruim celor dragi, cu adâncă preţuire, ca semn că le dorim fericire şi noroc.       10966970_908665445834969_1140386338_n

Există o legendă frumoasă legată de mărţişor. Se spune că, în prima zi a lunii martie, zâna primăvară a ieşit la marginea unei păduri. Era obosită întrucât se grăbise a veni deşi Iarna nu se lăsa dusă. Cum stătea sprijinită de un copac a zărit în poiană, un ghiocel abia ieşit de sub zăpadă dar acoperit de o tufă spinoasă. De bucurie şi plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce umbreau ghiocelul. Înfuriată , Iarna a chemat crivăţul care a suflat asupra ghiocelului şi l-a îngheţat. Blânda Primăvară a acoperit ghiocelul cu palmele ei încălzite. Din nebăgare de seamă s-a rănit într-un spin şi o picătura de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel, Iarna a fost învinsă.

legenda ghiocelului

Roşul din şnurul Mărţişorului mai simbolizează şi sângele Primăverii căzut pe albul zăpezii.

LA MULŢI ANI DE MĂRŢIŞOR!

Floarea Cărbune

Ilustraţii de Mirela Rusu Pete

Surs pozelor:Google

martisor-ghiocel 0025 1010409_10205974995514950_6493144333991219075_n  11033448_10205972947983763_1776840535927275664_n 1344594988_podsnezhnik-2 ghiocel2 ghiocel imagine animata 1 martie GHIOCEL-MĂRŢIŞOR ghiocewl_1

IUBEŞTE ROMÂNEŞTE! ROMANIAN LOVE !!!!

 

10957881_908665435834970_1701379684_n

Cu rădăcini adânci în credinţa şi tradiţiile dacice, Dragobete este sărbătoarea dragostei la români. Cinstirea lui Dragobete, pe 24 februarie, marchează începutul primăverii şi a noului an agricol. Este perioada când natura dă semne de reînviere, mugurii apar pe ramuri, păsările îşi reameneajează cuiburile, iar oamenii îşi pregătesc uneltele pentru muncile agricole. Odată cu natura, reînvie şi Iubirea, tot omul sărbătorind re-înnoirea firii şi venirea primăverii.
Noi, românii, iubim viaţa, suntem pătimaşi şi cu foc în vene. Unii zic că avem metehne, nu ştiu dacă sunt mai buni decât noi, dar românii ştiu să iubească, iar Iubirea este totul în viaţă. Ne-am născut sub pecetea lui Dragobete şi…cât vor fi munţii şi apele, vom fi şi noi, românii, cu dragostea în inimi.
IUBEŞTE ROMÂNEŞTE! ROMANIAN LOVE !!!!

Ilustraţie-Mirela Rusu Pete

Sursă poze:Google

1 1-1 060_srdyaka_-_lyAska_-_hearts_-_love 106432 257883072 de dragobete iubeste romaneste gif de-dragobete-iubeste-romaneste-3_ce45391d504ed5 doi indragostiti felicitare animata dragobete dragobete dragobete1 dragobete3 felicitare iubire dragobete gif felicitari-de-dragobete