VALUL LUI TRAIAN…

„RĂDĂCINI” STRĂMUTATE  DE LA PURANI DE VIDELE …LA  VALU LUI TRAIAN…

E toamnă!

În timp ce privesc, de la terasă,  peste acoperişurile caselor din jur, peste vârfuri de copaci,  dar şi la florile crescute în  grădiniţa  fermecată din Cetatea Soarelui, inima, nebuna, cântă  şi dănţuieşte pe valurile oceanului învolburat al vieţii. Încerc să o potolesc, dar ea devine vioară cu sunete sublime,  melodii nostalgice  acompaniate de cântul păsărilor călătoare, de parfumul florilor pe care a căzut roua şi de sunetul clopoţeilor aduşi din Japonia şi agăţaţi la streaşina casei. Fericit,  sufletul se prinde de aripa vântului hoinar ce desenează trasee  pe coridoarele  transcendente ale timpului şi spaţiului…


Sunt un trandafir galben, un trandafir născut din cântecul ciocârliei învăluit în fuiorul primilor fulgi de nea aşternuţi pe galbenul catifelat al petalelor fragede…şi mă răsfăţ în toamna aceasta sacră şi memorabilă(2011),  trăind în Valu lui Traian. Aici mă simt eliberată de  stres şi angoase căci  bucurii lăuntrice îmi traversează existenţa,  şi roiuri de frunze galben-maroniu-roşcate, aroma strugurilor tămâioşi, fluturi şi crăiţe cu parfum de crizanteme. Cât de liniştită si senină îmi este viaţa în Valu lui Traian, îi şoptesc vântului, zâmbind în sinea-mi!
Locuiesc în Cetatea Soarelui şi mă simt o domniţă, privilegiata de soartă, suverana  acestui castel. Viaţa e plină de surprize, se întâmplă să găseşti bucuria, frumuseţea şi mulţumirea sufletească în  locuri simple dar încărcate de energie pozitivă…

Valu lui Traian …cine ar fi crezut că am să-mi strămut neamul tocmai aici, în această localitate ce are o istorie de peste 1200 de ani?! Aici, unde în vremuri străvechi au mărşăluit şi  armatele lui Traian, poate chiar şi el însuşi… că dacă n-ar fi…nu s-ar povesti.
Când te îndrepţi spre Constanţa,  pe partea dreaptă a şoselei,  la intrarea în oraş, se află un vaporaş ce maschează  un val de pământ,  înalt de aproape 3-4 m, a cărui direcţie se îndreaptă spre portul Tomis. Istoricii spun că asemenea valuri  se mai găsesc şi în partea de sud a ţării, la Nord de Dunăre, ridicate în timpul Imperiului Roman  cu scopul de apărare în faţa invadatorilor.


Comuna Valu lui Traian s-a născut în urma unirii localităţilor,  Valea Seacă(“Omurcea”)şi  Valu lui Traian(“Hasancea”). Ea este aşezată pe linia celor  trei valuri romane:Marele val de pământ, Valul de piatră si Valul cel mic de pământ. Nu voi intra în amănunte istorice, dar ţin să vă descriu Stema comunei, o stemă care m-a impresionat prin  reprezentarea ei deosebită.
HOTĂRÂRE nr. 1256 din 8 decembrie 2010 privind aprobarea stemei comunei Valu lui Traian, judeţul Constanţa
Stema comunei Valu lui Traian

Descrierea stemei:
Potrivit anexei nr. 1, stema comunei Valu lui Traian se compune dintr-un scut triunghiular roşu, cu marginile rotunjite, tăiat de un zid de argint.
      “În partea superioară se află o floarea-soarelui flancată de câte un spic de grâu, toate de aur. În vârful scutului se află un ciorchine de strugure şi trei coline, toate de aur.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.
Semnificaţiile elementelor însumate:

„Spicele de grâu şi floarea-soarelui reprezintă ocupaţia de bază a locuitorilor, agricultura.
Brâul de argint semnifică zidul de piatră care a fost adăugat pe creasta valului de piatră de-a lungul căruia este amplasată localitatea.
Strugurele simbolizează podgoria Murfatlarului.
Cele trei coline simbolizează: Valul mic de pământ, Valul mare de pământ şi Valul de piatră, monumente istorice din secolul al VI-lea.
Coroana murală cu un turn crenelat de argint semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.”
(Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 31 din data de 13 ianuarie 2011).

Zilele Comunei vor fi celebrate anual, in intervalul 9-14 mai…hotărâre luată de Consiliul Local Valu lui Traian.

Primarul comunei este d-l. Florin Mitroi, bărbat tânăr, inteligent şi energic, pe care nu l-am cunoscut personal. Dintr-o întâmplare pe care am să v-o relatez,  mai jos, mi-am dat seama că lucrează eficient şi este foarte atent cu doleanţele locuitorilor pe care îi păstoreşte, atent si corect.
Iată întâmplarea pe scurt. În 2010 nu ne mutasem încă în „Cetate”,  dar aveam destule lucruri aduse, pentru că ne petreceam weekendu-rile aici. Într-o noapte, ne-a fost spartă casa şi hoţii ne-au furat până şi hota de la aragaz. Când, în 2011, vara, ne-am mutat definitiv, am constatat că stâlpul de pe diagonala curţii noastre nu are bec de iluminat…Pe 16 august am făcut cerere la primărie  iar pe 23 august s-a instalat becul care acum  ne luminează curtea de zici că-i ziuă.
Multumesc d-le primar, Mitroi Florin!
Pentru cârcotaşi,  menţionez că d-l primar nu ştie cine sunt şi nici nu va afla,  pentru că “Cetatea” este pe numele unuia dintre fiii mei.
După 23 de ani de lucrat la Armată şi experienţa vieţii,  mă ajută să  recunosc foarte bine omul cu  native calităţi de conducător dar şi bunul gospodar…Şi acestea sunt  haruri! Nu mă interesează culoarea politică a d-lui primar, eu apreciez omul, managerul, corectitudinea  şi dăruirea de care dă dovadă. Funcţionarii  primăriei sunt politicoşi şi  eficienţi!

………………………………………………………………………………………………………
În vară, am străbătut drumul Valul lui Traian-Constanţa de câteva ori,  şi am rămas profund impresionată de ceea ce mi se înfaţişa vederii. Pe ambele laturi ale şoselei se află o lizieră unde constănţenii îşi petrec weekend-ul, relaxându-se la iarbă verde,  în aer răcoros şi în  tril de  păsărele. Dupa lizieră urmează câmpul nesfârşit,  pictat în culori ireale de verde, galben, alb, mov şi roşu dar şi lanuri de orz, grâu, rapiţă şi floarea-soarelui. Vâlvătaia macilor se ridică deasupra  auritelor  lanuri de grâu şi, cu greu m-am abţinut să mă scufund în oceanul de petale  incendiare. Oricât de grăbit ai fi, nu poţi rezista tentaţiei de a nu admira un lan de floarea-soarelui, sora soarelui cum i se mai spune, cu pălărioarele cochete, de un galben intens, orientate  zâmbitor  spre soare. Cine nu se minunează de un lan cu porumb, de un verde intens, dătător de viaţă şi energie vitală sau de marea de grâu cu spicele de aur? La fel ca şi în ţinutul natal, Purani de Videle, câmpul este o valoare inestimabilă pentru român, un spectacol al vieţii,  speranţa de mai bine, un peisaj calm  şi sublim, o imensă bucurie. Cine nu a văzut şi nu a admirat un lan de grâu sau de orz cu nuanţele sale aurii, mişcat de o briză uşoară de vânt, lăsând impresia unei mări care îşi leagănă valurile a pierdut esenţa vieţii. A pierdut ceea ce este sfânt pentru ţăranul român care trudeşte din zori şi până seara şi pentru pâinea de pe mesele noastre…
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
E toamnă! Inchid ochii şi-mi văd “rădăcinile” înfingându-se  puternic în solul fertil din Valu lui Traian…
Dau roata timpului în viitor şi ţie mă adresez strănepoate: întelegi mesajul meu?!
Bătrânul “lup de mare” şi-a acostat corabia neamului într-un golf liniştit, la Valu lui Traian, departe de vâltorile Oceanului Vieţii.

Timpul îşi va spune cuvântul…
(Va urma)

Floarea Cărbune

 

Anunțuri

2 răspunsuri la „VALUL LUI TRAIAN…

  1. Mulţumesc , dragă Simina. Tu ai vizitat localitatea, ai văzut şi „Cetatea Soarelui”…Ştiu că eşti cu gândul la mine după cum şi eu sunt cu gândurile la voi.
    Cu prietenie,
    Flora

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s