PRIBEGIA…

miercuri, 29 iulie 2009 la 15:47

:)
Iubesc Câmpia
C-o dragoste ciudată…
Mi-i dragă pacea ei
Statornic aşezată
Cu datinile-i sfinte
Din timpuri ce-au apus
În dorurile inimii
Cu toate mi s-au strâns.
Iubesc
Nopţile-i cu lună plină
Când înfloresc florile-n grădină
Iar greierii cântă de zor
La măiastrele viori.
Mi-s dragi
Dulcea legănare a pădurii
Şi a holdelor hlamidă aurie
Ce se întinde…
Cât vezi cu ochii pe câmpie,
Şi casele adunate laolaltă
Ca sfatul bătrânilor de altădată.

O, draga mea Câmpie,
Iubită mamă, drăgăstoasă
Iubesc la tine dărnicia
Şi copilăria mea frumoasă…
Adeseori, când te revăd
În ochii tăi îmi scald privirea
Şi în limbajul tainic de-altădată
Începem convorbirea.
Copilul care-am fost
Te-mbrăţişează cu dor
Apoi visează…
În vis el vede-o sărbătoare,
E hora din Poiană
Unde fete frumoase
În cozi cu câte-o floare
Vorbesc despre iubire,
Sunt vesele, dansează.

Mă simt o frunză
Ce, odată,
S-a desprins
Dintr-un bătrân stejar,
Zburând prin lume
Pe aripi de vânt hoinar…
De ger şi de-arşiţa dorului uscată
Până la Marea Neagră am ajuns
De furtunile vieţii purtată.
Am poposit pe ţărm
Unde un mândru palmier
Se înălţa semeţ
Cu frunze-n evantai.
Iar briza mării
Duios îl dezmierda.

Revăd frunza,
Apropiindu-se sfioasă
Frunza pribeagă ce
Palmierului i-a spus:
La tine-am poposit
După o lungă pribegie
Căci de părinţi eu m-am desprins
Din fragedă copilărie.
De mică rătăcesc
Străină prin lume,
Te rog, în frunzişul tău
Aş vrea să mă-adăpostesc.
Am nevoie de odihnă…
În fiecare seară
Am să-ţi spun poveşti
Din drumu-mi cunoscute.

Sunt mândru copac
De Dumnezeu hărăzit
Spre cer să mă-nalţ,
Prin evantaie verzi
Să-i sorb Lumina.
De soare sunt iubit,
Iar marea-i cu unda rece
Zilnic, îmi scaldă rădăcina.
Vino, străino,
Adună-ţi puterea, răbdarea,
Primeşte răcoarea
Frunzişului meu,
Trecutul tău
Tu uită-l!
Străină pribeagă ai fost,
Acum eu îţi sunt adăpost,
Prieten şi umăr la greu
Eu, îţi promit, voi fi mereu.
(flora)


Comentarii 31

GÂNDURI ÎMPĂRTĂŞITE…

(Gânduri împărtăşite consătenilor mei, celor deschişi la minte).

COPIII

„…Viaţa  fără copii mi-ar fi fost searbădă, copiii au reprezentat ancorele mele în viaţa aceasta, întrucât, niciodată,  nu m-am simţit „de-a timpului” sau „de-a lumii”… în care vieţuiesc, având senzaţia că trăiesc într-o lume paralelă. Dintotdeauna am avut o altă scală pentru valori…

Am încercat să dobândesc respectul şi dragostea copiilor mei,  pe care să le port ca pe nişte “trofee”, răsplată a “datoriei” de mamă, îndeplinită cu onoare. N-am vrut ca, la maturizarea fiilor şi fiicelor, să ajung a roşi. Deşi mi se reproşează severitatea,  pe care o recunosc de fiecare dată când se iveşte discuţia, niciodată nu vor putea afirma că i-am minţit. Nu am fost părintele-„teorie”, ci părintele-“faptă”. Le-am cunoscut “dotarea” nativă şi, ca un bun psiholog şi pedagog, i-am orientat spre lucrurile bune, fără ca ei să simtă că sunt “manipulaţi”.Nu le-am interzis fumatul, dar le-am vorbit despre nocivitatea lui. Băieţii mei nu fumează şi nici nu drăcuie, dar îşi apără demnitatea cu dârzenie…

Vis-a-vis de cei care au intrat sau vor mai intra în familia noastră, în calitate de gineri sau nurori, îi tratez ca şi pe copiii mei. Tuturor am a le împărtăşi un secret. O fac cu dorinţa de a-i ajuta să înţeleagă anumite lucruri care privesc  relaţia şi comunicarea cu partenerul şi cu familia acestuia, respectiv eu şi ceilalţi fraţi, cumnaţi şi cumnate. Şi reciproca este valabilă…Ca mamă i-am iubit pe copii, necondiţionat, fără a face vreo diferenţă între ei. În plus, i-am crescut şi educat cu ideea de „clan”, fără vrajbă între fraţi.

CALEA

 

Călăuziţi cu grijă şi pricepere, au putut găsi Calea pe care să păşească ţinând capul sus şi spatele drept…

Ei ştiu că există un nou început, după fiecare furtună din viaţa lor…Şi pot să se bucure de verdele brazilor, de “petalele” curcubeului, de răsăritul soarelui, de plajă, de mare şi pescăruşi…

Până şi nepoţii ştiu că în roşul macilor, în firul de grâu şi în albul virginal al zăpezii este viaţă şi transformare; că totul este supus metamorfozei …o transcendere a omului şi a naturii. În Universul acesta, vast, Omul este unic. Ca om, părinte şi bunică îmi fac griji  pentru ziua de mâine şi, trag un semnal de alarmă….Respect cultura, tradiţiile şi religia fiecărui popor, pentru că am conştiinţa universalităţii… fiind un locuitor al acestei planete.

 

Am putea, deja, începe schimbarea în gândire, să nu tot mai amânăm “clipa. Am putea începe să “construim”, dar nu arme-jucării, pentru micuţii la al căror viitor ar trebui să ne gândim. Sunt de-ajuns două milenii de “orbecăială” şi de “călcat din lac în puţ”.Încă nu ştim a preţui viaţa; încă uităm că depindem unii de alţii, fire invizibile legându-ne, cu voia sau fără voia noastră. Viaţa e un dar desăvârşit! Nu ne rămâne decât s-o trăim,  în deplină armonie.

Iubirea_un_DAR

Frate, omule, suntem legaţi:eu de tine , tu de mine şi amândoi de tot ceea ce ne înconjoară inclusiv Cerul şi  planetele, stelele, luna şi soarele încât şi, o simplă defrişare de pădure, sau o benzinărie construită între blocuri( emanând gaze ce pun în pericol viaţa omului) pot duce la un dezechilibru cu consecinţe nefaste.

         Omule- frate, noi suntem viaţă, cântec, poezie,  dans şi parfum; în noi sunt stelele, Cerul şi planetele. Brâncuşi a “dispărut” în sculpturile sale nemuritoare iar George Enescu s-a dizolvat în muzica pe care a creat-o; la fel şi Eminescu, al cărui Spirit e viu, în nemuritoarele sale versuri.  Inimile lor au devenit o singură bătaie de inimă; să ne acordăm inima la inima lor; să creăm şi nu să distrugem.

Fii onest cu tine şi, Universul îţi va răspunde pe măsură!”

(Floarea Cărbune-„Rădăcini”, pag. 156-157).

Sursa pozelor:Google

Simfonia toamnei

 

  • Simfonia toamnei


    O TOAMNĂ MAGICĂ…S-AVEŢI! ASCULTAŢI GLASUL PĂDURII, DAR ŞI AL PIANULUI… :)

    Se aşterne bruma pe câmpie,
    Toamna se-apropie timidă şi târzie
    Şi-mi dăruie aerul rece al dimineţii
    Ca să-mi învioreze paşii vieţii.

    Poteca, un covor de frunze plutitor,
    Îmi aminteşte că totu-n viaţă-i trecător…
    În jurul meu e Toamnă şi e soare,
    O Toamnă blândă, aurită, visătoare.

    Toamna, a anului pictorială Doamnă,
    Nu-mi picură în suflet teamă,
    Ci linişte înălţătoare şi raze de soare
    Să mă renasc în Primăvară, Floare…
    Floarea Cărbune





  • Valurile vieţii



    În zori,
    Fereastra sufletului meu s-a deschis –
    E fereastra prin care privesc oceanul vieţii;
    Valurile lui urcă şi coboară;
    Se zbuciumă valurile –
    Naşterea şi Moartea
    Urcă şi coboară în ritmul lor
    Din Cer predestinat.
    Sufletul meu,
    Neobosit albatros, îşi deschide aripile
    Plutind deasupra oceanului vieţii,
    Sărutând luceferii.

    Inima-mi şopteşte:
    „Se-apropie noaptea, femeie,
    Şuviţele părului tău încărunţesc…
    Auzi?
    Se scurge nisipu-n clepsidră,
    Tu nu percepi mesajele de dincolo
    În zborul solitar şi îndrăzneţ?”
    Eu inimii-i răspund:
    „Ce dacă păru-mi cărunţeşte,
    Voi fi la fel de tânără sau bătrână
    Precum e Timpul cu ale sale anotimpuri.”

    Mi-e sufletul pribeag
    Şi năzuieşte spre neştiute depărtări,
    Aşa cum pasărea din colivie
    Visează imaginare evadări.
    În setea mea de nemărginire,
    Îmi caut odihna în alte sfere,
    Poate în Nemurire…

    Floarea Cărbune



  • Îţi voi cânta în şoaptă…

    VIZIONARE PLĂCUTĂ-SUNET DE LIRĂ…


    Privirea mea, iscoditoare şi curioasă
    Încearcă să-ţi pătrundă gândurile,
    La fel cum cerul pătrunde marea
    Stârnind furtuni ce-i tulbură adâncurile.

    În preajma ta, sufletul meu se deschide
    Precum o albă şi magică orhidee.
    Ştiu că iubirea, izvor de suferinţă este,
    Dar inima-i sortită a se dărui…
    Chiar de se topeşte precum un bob de rouă.

    Ochii noştri se caută, buzele ni se ating,
    Un parfum delicat pluteşte prin aer,
    Iubirea noastră este simplă ca un cântec
    Cântat de Orfeu la lira-i vrăjită.

    Noaptea e adâncă, stelele sunt după nori,
    Vântul suspină, frunzele plutesc uşor,
    Odihşneşte-ţi capul pe sânul meu,
    Îţi voi cânta în şoaptă…
    Fermecătorul cântec al lui Orfeu.
    Floarea Cărbune

  • Te caut…


    VIZIONARE PLĂCUTĂ!

    Mi-e sufletul coardă de harpă
    Vibrând la orice adiere
    Şi la orice şoaptă
    De vânt adusă
    Pe-aripă de toamnă-ntârziată.

    Iubite,
    M-am rătăcit printre parfumuri,
    Printre frunze ruginite,
    Pe dealuri, munţi şi văi,
    Prin anotimpuri căutându-te…

    În lacrimă m-am transformat
    Şi ochii ţi i-am mângâiat, alinător,
    De-atâta dor, eu rouă-am devenit,
    Iar norii m-au plouat pe-obrazul tău,
    Şi-n ochii tăi am poposit.

    Tu m-ai cules uşor, m-ai sorbit,
    Te-ai răcorit şi-ai adormit…
    Parfumul toamnei ne-a învăluit
    Şi, într-un dans nebun, ameţitor,
    Visez
    Să ne topim în vers nemuritor.
    Floarea Cărbune





  • Vară târzie…

    „PRIMĂVARA” VIEŢII:


    Fiecare anotimp are frumuseţea lui, natura se metamorfozează de fiecare dată…la fel cum, fiecare etapă, a vieţii omului, are frumuseţea ei. Frunzele ce cad, simfonia de culori, nostalgia inimii, parfumul crizantemelor… fac parte din miracolul naturii.
    Toamna, în cele două ipostaze ale ei, e splendidă!

    Uneori, toamna oferă bucuria unui măr înflorit, a unui cireş sau liliac, atunci când toţi aceşti copaci, trebuiau să intre în “hibernare”…Să vezi…că viaţa are un sens mai puternic, că e mai luptătoare decât însăşi firescul ei, te pune pe gânduri. Tocmai aceste contradicţii ale naturii, trebuie să ne dea vitalitatea de a face, din „toamna vieţii”noastre, un nou început. Un început de “eră”, dar şi o trăire a momentului. Şi, chiar melancolia pe care ne-o trezeşte-n suflet… “toamna”, uneori, trebuie să ne apropie de noi, să ne îndemne la introspecţie, să ne regăsim, să ne cunoaştem, să vrem să renaştem, şi să ne dăm seama că putem. Dacă un măr înfloreşte toamna, atunci… putem şi noi să înflorim sufleteşte.

    Atâtea mistere se ascund sub mantia ei ruginie, şi atâtea minuni se petrec…Uneori, “ea” este o “vară” întârziată. Şi, în “toamna” vieţii noastre… putem avea “primăvară” în suflet, depinde doar de noi, de felul cum ştim să apreciem şi să preţuim clipele vieţii. Sufletul nu trebuie să-ţi rămână ca un copac solitar, golit de căldura inimii, şi de cântecul vieţii, viul ei. Dacă rămâne pustiu, tocmai acum în prag de “toamnă”, se va usca de tristeţe. Dimpotrivă, fă-l să înfrunzească cu roua inimii tale tinere, dezmierdându-l cu iubirea ta blândă. Mai trebuie să-i mângâi şi mugurii ce stau să plesnească a floare…în această “vară” târzie…”Vara vieţii”… din pragul celei de-a doua tinereţi a omului. Vara… încă mai bate la poarta inimii tale, deopotrivă şi la a mea, chiar dacă mantia îi e brodată cu fire de argint. Nu lăsa, ca din “pomul vieţii”, frunzele să se scuture aşa de uşor… Luna poleieşte, cu razele-i argintii, oglinda tremurândă a mării, iar simfonia inimilor noastre se contopeşte cu cea a valurilor, într-un imn de dragoste închinat vieţii.
    E ziua de Sfânta Mărie mică(Sântămăria Mică)-Naşterea Maicii Domnului.

    Aerul miroase a câmp şi ambrozie, a tămâie şi credinţă. Marea ne cheamă, prin simfonii de ape… învăluite în briza sărată, şi moliciunea caldă a nisipului auriu. Ne cheamă să-i adunăm scoicile din care să ne construim “castelul de nisip” al acestei veri întârziate… Şi tot aşa, hoinărind fără gânduri, dar vrăjiţi de albastrul nemărginit al mării, să ne scriem dorinţele pe crestele valurilor, speranţele şi, deopotrivă, visele… Pe nisipul umed să ne scriem amintirile triste şi eşecurile, iar valurile înspumate să le soarbă fără milă, şi să le ducă în abisul întunecat al mării… întru eternitate.

    Numai un suflet delicat poate zări scânteia de lumină din frunzele toamnei, şi auzi muzica ei… în acordurile nemuritoarelor simfonii ale lui Beethoven… ca un dans al ielelor, ca o odă a bucuriei. Ce tablou, de o frumuseţe rară, poate să cuprindă ochiul, admirând acest dans al vieţii. Un dans ţigănesc, ciudat şi tainic… precum iubirea sălbatică… pe pajiştea unei poieni dintr-un codru de la marginea lumii.
    Inima mi-este calmă, liniştea de dinaintea furtunii, iar în zarea sufletului se mai aude ecoul Simfoniei Destinului a lui Beethoven, urmat de silueta câte unui gând rătăcitor…către o vară târzie… Oriunde te-ai afla, suflet sensibil, Curcubeul, cu bogata-i paletă de culori, îţi va vorbi fără cuvinte, despre faptul că te aştept cu inima transformată într-un cireş în floare.

    Când ai să vii… am să fiu ”vară târzie” cu cireşe roşii şi parfumate. Îndrăzneşte, întinde mâna, trăieşte clipa. Lasă “pomul vieţii” să cânte cu toate frunzele-n înverzite, şi să danseze cu florile întârziate… Imnul iubirii se prelinge în inima mea ca un flutur noptatec ce caută lumina….mângâierea, viaţa.
    Deasupra cuvintelor rămâne… doar gândul:[/b]
    În primăvara sufletului meu
    Ai intrat fără să-mi ceri părerea,
    Mi se părea că o să vii mereu,
    Că o să-ţi simt tot timpul mângâierea.
    Revino, acum, în primăvara mea,
    Să simt iar gustul verii renăscut,
    Şi-n toamna vieţii mele şi a ta…
    Să nu gândim la iarnă, la trecut.

    LA MULŢI ANI CELOR CE POARTĂ NUMELE DE MARIA, MARIN ŞI DERIVATE ALE ACESTORA

  • Autor:Floarea Cărbune
  • Sursă poze:Google

 

ÎNGERII ROMÂNIEI DISPĂRUŢI ÎN INCENDIU-OPINII

Condoleanţe pentru familiile celor decedaţi şi putere pentru cei răniţi.

România plânge!

Copie a steag-in-berna_73974700

Toate steagurile au fost coborâte în bernă pe perioada celor trei zile de doliu național. Guvernul a decretat sâmbătă trei zile de doliu naţional în memoria victimelor incendiului de la clubul Colectiv, unde şi-au pierdut viaţa 30 de persoane.
31 octombrie, 1 si 2 noiembrie 2015 declarate zile de doliu national in Romania.

ARMATA
Tragedia de vineri noapte a lăsat răni adânci în sufletele tuturor românilor. Sâmbătă şi duminică, în toată ţara au fost aprinse lumânări în memoria celor care au pierit, dar şi mesaje de încurajare pentru cei aflaţi în stare critică.

MESAJE:

Copie a regele-mihai-mircea-rosca

  •  Regele Mihai 1:  „Sunt cu tot sufletul alături de familiile îndurerate de pierderea celor dragi. „
  • colectiv_iohannis_45106500_91678000
    – Preşedintele României, Klaus Iohannis:
    Avem datoria să învăţăm o lecţie

„În aceste momente avem datoria să învăţăm o lecţie, din păcate plătită cu atâtea vieţi, cu atîta suferinţă. Nu mai avem voie să tolerăm incompetenţa unor autorităţi, ineficienţa unor instituţii, nu mai putem lăsa corupţia să se întindă până ucide. Trebuie să ne asumăm fiecare pe deplin, rolul de cetăţeni activi şi implicaţi care ştiu să acţineze împreună pentru că le pasă de societatea şi ţara în care trăiesc. Să fim solidari şi să cerem autorităţilor să fie responsabile, pentru ca asemenea tragedii să nu se mai întâmple niciodată. Zecile de tineri loviţi crunt şi familiile lor merită acest angajament al nostru”, a declarat preşedintele Klaus Iohannis, care s-a arătat profund mişcat de tragedia care s-a abătut asupra României şi a românilor.

Cluburile Steaua şi Dinamo:

mesajpch
Tragedia care a lovit România în noaptea de vineri spre sâmbătă nu a lăsat indiferentă lumea sportului. Clubul Steaua a transmis condoleanţe familiilor victimelor, clubul Dinamo şi-a îndemnat suporterii să doneze sânge, în timp ce întreg lotul echipei Voluntari a mers sâmbătă pentru a dona sânge.

TÂNĂRUL DE 15 ANI:

jpg
„Familia si prietenii adolescentului de 15 ani,  ce a murit in incendiu,  au venit la locul tragediei pentru a aprinde lumânări si a depune flori.”

-poză

Oficialii internaționali, mesaje de condoleanțe pentru familiile celor morți în tragedia de la Colectiv:

ZIARE DJ-UL
Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, a transmis un mesaj de condolenațe pentru familiile victimelor incendiului de vineri seara din clubul Colectiv, în urma căruia 27 de persoane au murit și aproape 200 au fost rănite.

„Din partea Comisiei Europene doresc sa exprim condoleanţele mele familiilor şi prietenilor victimelor accidentului tragic de aseara dintr-un club din București. Sunt foarte întristat sa vad atâtea vie?i tinere gasindu-şi sfârsitul într-un mod atât de tragic. Gândurile mele sunt alaturi de familiile şi prietenii îndureraţi, precum şi alaturi de cei care depun toate eforturile pentru salvarea şi ajutorarea victimelor”, a declarat Jucker.

Şi ambasadorul Marii Britanii la Bucureoti, Paul Brummell, s-a declarat consternat de tragedia din Clubul Colectiv. Paul Brummell a scris pe contul sau de Twitter ca este şocat de cele întâmplate în centrul Capitalei şi spune că este alături de familiile afectate.

Pressalert:

„Fiecare imagine hidoasă a oamenilor în agonie, cu hainele şi părul ars, cu pielea pârlită de focul venit peste ei nu este decât rezultatul unei inacţiuni, până la momentul producerii tragediei, a statului român. Prea tolerant şi prea obişnuit să negocieze. Orice, oricât, pentru preţul corect. Morţii de la Colectiv nu pot fi întorşi de la groapă cu acţiunile de acum, dar pot să întoarcă soarta în tragediile nepetrecute. Dacă statul se va trezi şi va înţelege că moartea nu negociază.”

Citeste mai mult pe: http://www.pressalert.ro/2015/10/mortii-de-la-colectiv-sau-atat-de-slab-este-statul-roman/

doliu-national.jpg.400x300_q85_crop lumanari-colectiv-1 lumanari_colectiv

Părere personală:
Haideţi să ne unim şi să schimbăm totul în mai bine!
În faţa durerii să fim decenţi…să nu mai facem speculaţii nefondate. Tinerii au energie şi simt nevoia să se distreze, iar muzica este limbajul îngerilor. Copiii din ziua de azi sunt diferiţi de cei din ziua de ieri, sunt diferiţi de noi, părinţii şi bunicii lor. Ei nu răspund unei educaţii bazate pe sentimentul de frică. Ameninţarea cu pedeapsa nu face decât să-i întoarcă împotriva celor care îi ameninţă. Lăsând părinţii deoparte, mă gândesc la ŞCOALĂ, la programa şcolară şi învăţământul defectuos. Elevii sunt obligaţi să înveţe ceva ce nu le place şi nici nu le este de folos. Lumea în care trăim, noi românii, este deja depăşită. Până şi cei care trăiesc în triburi sunt mai fericiţi. Teama noastră duce la corupţie, la îmbogăţirea unora şi la îngenuncherea altora. Prin noi şi a copiilor noştri. Ne e teamă să spunem ce gândim şi ne e teamă să luăm atitudine. Clevetim pe la colţuri, exact ceea ce vor de la noi,  „iubiţii” conducători. Bârfa n-a omorât pe nimeni. Conducătorii nu ne preţuiesc copiii şi nici pe artişti nu-i preţuiesc.. Nu preţuiesc oamenii de valoare, indiferent de domeniul în care activează.
Iertaţi-mă, dar societatea noastră e putredă…

În zori,
Fereastra sufletului meu s-a deschis –
E fereastra prin care privesc oceanul vieţii;
Valurile lui urcă şi coboară;
Se zbuciumă valurile –
Naşterea şi Moartea
Urcă şi coboară în ritmul lor
Din Cer predestinat.

Floarea Cărbune

În România, zilele acestea, mulţi îngeri s-au înălţat la Cer. Le-am auzit fâlfâitul aripilor. Au plecat ţinându-se de mâini…

DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ!!!!

SURSĂ POZE ŞI INFORMAŢII:GOOGLE

DLW_-_Angel_Love_Celebration.96215700_std

divder flori şi lumină

luminele      Copie a DLW_-_Angel_Love_Celebration.96215700_std

Ochi de copil

Ochi de copil

1
De priveşti lumea prin ochii de copil, o să-ţi pară totul nou, frumos şi magic. Dacă vei depune un mic efort, vei reuşi să priveşti lumea cu inocenţă. Pentru asta, sinele tău trebuie să se transforme permanent, să se metamorfozeze zi de zi. Pictorul, scriitorul, balerinul nu sunt receptori pasivi, ei imprimă ”lucrarea” pe care o fac, cu spiritul lor, dându-i viaţă, unicitate şi mister…
Privind lumea cu inocenţă, lumea prinde viaţă! Pentru că ochiul nostru însufleţeşte tot ceea ce atinge cu privirea. Frumuseţea se află pretutindeni în jur, trebuie doar să învăţăm a o vedea…De fapt, priveşte cu inocenţă şi vei da viaţă! Vei reveni la inocenţă când vei reuşi să vezi iubirea ce respiră în fiecare părticică din „creaţie”. Atunci vei realiza că un pom nu e numai un pom, doar frunze şi crengi şi nici pasărea, doar fulgi şi pene…     Pomul şi pasărea sunt expresie a câte unui spirit şi a unei frumuseţi infinite. La fel şi o stâncă, un râu, o floare… În inima lui Dumnezeu, pomul sau floarea, sau stânca, sau râul, sunt copii dragi lui, la fel de dragi cum îi suntem şi noi, oamenii.
În starea de inocenţă, lucrurile sunt proaspete. Copilul priveşte cu multă curiozitate tot ceea ce-l înconjoară, dând atenţie fiecărui firicel de iarbă şi fiecărei gâze care i se află în preajmă…Pentru copil, nu există „praf” pe lentile, pentru El, lumea sclipeşte de noutăţi…Curăţă lentilele de praf şi vei deveni o fiinţă în care sălăşluiesc, Lumina şi Iubirea! Emoţiile unui copil sunt involuntare, de aceea sunt atât de sincere. Priviţi în ochii lui… Se vede o bucăţică din rai…
Copilul nu judecă, el doar se bucură…

Floarea Cărbune

Sursă poze:Google

 !!dolphin mask-2 14ufaqd14ufaqd 15czxtv15czxtv 100_0401 899fca26  1685793vcuo5jm7ag899fca26minizecureil001bd9 1696362u84zgiu9iz 2872435476_8208c3deb7 caprioara compositions-florales-autres-fleurs-nimes-france-3472101093-124827 Donald-Zolan-Colors-of-Spring Donald-Zolan-Daisy-Days Donald-Zolan-Forests-in-Fairy-tales

ftshl-wildrosesmp8-smdyn008_original_199_164_gif_2586341_2ef34706bccdc7381e9c9f48b8a6a69fdyn008_original_199_164_gif_2586341_2ef34706bccdc7381e9c9f48b8a6a69f   rainbows461minizecureil001bd9 squirellminizecureil001bd9 thumbnailminizecureil001bd9 u2uohmpu2uohmp

Reflecţii

Lumea e un deşert
În care te pierzi
Orbit de miraje.
În marea de nisip,
Printre dune şi cactuşi,
Încrâncenată înaintez
Şi sub tălpile mele
Fuge fierbinte nisipul,
Fuge fără întoarcere…
Ce bine spus-a înţeleptul:
„Vanitas vanitatum et omnia vanitas!”
Cu alte cuvinte:
“Deşertăciune a deşărtăciunilor…
Totul este deşertăciune!”

(Floarea Cărbune)

Sursă poze:Google

6a00e554e88723883301a511ad66d6970c-pi

Possibly some type of Mammillaria

anza-cactus-flowers-mound article-1344413-0CA597C7000005DC-213_468x452 bachs-flowers-001

The flowers of a barrel cactus develop quickly in response to the yearly monsoon rains in Tucson, Arizona. August, 2014. Photograph by Susan E. Swanberg

desert-flower DETA-100540

SONY DSC

fishhook_8924s

Magia toamnei…vieţii

0_87f75_1f468683_L
Fiecare anotimp are frumuseţea lui, natura se metamorfozează de fiecare dată…la fel cum fiecare etapă a vieţii omului are frumuseţea ei. Frunzele ce cad, simfonia de culori, nostalgia inimii, parfumul crizantemelor… fac parte din miracolul naturii.
Toamna, în cele două ipostaze ale ei, e splendidă!
Uneori, toamna oferă bucuria unui măr înflorit, a unui cireş sau liliac, tocmai atunci… când toţi aceşti copaci ar fi trebuit să intre în “hibernare”. Să vezi…că viaţa are un sens mai puternic, că e mai luptătoare decât însăşi firescul ei, te pune pe gânduri. Şi, aceste contradicţii ale naturii, ne invită la regenerare, împrumutându-ne energia de a face, din „toamna vieţii” noastre, un nou început, un început de „eră”, dar şi o trăire a momentului. Chiar melancolia pe care ne-o trezeşte-n suflet „toamna”, uneori, trebuie să ne apropie de noi, să ne îndemne la introspecţie, să ne regăsim, să ne cunoaştem, să vrem să renaştem şi să ne dăm seama că putem. Dacă un măr înfloreşte toamna, atunci… putem şi noi să înflorim sufleteşte.
Atâtea mistere se ascund sub mantia ei ruginie şi atâtea minuni se petrec…Uneori, „ea” este o „vară” întârziată. Şi, în „toamna” vieţii noastre… putem avea „primăvară” în suflet, depinde doar de noi, de felul cum ştim să apreciem şi să preţuim clipele vieţii. Sufletul nu trebuie să-ţi rămână ca un copac solitar, golit de căldura inimii şi de cântecul vieţii, viul ei. Dacă rămâne pustiu, tocmai acum în prag de „toamnă”, se va usca de tristeţe. Dimpotrivă, fă-l să înfrunzească cu roua inimii tale tinere, dezmierdându-l cu iubirea ta blândă. Mai trebuie să-i mângâi şi mugurii ce stau să plesnească a floare…în această „vară” târzie… „Vara vieţii”… din pragul celei de-a doua tinereţi a omului. Vara încă mai bate la poarta inimii tale, deopotrivă şi la a mea, chiar dacă mantia îi e brodată cu fire de argint. Nu lăsa, ca din „pomul vieţii”, frunzele să se scuture aşa de uşor… Luna poleieşte cu razele-i argintii oglinda tremurândă a mării, iar simfonia inimilor noastre se contopeşte cu cea a valurilor, într-un imn de dragoste închinat vieţii.
E ziua de Sfânta Mărie mică(Sântămăria Mică)-Naşterea Maicii Domnului.
Aerul miroase a câmp şi ambrozie, a tămâie şi credinţă. Marea ne cheamă prin simfonii de ape… învăluite în briza sărată şi moliciunea caldă a nisipului auriu. Ne cheamă să-i adunăm scoicile din care să ne construim “castelul de nisip” al acestei veri întârziate… Şi tot aşa, hoinărind fără gânduri, dar vrăjiţi de albastrul nemărginit al mării, să ne scriem dorinţele pe crestele valurilor, speranţele şi, deopotrivă, visele… Pe nisipul umed să ne scriem amintirile triste şi eşecurile, iar valurile înspumate să le soarbă fără milă şi să le ducă în abisul întunecat al mării… întru eternitate.
Numai un suflet delicat poate zări scânteia de lumină din frunzele toamnei şi auzi muzica ei… în acordurile nemuritoarelor simfonii ale lui Beethoven… ca un dans al ielelor, ca o odă a bucuriei. Ce tablou, de o frumuseţe rară, poate să cuprindă ochiul, admirând acest dans al vieţii! Un dans ţigănesc, ciudat şi tainic precum iubirea sălbatică… pe pajiştea unei poieni dintr-un codru de la marginea lumii.
Inima mi-este calmă, liniştea de dinaintea furtunii, iar în zarea sufletului se mai aude ecoul Simfoniei Destinului a lui Beethoven, urmat de silueta câte unui gând rătăcitor…către o vară târzie… Oriunde te-ai afla, suflet sensibil, Curcubeul, cu bogata-i paletă de culori, îţi va vorbi fără cuvinte, despre faptul că te aştept cu inima transformată într-un cireş în floare.
Când ai să vii… am să fiu ”vară târzie” cu cireşe roşii şi parfumate. Îndrăzneşte, întinde mâna, trăieşte clipa! Lasă “pomul vieţii” să cânte cu toate frunzele-n înverzite şi să danseze cu florile întârziate… Imnul iubirii se prelinge în inima mea ca un flutur noptatec ce caută lumina, mângâierea, viaţa.

În primăvara sufletului meu
Ai intrat fără să-mi ceri părerea,
Mi se părea că o să vii mereu,
Că o să-ţi simt tot timpul mângâierea.
Revino, acum, în primăvara mea,
Să simt iar gustul verii renăscut,
Şi-n toamna vieţii mele şi a ta…
Să nu gândim la iarnă, la trecut.
Deasupra cuvintelor rămâne… doar gândul…

(Floarea Cărbune-Gânduri în amurg)

Sursă poze:google

ягоды  4 6d725a0adfbf 12487 3761159 4232804c5193e4aa777fcf67add16b729124256772 8343608 9389076 814468469 992455712 98508127685636 b47 b439c58fbe2b971fac143c60f68355d0 b0008277 d3f0596f66dab219a7aad428dd24a2dd256c4e1f i-2439 i-50150 maxresdefault ocen_36 sbor_01_01 u47hoon96e763ha8703s1un0b7h71ndl vish64 vishnja