Reflecții…

        Când ești tânăr, te asemui cu un copoi, având toate simțurile în alertă. Ai energie și alergi în dreapta, în stânga, alergi după tot ceea ce te ispitește. Nu simți oboseala, dar nici nu știi ce cauți. Simți o chemare și atât…te lași ispitit și fermecat, ți se pare că tinerețea e veșnică și nu realizezi ce trișor e timpul.

Într-o zi, te simți obosit și te așezi să-ți tragi sufletul pentru o clipă.În pauza de care trupul are nevoie să-și revină, ai timp să privești în jur. Ce nostalgic! Abia atunci realizezi că peisajul din jur e schimbat, că tu însuți te-ai schimbat. Te miri și nu-ți vine a crede, că nu mai ai agilitatea de altădată, nici dorința de a mai alerga…Nu vrei decât să te odihnești, să meditezi sau să privești în jurul tău, așa cum n-ai mai făcut-o niciodată.

Biet om, abia acum descoperi frumusețea ce te-nconjoară, splendoarea naturii și adâncimile cerului… Temător ca un copil, te întrebi: „voi mai avea timp să mă bucur de această splendoare?!” Oare…și adormi, trecând lin în universul paralel. Nu știe nimeni cu ce regrete pleci, toți te-au crezut un campion, iar tu te-ai lăsat pradă iluziei. Totuși, în scurtul răgaz de tihnă, ai avut timp să le spui celor din jur , atrăgându-le atenția să nu-și irosească viața în zadar: „trăiți simplu, bucurați-vă de fiecare clipă, nu bogăția vă aduce fericirea…”

         Viața e un labirint pe ale cărui coridoare întortocheate te rătăcești tinere… Și eu am alergat, am avut instincte bune, m-am orientat și am realizat lucruri deosebite, dar…n-am trăit, iar azi…regret!

Timpul nu curge niciodată înapoi…

Floarea Cărbune

Sursă poze:  Google

 Deșertul

Reclame

GALA LAUREAȚILOR…”ART & LIFE”/2017/partea 3

 GALA LAUREAȚILOR…”ART & LIFE”/2017/partea 2     f6684c56  Numai un suflet delicat poate zări scânteia de lumină din frunzele toamnei şi auzi muzica ei… în acordurile nemuritoarelor simfonii ale lui Beethoven… ca un dans al ielelor, ca o odă a bucuriei. Ce tablou, de o frumuseţe rară, poate să cuprindă ochiul, admirând acest dans al vieţii! Un dans ţigănesc, ciudat şi tainic precum iubirea sălbatică… pe pajiştea unei poieni dintr-un codru de la marginea lumii.

     Inima mi-este calmă, liniştea de dinaintea furtunii, iar în zarea sufletului se mai aude ecoul Simfoniei Destinului a lui Beethoven, urmat de silueta câte unui gând rătăcitor… „

Pe când meditam la aceste scrise… a sunat telefonul… De la marginea lumii, copilul meu, Cristina, îmi aducea la cunoștință …o veste cruntă, iar pe de altă parte, pe mesaj privat  (în același timp)…primeam poza diplomei oferită de LSR, la propunerea dlui președinte Al. Florin Țene.

21764090_1818786104805400_6486918_o

         În acele clipe, de grea cumpănă, am încremenit… Vestea unui diagnostic, al cărui nume îți zburlește pielea, a zguduit, din temelii, familia noastră, inima mea fragilă… Până ieri, 19.09, am stat cu sufletul la gură...și am răsuflet ușurați, când Cristina m/a anunțat că nu s/a confirmat diagnosticul…la biopsie...I/am mulțumit Lui Dumnezeu!

          Drept urmare, azi, pot mulțumi LSR, implicit dlui președinte Al. Florin Țene și să le spun că mă simt onorată …

Iertați/mă, nu știu să spun cuvinte mari, dar mă bucur sincer…

000b68a9cf1c3616b3ba1648767ebd2b

      Acum meditez la: „Sufletul nu trebuie să-ţi rămână ca un copac solitar,  golit de căldura inimii şi de cântecul vieţii, viul ei. Dacă rămâne pustiu, tocmai acum în prag de  „toamnă”,  se va usca de tristeţe. Dimpotrivă, fă-l să înfrunzească cu roua inimii tale…”

51dced36d2442405a895d3e87324932f

  S/aveți o toamnă frumoasă, prieteni!

Floarea Cărbune

20.09.2017

Sursă poze:Google

I am a flower in the desert of the world…

Toată viața mea a fost o luptă, cu mine însămi, cu ispitele, și pentru supraviețuire…

Lumea este un deșert, în care puțini supraviețuiesc întregi la minte și la trup. În  acest deșert… este un cal sălbatic(visul meu/ visul tău), un cal al nisipurilor, pe care am vrut să/l îmblânzesc, să/l supun voinței mele și  să mi/l fac prieten. Am văzut cum unii au înaintat nepăsători, fără stavili în cale, trăindu/și visul… Eu nu am putut,  am rămas o biată floare…pe o dună izolată. Uneori, mi/a fost sete, alteori, mi/a fost dor, nopțile… am înghețat de frig, iar ziua m/am topit de căldură…De/a lungul vieții, petalele mi s/au ofilit,  una , câte una…

Sunt o floare în deșert, și nu mai am puterea să lupt…giphy

Am obosit,

Floarea Cărbune

Reflecții…

Sting/Desert rose

I dream of rain
I dream of gardens in the desert sand
I wake in pain
I dream of love as time runs through my hand
I dream of fire
These dreams are tied to a horse that will never tire
And in the flames
Her shadows play in the shape of a man’s desire
This desert rose
Each of her veils, a secret promise
This desert flower
No sweet perfume ever tortured me more than this
And as she turns
This way she moves in the logic of all my dreams
This fire burns
I realise that nothing’s as it seems
I dream of rain
I dream of gardens in the desert sand
I wake in pain
I dream of love as time runs through my hand
I dream of rain
I lift my gaze to empty skies above
I close my eyes, this rare perfume
Is the sweet intoxication of her love
I dream of rain
I dream of gardens in the desert sand
I wake in pain
I dream of love as time runs through my hand
Sweet desert rose
Each of her veils, a secret promise
This desert flower
No sweet perfume ever tortured me more than this
Sweet desert rose
This memory of Eden haunts us all
This desert flower, this rare perfume
Is the sweet intoxication of the fall.

Sursă poze:Google

Pictorul

Pictorul,

Deşteptat în zorii lumii,

A dorit desăvârşirea,

Astfel, el pictă femeia,

Şi pe pânză trase linii

Adunând pe ea lumina

Unor sâni rotunzi şi grei.

Din apusuri ce-ntârzie,

Şi din tuşe-nfiorate

Prinde nimb şi întrupare

O splendoare străvezie …

Pictorul: „Am visat desăvârşirea …

Şi-am visat-o ca femeie”.

Floarea Cărbune

Sursă poze:Google

 

The tear of faith

Lacrima credinţei


E noapte albastră de vară,
Cu cer senin şi stele vii,
Pe raza argintie-a lunii
O perlă limpede coboară,
În care râde-un strop de cer.

E-a lumii lacrimă dintâi,
Ce a-ndrăznit timid să vie
În ochii mei şi-a-ntregii lumi,
Credinţa să o reînvie.

A adăstat o clipă, sub razele de lună,
Pe geana nopţii tremurând,
De unde pleacă-un drum spre cer
Şi-un drum anevoios spre lume.

A curs apoi, în noaptea ei,
Arând în carnea cerului cărare,
Cum ară în adânc de scoici
Nepreţioasele mărgăritare…

Floarea Cărbune

Sursă poze:Google





LECTURĂ PLĂCUTĂ!

 

PRIBEGIA…

miercuri, 29 iulie 2009 la 15:47

:)
Iubesc Câmpia
C-o dragoste ciudată…
Mi-i dragă pacea ei
Statornic aşezată
Cu datinile-i sfinte
Din timpuri ce-au apus
În dorurile inimii
Cu toate mi s-au strâns.
Iubesc
Nopţile-i cu lună plină
Când înfloresc florile-n grădină
Iar greierii cântă de zor
La măiastrele viori.
Mi-s dragi
Dulcea legănare a pădurii
Şi a holdelor hlamidă aurie
Ce se întinde…
Cât vezi cu ochii pe câmpie,
Şi casele adunate laolaltă
Ca sfatul bătrânilor de altădată.

O, draga mea Câmpie,
Iubită mamă, drăgăstoasă
Iubesc la tine dărnicia
Şi copilăria mea frumoasă…
Adeseori, când te revăd
În ochii tăi îmi scald privirea
Şi în limbajul tainic de-altădată
Începem convorbirea.
Copilul care-am fost
Te-mbrăţişează cu dor
Apoi visează…
În vis el vede-o sărbătoare,
E hora din Poiană
Unde fete frumoase
În cozi cu câte-o floare
Vorbesc despre iubire,
Sunt vesele, dansează.

Mă simt o frunză
Ce, odată,
S-a desprins
Dintr-un bătrân stejar,
Zburând prin lume
Pe aripi de vânt hoinar…
De ger şi de-arşiţa dorului uscată
Până la Marea Neagră am ajuns
De furtunile vieţii purtată.
Am poposit pe ţărm
Unde un mândru palmier
Se înălţa semeţ
Cu frunze-n evantai.
Iar briza mării
Duios îl dezmierda.

Revăd frunza,
Apropiindu-se sfioasă
Frunza pribeagă ce
Palmierului i-a spus:
La tine-am poposit
După o lungă pribegie
Căci de părinţi eu m-am desprins
Din fragedă copilărie.
De mică rătăcesc
Străină prin lume,
Te rog, în frunzişul tău
Aş vrea să mă-adăpostesc.
Am nevoie de odihnă…
În fiecare seară
Am să-ţi spun poveşti
Din drumu-mi cunoscute.

Sunt mândru copac
De Dumnezeu hărăzit
Spre cer să mă-nalţ,
Prin evantaie verzi
Să-i sorb Lumina.
De soare sunt iubit,
Iar marea-i cu unda rece
Zilnic, îmi scaldă rădăcina.
Vino, străino,
Adună-ţi puterea, răbdarea,
Primeşte răcoarea
Frunzişului meu,
Trecutul tău
Tu uită-l!
Străină pribeagă ai fost,
Acum eu îţi sunt adăpost,
Prieten şi umăr la greu
Eu, îţi promit, voi fi mereu.
(flora)


Comentarii 31

GÂNDURI ÎMPĂRTĂŞITE…

Magia naturii…lumi invizibile

Gânduri împărtăşite consătenilor mei din Purani de Videle, celor deschişi la minte.

COPIII

Viaţa  fără copii mi-ar fi fost searbădă, copiii au reprezentat ancorele mele în viaţa aceasta, întrucât, niciodată,  nu m-am simţit „de-a timpului” sau „de-a lumii”… în care vieţuiesc, având senzaţia că trăiesc într-o lume paralelă. Dintotdeauna am avut o altă scală pentru valori…

Am încercat să dobândesc respectul şi dragostea copiilor mei,  pe care să le port ca pe nişte “trofee”, răsplată a “datoriei” de mamă, îndeplinită cu onoare. N-am vrut ca, la maturizarea fiilor şi fiicelor, să ajung a roşi. Deşi mi se reproşează severitatea,  pe care o recunosc de fiecare dată când se iveşte discuţia, niciodată nu vor putea afirma că i-am minţit. Nu am fost părintele-„teorie”, ci părintele-“faptă”. Le-am cunoscut “dotarea” nativă şi, ca un bun psiholog şi pedagog, i-am orientat spre lucrurile bune, fără ca ei să simtă că sunt “manipulaţi”.Nu le-am interzis fumatul, dar le-am vorbit despre nocivitatea lui. Băieţii mei nu fumează şi nici nu drăcuie, dar îşi apără demnitatea cu dârzenie…

Vis-a-vis de cei care au intrat sau vor mai intra în familia noastră, în calitate de gineri sau nurori, îi tratez ca şi pe copiii mei. Tuturor am a le împărtăşi un secret. O fac cu dorinţa de a-i ajuta să înţeleagă anumite lucruri care privesc  relaţia şi comunicarea cu partenerul şi cu familia acestuia, respectiv eu şi ceilalţi fraţi, cumnaţi şi cumnate. Şi reciproca este valabilă…Ca mamă i-am iubit pe copii, necondiţionat, fără a face vreo diferenţă între ei. În plus, i-am crescut şi educat cu ideea de „clan”, fără vrajbă între fraţi.

CALEA

 

Călăuziţi cu grijă şi pricepere, au putut găsi Calea pe care să păşească ţinând capul sus şi spatele drept…

Ei ştiu că există un nou început, după fiecare furtună din viaţa lor…Şi pot să se bucure de verdele brazilor, de “petalele” curcubeului, de răsăritul soarelui, de plajă, de mare şi pescăruşi…

Până şi nepoţii ştiu că în roşul macilor, în firul de grâu şi în albul virginal al zăpezii este viaţă şi transformare; că totul este supus metamorfozei …o transcendere a omului şi a naturii. În Universul acesta, vast, Omul este unic. Ca om, părinte şi bunică îmi fac griji  pentru ziua de mâine şi, trag un semnal de alarmă….Respect cultura, tradiţiile şi religia fiecărui popor, pentru că am conştiinţa universalităţii… fiind un locuitor al acestei planete.

 

Am putea, deja, începe schimbarea în gândire, să nu tot mai amânăm “clipa. Am putea începe să “construim”, dar nu arme-jucării, pentru micuţii la al căror viitor ar trebui să ne gândim. Sunt de-ajuns două milenii de “orbecăială” şi de “călcat din lac în puţ”.Încă nu ştim a preţui viaţa; încă uităm că depindem unii de alţii, fire invizibile legându-ne, cu voia sau fără voia noastră. Viaţa e un dar desăvârşit! Nu ne rămâne decât s-o trăim,  în deplină armonie.

Iubirea_un_DAR

Frate, omule, suntem legaţi:eu de tine , tu de mine şi amândoi de tot ceea ce ne înconjoară inclusiv Cerul şi  planetele, stelele, luna şi soarele încât şi, o simplă defrişare de pădure, sau o benzinărie construită între blocuri( emanând gaze ce pun în pericol viaţa omului) pot duce la un dezechilibru cu consecinţe nefaste.

         Omule- frate, noi suntem viaţă, cântec, poezie,  dans şi parfum; în noi sunt stelele, Cerul şi planetele. Brâncuşi a “dispărut” în sculpturile sale nemuritoare iar George Enescu s-a dizolvat în muzica pe care a creat-o; la fel şi Eminescu, al cărui Spirit e viu, în nemuritoarele sale versuri.  Inimile lor au devenit o singură bătaie de inimă; să ne acordăm inima la inima lor; să creăm şi nu să distrugem.

Fii onest cu tine şi, Universul îţi va răspunde pe măsură!”

(Floarea Cărbune-„Rădăcini”, pag. 156-157).

Sursa pozelor:Google

FAMILIA MEA…