MONUMENTELE ISTORICE, URME ALE UNUI TRECUT GLORIOS…

MONUMENTE ISTORICE
Biserici şi Mânăstiri
Icoane

 

 

Moto: „Dumnezeu este în afara tuturor, nerămânând în afară; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălţare; este mai jos de toate, fără coborâre; este în toate şi, totodată, deasupra tuturor.”(Sf. Augustin)
Nu există creştin care să viziteze o biserică şi să nu aprindă lumânări la icoanele de pe pereţi. Acestea sunt gesturi care exprimă credinţa, iubirea, speranţa.
De ce icoane? Creştinismul este religia imaginii, icoana şi a Cuvântului întrupat, Iisus. Iisus Hristos s-a adresat umanităţii solicitând întreaga făptură a omului… în a-l recepta. Astfel, inima, văzul, pipăitul, auzul, raţiunea au conlucrat la receptarea adevărului. Apostolii au propovăduit Adevărul pe care l-au văzut cu ochii lor, l-au auzit prin Cuvânt şi l-au pipăit prin atingerea rănilor. Cu alte cuvinte, l-au contemplat în toată frumuseţea Cuvântului vieţii după cum scris Sf. Apostol Ioan:

 

10048_10151452873989565_1345628474_n
„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce au privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii aceea vă vestim. Şi viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă”(Întâia Epistolă Sobornicească a sfântului Apostol Ioan 1, 1-2). De aceea în mesajul pe care creştinismul îl dă lumii, alături de Cuvântul auzit şi înţeles stă şi imaginea, chipul celui care rostea adevărul din care iradia puterea tămăduitoare, Iisus. Sfântul Evanghelist Luca, medic şi pictor, a înfăţişat adevărul „despre faptele deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului”(Sfânta Evanghelie cea după Luca1, 1-2).

ICOANELE

602023_10151456356689565_872946411_n
       Icoana este un obiect de cult, operă de artă şi „fereastră spre absolut”(M. Quenot). „Icoana este totodată o mărturisire de credinţă prin intermediul artei sacre”(Pr. Dr. V. Răducă).
„Nici pur estetică, nici pur spirituală, frumuseţea icoanei e interioară şi are izvorul în arhetipul(modelul) ei. Desigur, această frumuseţe scapă simplului estetician, căci descoperirea esenţei profunde a icoanei solicită celui ce o contemplă o iluminare interioară. Acesta trebuie să primească Lumina, care este Dumnezeu însuşi(Ioan 1,9 şi 8,12) ca să perceapă cu privirea curăţită de patimi, lumina taborică transfigurând materia.”(M. Quenot).

A consemnat,

Floarea Cărbune

Anunțuri