Darul îngerului

Darul îngerului

1
Într-o noapte, m-a vizitat un înger cu aripi albe, strălucitoare şi ochii precum bolta azurie a cerului de unde venea. Lăsasem geamul deschis la balcon şi cred că a intrat pe fereastră, strecurându-se printre draperii odată cu parfumul florilor de tei şi aromele sărate ale nopţii de vară, aduse de vânt tocmai din largul mării.
Îngerul stătea în mijlocul camerei, ţinând în căuşul palmelor un „sâmbure” de Lumină.
Buimăcită de somn, l-am întrebat:
– Slăvite înger, ce-i cu „sâmburele” acesta strălucitor… de-ţi ia ochii? Ce vrei să faci cu el?!
– Venisem să-l dăruiesc pământenilor ale căror suflete devin tot mai cenuşii în goana lor după lucruri deşarte. Dar unii voiau să facă bijuterii din el, alţii doreau să-l vândă, iar cineva… să-l încuie într-un safe, să fie doar al lui. M-a mâhnit profund faptul că oamenii au pierdut înţelesul lucrurilor simple şi pure precum Iubirea, Toleranţa, Compasiunea şi Lumina.
– Eu ce pot face, drag înger?!
– Dacă ţi-l dăruiesc ţie, cum îl vei folosi? Ce vei face cu el?
– Nu ştiu !
– Gândeşte-te bine, e şansa ta !
Privind „sâmburele” de Lumină, mi-am văzut sufletul ca într-o oglindă magică-acea diafană imagine a sufletului uman şi a scânteii divine din el. În clipa aceea, mi-a fost clar ce voi face cu preţiosul „sâmbure”. Am ştiut că-l voi purta în inimă pentru totdeauna, că voi cutreiera lumea, strângând în el foşnetul sărat şi briza răcoroasă a mării, verdele liniştit al pădurilor mângâiat de trilul păsărelelor, mirosul fânului cosit şi ţârâitul greierilor în nopţile de vară cu lună plină. Voi aduna valsul fulgilor de nea şi scânteierile de argint ale zăpezii, roua de pe flori, răcoarea ploii şi urma curcubeului pe cer, pe care le voi reda în scris spre bucuria oamenilor.
Mai ştiu că tot ceea ce voi scrie, va purta îngemănate Lumina şi Iubirea, Compasiunea şi Toleranţa. Sper ca oamenii să se bucure şi să soarbă esenţa din fiecare sentiment transcris. Şi, aşa, într-o zi, toţi vor conştientiza „scânteia divină” din sufletul lor şi vor afla că suişul la Cer este posibil când fiecare va deveni scară de Iubire şi Lumină… pe care îngerii să coboare printre oameni sau să se întoarcă la ceruri.
E timpul ca oamenii să descopere Iubirea şi Lumina ce le poartă în Inimă încă de la naştere, ca dar de la Dumnezeu.
Floarea Cărbune

adlhgmru

Sursă poze:

u2uohmp

Google

BlueAngel Castele angyp angel_fly 3475113 3475056 ROMÂNIA 260136_130884583661578_100002201124145_242284_2598305_n 28649_122691617771854_100000930482462_116944_5849738_n 3 2 1 3 270_2

Anunțuri

VARA LA CÂMPIE

(Localitatea Purani de Videle)

PURANI-SĂLCII
Bătrânele sălcii pletoase de pe malul Glavaciocului fremătau în soare. Stoluri de păsări se întreceau în cântece, în micul zăvoi în care ne păşteam oile. De cum se crăpa de ziuă, sufletul meu desluşea lăutele mierlelor, apoi corul de vrăbii; vara, în amurg, strigătele gălăgioase ale lăstunilor zburau în stoluri atacând vreun dud copt sau vreun cireş. Noaptea, la lumina delicată a lunii ascultam notele zglobii ale greierilor şi cântecele, pe mai multe voci, ale broaştelor.
Eram la ţară şi eram copil…Păzeam oile şi mă bucuram de tot ceea ce Natura îmi oferea cu dărnicie: ciuperci, mure, pere pădureţe, coarne mere pădureţe, flori, verdeaţă, aer curat… Apreciam şi iubeam acest mod de viaţă, simplu şi curat. Atunci am descoperit hameiul care îşi întindea tulpinile agăţătoare, ca nişte liane, până în vârful sălciilor. Hameiul avea conuri fragile şi delicate, semănând cu nişte bijuterii de preţ. Şi chiar era preţios! Mai târziu, am aflat că aceste conuri erau folosite la fabricarea berii, dar şi ca remedii populare în diferite boli. Oamenii de la ţară îl numeau „moş Ene” pentru că ceaiul preparat din conuri inducea un somn adânc şi liniştit. Când vreo femeie era mai agitată i se recomanda ceai de hamei, cu folos şi în caz de „inimă rea”(depresie).
Amintirile, neliniştea şi dorul trec ca norii pe cerul sufletului meu. Mă simt copil şi-mi reamintesc nopţile de vară de la câmpie, când stelele îşi presărau pulberea lor, plină de iubire şi magie, în inima mea. Cerul şi Pământul erau atât de aproape, încât atunci când bunicul Marin cânta la cobză, mi se părea că şi îngerii îl ascultă…
Duhul lui Dumnezeu, roua şi pacea pogorau asupra noastră…
(Floarea Cărbune-Gânduri în amurg)
Sursă poză:google

PicsDesktop.net_30 0_d020c_5dd50c05_orig 0_d020d_e930ad4c_XL 0_d0202_1faff020_XL 92918 albastreele b9c0944s-960 image036 image044 letom

VI-ACUARELĂ(CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ)

lalele

VI-ACUARELĂ
Motto:
„Culoarea este un element profund al existenţei noastre,
dar şi al celei ancestrale.”(Sumi Hana)
Prin intermediul lucrărilor în acuarelă, păşim în fermecata lume a culorilor. La simfonia cromatică a naturii, vibrăm profund. Culoarea este o însuşire cosmică a existenţei noastre zilnice şi se manifestă la fiecare pas: de la florile din grădină la ochii iubitei sau ai iubitului. Farmecul culorilor ne aduce bucurie în suflete, sensibiltate, optimism şi senzualitate. Culoarea este o oglindă a personalităţii noastre, dincolo de percepţie şi trăirea ei afectivă. Pentru că aşa cum există o lume exterioară, obiectivă, a culorii, tot aşa există şi o lume interioară, subiectivă, afectiv trăită, a culorilor.
În Lumină se ascunde un cod, cheia Cosmosului. Un cod care ajunge la noi dintr-un univers extraterestru. Lumina soarelui e un amestec de culori. Lumina ascunde secrete mari…se spune că doar pictorii deţin cheia acestora. De fapt, enigmatica cheie Cosmosului. Descifrând lumina, pictorilor li s-a deschis o lume fantastică. Şi, sensibili cum sunt, au hotărât să împartă bucuria cu noi. Culorile dau nemurire celor care le exprimă, fiecare culoare având o vibraţie aparte. La fel cum lungimea de undă determină tonul, viteza de propagare a luminii determină culoarea. Frumuseţea are o infinitate de faţete.
Născute din alchimia dintre apă, culoare, hârtie, foc interior, scăldate în lumina divină, tablourile artistei sunt „posedate” de forţă creatoare. Ele exprimă o atitudine, un mod de a privi lucrurile, o viziune interioară.
Într-o discuţie, pictoriţa mi-a mărturisit:”Acuarela are mister şi senzualitate. Este o şoaptă de iubire…pe care fiecare artist o exprimă în maniera-i proprie. Cu efort, har şi îndemânare, figurile prind contur, apoi viaţă…Însăşi hârtia devine vie şi cooperează cu artistul şi acuarela. Este o metamorfoză la vedere…”
Când pictează, Constanţa Abălaşei-Donosă se află între Pământ şi Cer,  într-un Univers misterios. Anticii i-au spus Valhalla.

divisore20argento..divisore20argento

Denumirea albumului „Între Pământ şi Cer…Constanţa Abălaşei-Donosă”, sugerează ideea înălțării spirituale a artistei…spre o dimensiune superioară.
„De-aş fi pictor,
Aş prinde lumea într-un crin
În cupa lui de mărgărint,
În aurul caliciului,
În seminţele adâncurilor.

Mi-e drag Pământul,
Einstein de-aş fi,
L-aş prinde într-un gând,
Sămânţa gândului aş semăna
În carnea şi izvoarele pământului,
Capsula timpului ar fi,
Ce, timpul din goana-i
L-ar opri…”
(Floarea Cărbune-Ancestrale chemări)

10513245_711794172220848_3484415867505322849_n 906332_713510422049223_4856542201492825478_o 10364090_719780308088901_31204266594937642_n 10389690_708434342556831_3769953629791524231_n 10408858_708433922556873_6298860090252014309_n 10446196_708434139223518_1050328669116430662_o 10460499_719781118088820_72549264421017732_n 10462497_711793418887590_4030802234560194389_n 10478135_711793992220866_8567897678693237993_n 10481459_705082366225362_4516673347413842973_n

Lacrima credinţei

10274073_10203697497938934_6794009675758945797_n
E noapte albastră de vară,
Cu cer senin şi stele vii,
Pe raza argintie-a lunii
O perlă limpede coboară,
În care râde-un strop de cer.

E-a lumii lacrimă dintâi,
Ce a-ndrăznit timid să vie
În ochii mei şi-a-ntregii lumi,
Credinţa să o reînvie.

A adăstat o clipă, sub razele de lună,
Pe geana nopţii tremurând,
De unde pleacă-un drum spre cer
Şi-un drum anevoios spre lume.

A curs apoi, în noaptea ei,
Arând în carnea cerului cărare,
Cum ară în adânc de scoici
Nepreţioasele mărgăritare…
Floarea Cărbune

Dumnezeu

(Poezie pentru preşcolari)

 

Dumnezeu e Tatăl Ceresc,

Iar noi suntem copiii Lui.

El veghează să creştem mari,

Frumoşi, cinstiţi şi buni.

 

 Dumnezeu este iubire şi lumină,

El este-n noi Scânteia divină…

Dumnezeu ne arată calea în viaţă,

Ne dă putere şi speranţă.

(Floarea Cărbune)

 ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

De dragoste

Mi-eşti drag şi-ţi ascult paşii
Cum se-apropie tăcuţi
Aşa cum se furişează primăvara
În livezile ce peste noapte
Irump în cascade de flori.
Parfumul lor îmbătător ne poartă
Spre bucurii fără de margini.

Eu sunt o melodie,
O şoaptă de iubire
Ce m-am dăruit ţie,
Şi te-am rugat
Din culori să mă zămisleşti.

Te-am lăsat să mă răsfiri
În fâşii de vise
Pe care să le-arunci spre Infinit,
Să-mi risipeşti gândurile-n zări,
Precum umbrela de păpădie
Ce sub adierea vântului,
Se preface în zeci de fluturi zburători.любовь-3

03

18-stvalentinsday

82479

01931810

1309604084_wallpapers-lyubov-3_www.nevseoboi.com.ua

14867249876260

angel

D_ST_VAL_11

INIMI

prazdnik-den-svyatogo-valentina

preview

serdtse_i_rozi_na_den_sv_valentina_1600

SF.VALENTIN