ALBASTRUL INFINIT…

Handsreflection

ALBASTRUL INFINIT…

Albastrul ne ajută să ne deschidem inima, plină de entuziasm, faţă de tot ce este minunat în jurul nostru. Prin vibraţia lui, ne ajută să trăim în armonie cu noi înşine dar şi cu cei de lângă noi. Pentru că, printre culori, Albastrul, este cea mai profundă, privirea străpungând-o fără a întâmpina obstacole, pierzându-se (dizolvându-se) în Nemărginirea Infinitului. Albastrul este văzut, de pictor, ca cea mai imaterială dintre culori, Natura, înfăţişând-o, în general, ca fiind transparentă, adică asemănătoare cu un vid al cristalului, al apei, aerului sau al preţiosului diamant. Albastrul este cea mai rece dintre culori dar şi cea mai pură.
Când aplici culoarea pe suprafeţe, obiecte sau pereţii unei camere, « albastrul » deschide formele, le desface, spaţiul devenind infinit. Ca urmare, formele, mişcările şi sunetele dispar în « albastru », se evaporă precum un şoim în văzduh. Fenomenul este posibil, deoarece, lipsit de materialitate, « Albastrul » dematerializează… întrucât Albastrul este Calea Infinitului unde realul se metamorfozează în imaginar. El reprezintă şi culoarea « păsării fericirii », « pasărea albastră », pasărea, atât de greu accesibilă deşi e atât de aproape de noi…

Floarea Cărbune

UdTRzSYy 579687_orig 739804aa6q40iq19 880445-1024x768-784  4421864_orig 8456241_orig 478265952_1104905 3241073427_1_3_8cV8nHo9 dddd  UdTRzSoA

Pasărea albastră

Pasărea albastră,

Pasărea cu aripi muiate

în albastrul Cerului,

Pasărea

libertăţii şi a eliberării,

ce locuieşte în vârful

arborelui lumii,

A citit în tării

Cartea desinului lumii.

În casa sufletului meu,

Pasărea albastră

Cuib şi-a înălţat…

Floarea Cărbune

Blue_Phoenix_by_Lucarah bluewings2 Sursă poze: GoogleBeautifulBirds

Sursă poze:Google

Anunțuri

Trecea o femeie…

Venea o femeie…
Păşind uşor în lumină,
Dar norii pe cerul lăsat se-adună
Şi liniştea macilor fură.

Cad stropii de ploaie peste câmpie,
Castanii solemni, în depărtare,
Îşi sting felinarele,
Plouat şi întunecat rămâne templul
Castanilor din zare.

Dar ploaia s-a oprit,
Un vânt s-a pornit
Ca din senin,
Ştrengar i-a mângâiat femeii
Din holda de maci,
Dulcea unduire a coapselor de catifea,
Stropite cu petale îndrăgostite,roşii de maci.
Şi vântul a dus parfumul de petale-ndrăgostite,
Pe aripa lui, spre zări îndepărtate, nesfârşite…

Trecea o femeie prin holda de maci
Şi ochii ei, albaştri ca azurul,
Zăresc în urmă-i,
O fantomatică umbră:
E pictorul, rătăcitor prin lanuri,
Căutător de frumuseţi neprihănite,
Le caută de-o viaţă.

Femeia îl aşteaptă
Şi fruntea fericit el şi-o îngroapă,
În braţele cu dragoste încărcate…

Floarea Cărbune

Sursă poze:google

3230094-spring-flowers-poppy

подушка-красный мак--1 0b42a27e9528 99 2437 56218 302889-svetik 3230094-spring-flowers-poppy 4164327-2e2a5d33d41acb6a 9235755 11225740_10207174300656829_6365769954673464991_n 19133925_1204212219_76 58420532_maki1111 Cvetok-grez--Mak flower_poppy-flower--01_15-1920x1440 image_805171 mak10 Mak--cvetok-angelov maki mid_92657_1603 normal_Makovoe_pole red-poppy-flower-field-in-sunset-wallpaper-532ef5223caeb S7Xv5jsy6xg Маки и васильки-1

VI-ACUARELĂ(CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ)

lalele

VI-ACUARELĂ
Motto:
„Culoarea este un element profund al existenţei noastre,
dar şi al celei ancestrale.”(Sumi Hana)
Prin intermediul lucrărilor în acuarelă, păşim în fermecata lume a culorilor. La simfonia cromatică a naturii, vibrăm profund. Culoarea este o însuşire cosmică a existenţei noastre zilnice şi se manifestă la fiecare pas: de la florile din grădină la ochii iubitei sau ai iubitului. Farmecul culorilor ne aduce bucurie în suflete, sensibiltate, optimism şi senzualitate. Culoarea este o oglindă a personalităţii noastre, dincolo de percepţie şi trăirea ei afectivă. Pentru că aşa cum există o lume exterioară, obiectivă, a culorii, tot aşa există şi o lume interioară, subiectivă, afectiv trăită, a culorilor.
În Lumină se ascunde un cod, cheia Cosmosului. Un cod care ajunge la noi dintr-un univers extraterestru. Lumina soarelui e un amestec de culori. Lumina ascunde secrete mari…se spune că doar pictorii deţin cheia acestora. De fapt, enigmatica cheie Cosmosului. Descifrând lumina, pictorilor li s-a deschis o lume fantastică. Şi, sensibili cum sunt, au hotărât să împartă bucuria cu noi. Culorile dau nemurire celor care le exprimă, fiecare culoare având o vibraţie aparte. La fel cum lungimea de undă determină tonul, viteza de propagare a luminii determină culoarea. Frumuseţea are o infinitate de faţete.
Născute din alchimia dintre apă, culoare, hârtie, foc interior, scăldate în lumina divină, tablourile artistei sunt „posedate” de forţă creatoare. Ele exprimă o atitudine, un mod de a privi lucrurile, o viziune interioară.
Într-o discuţie, pictoriţa mi-a mărturisit:”Acuarela are mister şi senzualitate. Este o şoaptă de iubire…pe care fiecare artist o exprimă în maniera-i proprie. Cu efort, har şi îndemânare, figurile prind contur, apoi viaţă…Însăşi hârtia devine vie şi cooperează cu artistul şi acuarela. Este o metamorfoză la vedere…”
Când pictează, Constanţa Abălaşei-Donosă se află între Pământ şi Cer,  într-un Univers misterios. Anticii i-au spus Valhalla.

divisore20argento..divisore20argento

Denumirea albumului „Între Pământ şi Cer…Constanţa Abălaşei-Donosă”, sugerează ideea înălțării spirituale a artistei…spre o dimensiune superioară.
„De-aş fi pictor,
Aş prinde lumea într-un crin
În cupa lui de mărgărint,
În aurul caliciului,
În seminţele adâncurilor.

Mi-e drag Pământul,
Einstein de-aş fi,
L-aş prinde într-un gând,
Sămânţa gândului aş semăna
În carnea şi izvoarele pământului,
Capsula timpului ar fi,
Ce, timpul din goana-i
L-ar opri…”
(Floarea Cărbune-Ancestrale chemări)

10513245_711794172220848_3484415867505322849_n 906332_713510422049223_4856542201492825478_o 10364090_719780308088901_31204266594937642_n 10389690_708434342556831_3769953629791524231_n 10408858_708433922556873_6298860090252014309_n 10446196_708434139223518_1050328669116430662_o 10460499_719781118088820_72549264421017732_n 10462497_711793418887590_4030802234560194389_n 10478135_711793992220866_8567897678693237993_n 10481459_705082366225362_4516673347413842973_n

Grădina fermecată

529079_627912660557028_506821431_n
Dragii mei, astăzi vă voi povesti despre o grădină mai puţin obişnuită, în care doar copiii pot pătrunde. Pe aleile ei, presărate cu nisip fin şi mărgăritare sclipitoare, păşesc îngerii. Fiecare tufiş este un mister, o lume aparte se ascunde printre crengi şi frunze, prin scorburilor bătrânilor copaci. Flori sunt peste tot: trandafiri, iasomie, crini, petunii, călţunaşi în vrejuri multicolore, ce se întind nu numai pe araci, ci şi pe gard. Fiecare floare este o poezie, o odă a frumuseţii închinate vieţii. Lăudată fie mama Natură! Cascade de bulgăraşi de gheaţă, petunii în toate culorile, nemţişori şi crăiţe, toate-şi etalează frumuseţea delicată dăruind cu generozitate parfumul lor, Cavalerului Vânt ce-l poartă pe aripă până dincolo de zări… Dar ce se ascunde după tufişul de iasomie? E o zână! Am zărit-o jucându-se cu un fluturaş… Frumoasă şi delicată, zâna se ascunde de mine, copilul curios ce vrea să se joace cu ea.
Grădina bunicii este magică! Uimită, am strigat-o pe bunica, dar până să vină, zâna a şi dispărut…
– De ce a plecat aşa repede, o întreb pe bunica?!
– Pentru că ai făcut gălăgie. Zânele iubesc liniştea… Altădată să nu mai strigi!
Florile din grădina bunicii sunt prietenii mei de joacă pe care am învăţat să-i îngrijesc cu drag.
Bătrâna iasomie mi-a povestit că florile sunt fiinţe vii, create pentru a înfrumuseţa Pământul şi a mângâia inimile oamenilor, alungându-le tristeţea. Le putem cultiva în grădină, în jardiniere, în ghivece, dar mai ales, în grădina sufletului nostru… Viaţa lor este scurtă, dar dăruirea le este totală şi nu reţin nimic pentru ele.
– Copile drag, poţi să le admiri, să le mângâi şi să le miroşi, dar lasă-le acolo unde sunt. De ce să le scurtezi viaţa, rupându-le? Pe cât de frumoase şi gingaşe sunt, pe atât de scurtă le este existenţa. Viaţa florilor este la fel ca şi a altor fiinţe ce se nasc apoi se reîntorc de unde au venit.
– Acesta este ciclul natural al vieţii! mi-a şoptit, confidenţial, tufa de iasomie. Le poţi păstra frumuseţea culorilor şi gingăşia petalelor, pictându-le, a mai adăugat înţeleapta floare. Astfel, chiar şi iarna, când plapuma de nea acoperă pământul, iar florile vor fi adormit de mult, tablourile pictate îţi vor încânta privirea şi încălzi sufletul.
Am rugat-o pe bunica să-mi dea voie în grădină, iar bunica mi-a spus:
– Poţi merge ori de câte ori vei dori să vorbeşti cu florile… dar să ai grijă pe unde calci! În iarbă sunt zeci de vietăţi, atât de mici, încât arareori le vei observa de la distanţă.
Din ziua aceea, am fost foarte atentă pe unde păşesc, luând seama şi la florile atât de fragile ce-şi întindeau lujerele până pe potecuţă.
Grădina era tărâmul unde aerul balsamic îmi umplea plămânii de sănătate şi voioşie. Atâtea zile luminoase, dulci şi parfumate am petrecut aici! Fiecare colţ al grădinii îmi oferea privelişti încântătoare. Dimineaţa, ascultam uguitul turturelelor ce-şi aveau cuibul în ulmul bătrân din fundul grădinii. La prânz, urmăream foşnetul de mătase al aripilor diafane ale fluturilor ce se odihneau în braţele florilor încărcate de miresme şi dulceaţă aromitoare.
Pe seară, sub mărul din grădină, cântecul sublim al unei păsări necunoscute picura ca argintul viu, dansa deasupra grădinii, apoi se aşeza lin peste flori…Alteori, ascultam glasul salcâmilor înalţi cu ramurile grele sub povara ciorchinelor de flori albe prin care alergau grăbite albinele, cu „săculeţii” doldora de pollen.. Noaptea, înainte de culcare, ascultam şoapta ierbii, prin care se zbenguia vântul ştrengar şi, închizând ochii, mă lăsam învăluită de parfumul suav al florilor, de clinchetul clopoţeilor încărcaţi de rouă şi de lumina blândă a stelelor. Grădina mi-a oferit muzica sa şi puterea de a visa frumos… Culorile florilor erau sunete şi, toate la un loc, alcătuiau simfonii de iubire ce se întreceau, în în frumuseţe, cu trilurile ciocârliei din zori. Toamna, muzica daliilor multicolore se împletea cu cea a tufănelelor şi a crizantemelor în lungi şi minunate simfonii divine. Florile sunt un dar preţios al Naturii şi le admir în mediul lor natural, stropite cu roua din zori sau de razele vesele ale soarelui de la amiază.
E vară! Soarele încă somnoros, sărută delicat florile încărcate de diamante strălucitoare.Fascinată, privesc bobul de rouă din corola unui crin în care se răsfrânge o rază de soare…Şi, printr-o minune parcă, bobul de rouă a devenit Curcubeu irizat cu sclipiri cristaline. Păşesc desculţă pe iarba, scăldată de rouă, ce abia se trezeşte… Aerul vibrează în jur de atâta emoţie şi frumuseţe sublimă…Grădina revine la viaţă. Se simte parfumul dulce-suav, al iasomiei…
M-am trezit în zori pentru a vedea zânele ce dorm peste noapte în potirele florilor, pe paturi de catifea parfumată…O lume întreagă dăinuieşte în grădina bunicii: o lume frumoasă, de vis, ce mă cheamă şi mă vrăjeşte prin splendorile ei. Mă simt atât de bine aici, încât mă contopesc cu visele senine, cu clipele fermecate de mirajul şi parfumul florilor…
Flora
(Floarea Cărbune)