Japanese Calendar and Education System in Japan

Calendarul japonez:

Întrucât am fost surprinsă de faptul existenţei a două moduri de indicare a anului, l-am rugat pe Shinya (ginerele meu)să-mi explice cum stau lucrurile. Prin Cristina, ginerele meu mi-a dat următoarea explicaţie:

Şi azi, în mileniul 3, japonezii folosesc două sisteme de indicare a anului: sistemul occidental (cel pe care îl folosim şi noi), dar şi sistemul bazat pe lungimea domniei unui împărat. În anul 1868 s-a produs Restaurarea Meiji, apoi s-au succedat la tron împăraţii:

1- Meiji (Perioada Meiji) 1867-1912, încoronat în 1868(Perioada Guvernării Luminoase);

2- Taisho (Perioada Taisho) 1912-1926, încoronat în 1915(Perioada Marei Dreptăţi);

3- Hirohito (perioada Showa) 1926-1989, încoronat în 1928;(Perioada Păcii Strălucitoare);

4- Akihito (Perioada Heisei) a urcat pe tron în anul 1989, încoronat în 1990 ( Perioada Liniştii şi Înţelegerii)”.

Educaţia în şcolile japoneze

Sistemul de învăţământ japonez arată aşa: 6-3-3-4. Ceea ce înseamnă:

  • 6 ani de şcoală elementară

 – 3 ani de gimnaziu

–   3 ani de liceu

  • 4 ani de învăţământ universitar superior.

Anul şcolar începe la 6 aprilie, fiind structurat în 2 semestre.

Vacanţele:

6 săptămâni de vacanţă în perioada de vară;

1-2 săptămâni vacanţa de primăvară incluzând şi pe cea de sfârşit de an şcolar;

2 -3 săptămâni vacanţa de iarnă.

Limba japoneză:

– Limba japoneză se traduce nihongo”. Ea are patru alfabete folosite pentru scris:

– „Kanji” a fost importat din China. Se prezintă sub formă de ideograme;

– „Katakana” este folosit pentru scrierea cuvintelor de origine străină folosite în scrierea curentă;

– „Hiragana” reprezintă un grup sau două sunete ce se folosesc pentru exprimarea inflexiunilor adjectivale şi verbale;

  • Romaji sunt caractere latine care se folosesc în matematică, chimie(la scrierea simbolurilor elementelor chimice) precum şi la redarea cuvintelor şi numelor proprii japoneze.
  • În limba japoneză nu există litera şi sunetul „l” ,care este înlocuit cu litera şi sunetul „r” şi nici litera şi sunetul „v”, care este înlocuit cu litera şi sunetul „b”.

Floarea Cărbune- „Japonia, mister și fascinație”, editura pim, 2013

Sursă poze: Google & poze personale

Ni-gatsu

Ni-gatsu

FEBRUARIE-luna de revitalizare

Kisaragi (numele vechi) şi Ni-gatsu (denumirea modernă)

Este perioada când zăpezile încep a se topi, „yukige-zuke” … Pe ramuri, de sub mantia albă, răsar gingaşe flori albe şi roz, florile de „plume”(prun japonez)…

Ce linişte e! Plouă cu stele?

E doar „orizake”, ce-mi vorbeşte

Despre bine, bucurie, femeie…

Apreciat de cunoscători e „orizake”.

Mâncărurile tradiţionale sunt oferite pe tăvi Zen iar deliciosul sake în cupe speciale din ceramică. El se asociază cu:

„Fugu”(peşte), feliile subţiri din acest peşte se servesc înmuiate în sos de soia amestecat cu suc de lămâie şi ridiche rasă („daikon”). – Terci de ovăz cu orez turnat în oală peste supa de carne.

„Halfbeak”, fileul de peşte ce se adaugă în supă.

– Macroul spaniol – macrou la grătar cu sos de soia

„Nori” uscate (alge) – este un aliment ideal pe timp de iarnă datorită valorii nutritive, conţinând: proteine, vitamina A, calciu, potasiu şi fier.

Gheişa cu mâna-i delicată

Atinge, dansând, o nori bogată,

O lacrimă ca o perlă vine în zbor,

O delicată libelulă gheişa este,

Marea şi luna pătrund în poveste.

Sayonara!

Autor: Floarea Cărbune

Sursă poze: Google

Japan-Fuyu noaji( gusturile iernii)

The Japanese New Year (正月 Shōgatsu) -partea a I-a

         După Crăciun japonezii intră în pregătirea petrecerii Revelionului şi întâmpinării Noului An. Unii intră în vacanţa de Anul Nou de pe 28 decembrie până pe 7 ianuarie.

Anul Nou în Japonia(“Soogatsu” sau „Oshougatsu)

       Este una dintre cele mai importante sărbători ale japonezilor întrucât reprezintă o renaştere şi un nou început. Pentru că este sărbătorit cu mare fast, pregătirile încep încă din decembrie. Fiind prezentă în Japonia, am participat cu însufleţire la toate activităţile ce demerg acestui eveniment.

        Pregătirile încep cu o curăţenie generală efectuată acasă şi la birou. Noi, fetele, eu, Emiko(mama lui Shinya) şi Cristina, am făcut curăţenie în apartament, iar Shinya şi angajaţii săi la birou. Pot spune că n-a rămas niciun colţişor neatins sau neaspirat. A fost obositor, dar util. Mi-a făcut plăcere să şterg bibelourile din vitrină… O atenţie deosebită i-am acordat colţului, cu icoane din România, care este un mic “altar”… amenajat de Cristina în living. În paralel, s-au spălat perdele draperii, lenjerii de pat, îmbrăcăminte. Hainele lui Shinya şi uniformele lui Dimi au fost date la curăţat. Când am trecut pragul casei, ieşind din apartament, ne-am ocupat de obiectele de aici. La sfârşit, am aşezat, de o parte şi de alta a uşii de la intrare, câte un aranjament din bambus, pin şi ferigă, căruia i se spune „kodomatsu. Începând cu 31 decembrie până pe data de 7 ianuarie, „kodomatsu” este folosit, potrivit tradiţiei, pentru protecţia împotriva spiritelor rele.

        La fel ca şi la noi, de Anul Nou, se fac daruri celor dragi. În Japonia, unul dintre darurile aflate la mare preţ este „Takasago”(un tablou ce reprezintă un cuplu legendar). Emiko mi-a relatat legenda referitoare la el: „Cândva, exista un cuplu celebru, Uba şi Jou care s-au îndrăgostit de tineri, unul de celălalt. În lunga lor viaţă au fost devotaţi, iubindu-se şi respectându-se foarte mult. După moarte, spiritele lor s-au transformat în pini: el s-a transformat într-un pin negru iar ea într-unul roşu, unul pe plaja la Takasago în Harima, iar celălalt la Sumiyoshi în apropierea Sesshu Osaka. În nopţile cu lună plină, spiritele lor capătă formă umană şi fiecare îşi reia activitatea: unul mătură iar celălat greblează. Cuplul a devenit subiect în arta populară, unde Jou apare cu o greblă şi Uba cu o mătură pe care o foloseşte la strângerea acelor de pin.” Obiectele de artă, reprezentând acest cuplu celebru, sunt daruri foarte preţuite de Anul Nou întrucât simbolizează longevitatea şi înţelegerea în cuplu.

      Ceea ce am mai remarcat în timpul pregătirilor pentru sărbătorirea Revelionului, a fost faptul că japonezii ţin foarte mult la felicitările „nenga-jo” trimise prietenilor, colegilor şi colaboratorilor, pe care le procură din timp, şi pe care poşta le colectează şi le livrează în ziua de Anul Nou cu ajutorul voluntarilor, studenţi.

      În noaptea de 31 decembrie se mănâncă „mochi” (orez pisat în piuă, pregătit într-un fel anume) şi „soba”( supă făcută cu tăiţei din hrişcă la care se adaugă planta cu aceeaşi denumire, „soba” şi ceapă verde tăiată mărunt) pe care japonezii o servesc după miezul nopţii. Această supă este prezentă în toate familiile japoneze întrucât tăiţeii sunt consideraţi simbolul unei vieţi lungi şi sănătoase.

Floarea Cărbune, Japonia, mister și fascinație, editura pim, 2013

Sursă poze: Google

PS: După Zodiacul chinezesc, suntem în Anul Cocoșului… până la data de 15.02.2018, apoi, pe 16.02. 2018,  va începe Anul Câinelui…

MERRY CHRISTMAS!!! Joyeux Noël! ¡Feliz Navidad!Buon Natale!

 

Omiyage este mai decât un suvenir

Omiyage - curiozităţi din cultura japoneză
Termenul “omiyage” este adesea tradus ca “suvenir”, dar omiyage este ceva cu un înțeles mai larg.

Spre deosebire de suveniruri, pe care oamenii adesea le cumpără pentru ei, omiyage sunt ceva ce oamenii aduc înapoi din călătorie pentru prietenii lor, familie şi colegii săi.

Omiyage, sunt de obicei alimente specifice din diferite regiuni, care sunt ambalate în cutii frumoase de culorii vii, cu articole alimentare ambalate individual în interior pentru a le împărţi mai uşor.

Omiyage: Cultura suvenirurilor din Japonia
Poate că ați mai auzit deja cuvântul „omiyage”. Poate că știți, de asemenea, că se traduce „suvenir”.
Dar nu este exact același lucru ca un suvenir obișnuit. Dacă locuiți în Japonia sau dacă vizitați o familie japoneză ar trebui să știți despre cultura de dăruire… și „omiyage” din Japonia.

 

The Japanese New Year (正月 Shōgatsu) -partea a II-a

          În noaptea de 31 decembrie se mănâncă „mochi” (orez pisat în piuă, pregătit într-un fel anume) şi „soba”( supă făcută cu tăiţei din hrişcă la care se adaugă planta cu aceeaşi denumire, „soba” şi ceapă verde tăiată mărunt) pe care japonezii o servesc după miezul nopţii. Această supă este prezentă în toate familiile japoneze întrucât tăiţeii sunt consideraţi simbolul unei vieţi lungi şi sănătoase.

        Dat fiind faptul că femeile muncesc tot timpul anului, ziua de 1 ianuarie este considerată „ziua liberă a mamei”şi, trei zile la rând, se mănâncă „osechiryori”, care se prepară din: fasole, peşte, alge marine, crap… Un obicei vechi, care se respectă şi azi, este ca adolescenţii să primească bani de la bunici „otoshidama”, părinţi sau alte rude. Cei mici primesc jucării şi dulciuri, uneori, chiar bani în pliculeţe frumos ornamentate.

       Seara de Anul Nou nu-i pentru petrecere, ci pentru rugăciune („hatsumoude”). Oamenii se duc la altare („jinjya”), unde se roagă. La templele budiste, la miezul nopţii, clopotele bat de 108 ori. Există credinţa că sunetul clopotului poate alunga dorinţele Ego-ului care îl înglodează pe om în nefericire. În prima zi a anului 2006 m-a impresionat obiceiul japonezilor de a merge, într-un loc special, pentru a întâmpina răsăritul soarelui, „hatsuhinode, sinonim cu o renaştere.

Akemashite omedetou gozaimasu!” – La mulţi ani!

Mâncăruri tradiţionale:

„Ozouni”- supa cu „mochi prăjite (preparate din orez) la care se adaugă peşte uscat, legume cu frunze dar şi morcovi.Supa este asociată cu vremea samurailor. Pentru a preîntâmpina indigestiile se bea sake în amestec cu 7 ierburi medicinale „ Otoso”.

Osechiryouri”- „sechi” înseamnă anotimp sau sărbătoare. Osechiryouri se prepară dinainte de Anul Nou şi conţine numai mâncăruri japoneze simbolice:

„Tazukuri” sardine uscate în sos de soia.

„Tai” plătica roşie este de bun augur.

„Kamaboko – pasta de peşte fiartă si aranjată în rulouri colorate cu roşu şi alb. Culorile, roşu şi alb, simbolizează răsăritul soarelui dar şi drapelul Japoniei.

„Kazunoko” – icre de hering.

„Konbu”, un tip de alge care se consumă, foarte mult în Japonia, în stare proaspătă, murate sau adăugate la supe, conţin iod şi potasiu eficiente în creşterea energiei organismului dar şi în scăderea presiunii sângelui.

„Kuromame” – fasole neagră. Acest soi de fasole se mănâncă cu credinţa fermă că aduce sănătate celui ce o consumă.

„Kinako Mochi” este un gen de mâncare tradiţională ce intră în grupa „mochi” şi care se pregăteşte pentru a fi consumată în ziua de Anul Nou, pentru a aduce noroc.

De după ziua de Anul Nou urmează o serie de evenimente „matsunouchi” care continuă până pe data 8 ianuarie.

Floarea Cărbune, Japonia, mister și fascinație, editura pim, 2013

Sursă poze:Google

The Japanese New Year (正月 Shōgatsu) -partea a I-a

Japan-Fuyu noaji( gusturile iernii)

       Mâncarea specifică iernii este uşoară şi dulceagă pentru că, atât peştele cât şi restul ingredientelor, îşi păstrează prospeţimea gustului în timpul preparării. Iarna, mâncarea este proaspătă şi fierbinte întrucât se pregăteşte pe masă unde este o plită specială. În această perioadă se coace fructul Yuzu, un citric cu o aromă deosebită şi cu diverse întrebuinţări. Iarna este preferat „Atskan” -sake fierbinte care încălzeşte trupul dar şi sufletul. Acest sake seamănă cu ţuica fiartă de la români. Spre deosebire de ţuică, el nu se fierbe direct la foc, ci se încălzeşte în bain-marin pentru a nu-şi pierde mirodeniile, alcoolul şi aroma.

Alimente folosite în timpul iernii:

– Peştele care se poate consuma iarna se numeşte ankoa.

– Stridiile au mare căutare în acest sezon întrucât se gătesc simplu şi au un conţinut mare de minerale.

Ridichea japoneză (daikon), este folosită în prepararea mâncărurilor specifice iernii aducând un plus de vitamine dar şi un gust special preparatelor.

Yuzu este un citric originar din China, unic prin faptul că se coace iarna. Fructul său este foarte parfumat, fiind folosit în diverse preparate, atât pentru aromă, dar şi pentru gust.

Precizez că la enumerarea lunilor anului… voi folosi numele vechi dar şi denumirea modernă…

DECEMBRIE- luna călugărilor alergători

Shiwasu(numele vechi) sau Juuni-gatsu(denumirea modernă)

Mi-am coborât mintea în adâncuri

Inima murmură un cântec sălbatic de iubire

Este voluptatea din sake!

Decembrie este luna acumulărilor dar şi a oboselii fizice. Omul vrea să se relaxeze, să iubească, să cânte, să fie alături de prieteni şi nu singur. Există flori umane ce se vor admirate, flori ce induc bucuria, liniştea. Există şi flori cu care ne putem împodobi viaţa,casa, sufletul…

Alături de flori, cupa de sake,

Dulce şi aromat,

Precum trupul înfierbântat al gheişei.

E iarnă!

La solstiţiul de iarnă (22 decembrie), când ziua e mai scurtă decât noaptea, se face baie în apă fierbinte cu aromă de fructe de „Yuzu”, care vor aduce noroc şi sănătate. După îmbăiere urmează masa tradiţională:

– supă de dovleci,

– terci din boabe de ovăz cu aromă de citrice, kinkan,

– prăjitură de orez umplută cu fasole „azuki”.

Toate acestea, învăluite de aroma sake-ului fac ca noaptea să se termine frumos – o noapte ca un poem haiku, de dragoste:

În plină iarnă se coc fructele de Yuzu

Galbene precum aurul,

Sănătoase la gust,

Sub cerul clar de iarnă

Parfumul lor mă-mbată

Tradiţia impune ca sake să fie servit în cupe de ceramică cu marginea subţire pentru ca băutura să alunece plăcut în gura celui ce îl bea. Sake „Tokubetsu Junmai” cu gust de fructe şi arome florale completează minunat mesele bogate.

Floarea Cărbune: Japonia, mister și fascinație, editura pim, 2013

Juuichi-gatsu(noiembrie)

WINTER IN JAPAN

Sursă poze: Google

Juuichi-gatsu(noiembrie)

NOIEMBRIE- luna agerului

Shimotsuki (numele vechi) şi Juuichi-gatsu (denumirea modernă)

O cupă cu sake aromat

Într-o seară de iarnă

La focul viu,

Cât de fierbinte-i băutura!

         Poetul se lasă sedus de focul din şemineu dar şi de căldura sake-ului. Înainte de a degusta băutura magică, admiră culoarea sticlei de un albastru intens, căreia flăcările îi dau nuanţe de violet. Din locul unde se răsfaţă, priveşte grădina unde a căzut bruma, admiră pomii împodobiţi de chiciură şi meditează: este luna noiembrie – luna îngheţurilor!

 Cea de-a şaptea zi a acestei luni este „Ritto”, adică debutul iernii. Ieri, frunzele galben-roşietice încă mai îmbrăcau copacii, dar peste noapte s-au aşternut într-un covor minunat pe aleile grădinii. A venit frigul, a căzut bruma, au căzut şi frunzele. Păsările, în cârduri disciplinate, zboară spre zările pline de soare. E vremea ofrandelor. Anul a fost bogat, zeii trebuie mulţumiţi prin ofrande şi celebrări la altare. Se fac rugăciuni, se aduc mulţumiri, sunt invocaţi toţi zeii. Există rugăciuni de mulţumire dar şi rugăciuni pentru ca zeii să ajute la obţinerea celui mai bun sake. Se consideră o jignire să încălzeşti sake, dar e şi dăunător sănătăţii dacă bei sake fierbinte. Când cineva doreşte să încălzească sake îi este recomandat a-l încălzi la temperatura corpului, nu mai mult de atât. La o temperatură mai ridicată, sake îşi pierde aroma şi buchetul. În cele din urmă nu-i decât o preferinţă personală şi fiecare bea la temperatura care i se potriveşte.

          Taro-san a încheiat fermecătoarea poveste a sake-ului cu aceste cuvinte: Închide ochii şi deschide-ţi sufletul, savurează cupa de sake în linişte…

Kampai! Noroc!

Autor: Floarea Cărbune-Japonia, mister și fascinație( jurnal de călătorie), editura pim, 2013

Sursă poze:Google

„Aki noaji” (partea 2) JUU-GATSU

„Aki noaji” (partea 2) JUU-GATSU

OCTOMBRIE -luna fără zei, sau Juu-gatsu (denumirea modernă).

JAPAN – „AKI NOAJI”

Toamna-

zile însorite, un cer albastru,

Cârdul de gâşte însoţit de Amaterasu…

Plouă în cupa cu sake.

       Cei vechi credeau că în luna Octombrie zeii se retrag în provincia „Izumo” pentru a se întâlni cu zeiţa Amaterasu „Zeiţa Soarelui” . După ce împrumută frunzelor culoarea roşie a focului, „Amaterasu” se retrage într-o peşteră pentru odihnă, astfel peisajul devine un poem, un haiku în roşu, greu de descris, dar uşor de admirat.

În această perioadă au loc mai multe activităţi:

  • Orezul proaspăt cules ia calea fabricilor de bere. Deja cel pus la fermentat în luna septembrie este gata de filtrare. Au trecut cele 30 de zile necesare pentru a se transforma într-un lichior gustos şi aromat. Miroase a proaspăt şi a dor de viaţă. Zilele s-au micşorat, iar nopţile s-au lungit spre bucuria petrecăreţilor.

  • Castanele culese pe lună plină te îmbie, fierbinţi şi gustoase, la fiecare colţ de stradă.

  • La o cupă de sake încălzit merge Saury (peşte), o delicatesă a sezonului.

  • Ban Moon”păstăile de soia, fierte şi tăvălite prin sare, dau un gust special berii. „Kirin”, bere de care japonezii sunt foarte mândri şi o savurează cu plăcere…

    (Va urma)

  • Autor: Floarea Cărbune
  • Sursă poze: Google