Ploaia

Degete diafane îmi bat în fereastră
Şi picuri în tăcere se revarsă
– Plouă! Nepoţica îmi spune.
– A, nu! Nu plouă,
Sunt lacrimi transformate-n rouă,
Lacrimi de femeie, diamante pure,
Unele sunt plânse,
Altele,
Cerul abia acum le plânge…

Mă plimb prin ploaie
Şi-mi curg lacrimi şiroaie…
– Plângi ? Nepoţica mă întreabă.
– A, nu ! Plouă…
Dar pe furiş îmi şterg un bob de rouă.
Şi totuşi…plouă!?

Floarea Cărbune

Sursă poze: Google & Pin IT

Anunțuri

Un răspuns la „Ploaia

  1. „Ploaia”,in proza,ca si” Ploaia”in versuri (de aceeasi autoare,reprezinta metaforic imaginea purificarii prin suferinta,cititorul fiind invaluit de o imagine feerica,argintie a picaturilor,transpuse metaforic in” diamante pure”,lacrimi „planse” sau ce urmeaza a fi planse de Cer”abia acum”…”Picturi in tacere”(pe furis),devin „lacrimi transformate-n roua” sunt frumoase metafore ce redau in mod simplu si armonios imaginea linistii de dupa furtuna.Felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s