REVELAŢIE…

 

  • Revelaţie


    Până în ziua
    În care am înflorit,
    Născându-mă pe acest pământ
    Spiritul meu rătăcea
    La-ntâmplare printre Galaxii.
    Tu mi-ai ales copacul
    Pe ramura căruia
    În Primăvara toamnei
    Am înflorit.
    Spre bucuria mea,
    Mi-ai dăruit nemărginirea albastră,
    Şi, deşi atât de fragilă,
    Floarea gingaşă de măr
    S-a preschimbat în trunchi…
    Floarea Cărbune






    P.S. Primele 3 picturi, de sub versuri, aparţin pictoriţei Vali Irina Ciobanu.

  • Vis


    Eram pe un câmp de maci,
    Şi visam că părăsesc această lume…
    Ca un şoim spre cer mă avântam,
    Şi dincolo de lună, voiam să zbor,
    Spre lumile celeste, şi spre hotarul lor.

    Purtând cu el credinţa şi iubirea,
    Sufletul se scaldă-n diafan văzduh,
    Despică nesfârşirea cuprins de bucurie
    Deasupra, peste mări, peste valuri sparte,
    Şi peste nori, şi curcubeu, şi mai deaparte.

    O noapte-ntreagă-am colindat
    Galaxiile, în lung şi-n lat…
    În zori, când m-am trezit, stupoare,
    Venise toamna…”coana mare”…
    Cu poala plină cu nuci şi amărui migdale.
    FRUMOS CÂNTĂ PIANUL…





  • Narura, Iubirea divină…


    Natura e o carte uriaşă
    Pictată de Creator cu gândul,
    Şi templu e, cu vii statui
    Ce-i reprezintă felurite chipuri…

    Tu eşti al Domnului copil,
    Cu suflet pur, şi inima fierbinte,
    Privindu-te, dumnezeirea mă pătrunde,
    Şi prin iubire-mi dă hrană, viaţă, nemurire…

    În ochii tăi albaştri ca seninul
    Zăresc Divinitatea care ne conferă
    Doar prin iubire propria-I natură…
    Şi doar aşa… descopăr ce e adânc în fire!
    Floarea Cărbune
    AUDIŢIE ŞI VIZIONARE PLĂCUTE!





  • Codrule, frate…



    Codrule, frate…
    Trist şi obosit de viaţă
    Vin la tine cu credinţă
    După sfat şi mângâieri.
    Spune-mi mie, dragă frate,
    Iarna, când îţi moare totul
    Cum renaşti, şi cum mai speri?
    Primăvara, cum te vindeci în lumină?
    Esenţa de răşini lecuitoare
    Cum o picuri să-ţi întremi
    Răni adânci ce dor din vremi?
    Codrule, să iubesc vreau, şi să sper
    Că-s un arbor, ce sub trăsnet
    Încă tinde rugi spre cer
    Şi ascult pios, cucernic,
    Crezul sevei, sfânt şi dulce…






    AUDIŢIE ŞI VIZIONARE PLĂCUTE!

    P.S.Uneori mă simt tristă şi descurajată. Şi mă pierd în labirinturile acestei lumi haotice. Atunci mă reîntorc la locurile copilăriei unde mă aşteaptă pădurea, Glavaciocul, Câmpia…

  • Naiadele şi Marinarul

    (POEZIE DEDICATĂ DLUI COMANDOR VASILE CHIRILĂ , COMANDANTUL GARNIZOANEI MANGALIA)

    Pe valuri nemărginite de ocean,
    Plutesc ispititoare sirenele goale
    Şi trupurile ude sclipesc în lună,
    Prin zbuciumatul, transparentul val.

    Tu, marinare, auzi prin vuiet de talazuri
    Cum ademenitor, naiadele te cheamă?
    Îţi murmură şăgalnice ispite
    Şi inima de dragoste le freamătă.

    Sub mătăsoasa volbură de apă,
    Sirenele-şi răsfiră gingaş părul.
    Sedus de-atâta frumuseţe,
    Aruncăle-n adânc inelul…

    Şi-atunci, din albele spume,
    La tine să vină o zână,
    Şi inima, şi mintea să-ţi fure,
    Şi timona corăbiei din mână.

    Pe sub luceferi-cunună,
    Pe tine întreg să te fure,
    Iar mica ta corabie s-alunece
    Spre alte orizonturi, dar fără de tine.

    Această poezie are o poveste scurtă:
    Pe 27.08.2012, am participat la decernarea premiilor oferite de Starpress. Activitatea a avut loc la Mangalia. Printre invitaţi se afla şi un marinar-militar, un comandor. Am lucrat la Marină, iubesc marea şi pe marinari…Aşa că…m-am apropiat de dl comandor şi l-am întrebat cum se numeşte… pentru că nimeni nu-i pronunţase numele deşi era un invitat…
    Simplu şi concis , ca orice marinar, s-a prezentat: Vasile Chirilă…
    Eu i-am întins mâna şi i-am spus: Sunt Floarea Cărbune! Vă spune ceva acest nume?
    – Da, „mama eroină”…

    P.S. În lipsa pozei cu dl Comandor…o postez pe aceasta. Aici ..apare şi dl. Fl. Al. Ţene, Preşedintele LS-România.

    VIZIONARE ŞI AUDIŢIE PLĂCUTE!




  • Visul pictorului


    Pictorul
    Deşteptat în zorii lumii,
    A dorit desăvârşirea,
    Astfel, el pictă femeia,
    Şi pe pânză trase linii
    Adunând pe ea lumina
    Unor sâni rotunzi şi grei.
    Din apusuri ce-ntârzie,
    Şi din tuşe-nfiorate
    Prinde nimb şi întrupare
    O splendoare străvezie…

    Pictorul
    „A visat desăvârşirea…
    Şi-a visat-o ca femeie”.





  • Trezeşte-te, române!



    Mi-e inima potir de-argint
    Ce-adună-n el speranţa vieţii
    Când roua cade peste flori
    În faptul dimineţii…

    Mi-e inima liră vrăjită
    Ce peste veacuri dă ecou
    Prin plâns şi râs, trecute neamuri
    Trezesc în mine cântec nou.

    Şi tot ce mi se-nvolbură prin vine,
    Durere, ură, nădejde ori iubire,
    E din strămoşi venit un glas prin mine,
    Ce către cei prezenţi… credinţă şi demnitate cere.
    Române,
    Decât pe cerul sorţii
    Rătăcitor neîmplinit prin stele,
    Luceafăr e mai bine…să pieri
    Ofrandă luminii care vine.

    Ridică-te şi umblă,
    Urmează-ţi visul, în adevăr trăieşte,
    Sub paşii tăi sunt urme sfinte…
    Sosit e timpul, trezeşte-te, române!
    29 iulie 2012
    AUDIŢIE PLĂCUTĂ!-GHEORGHE ZAMFIR




  • Lacrima credinţei


    E noapte albastră de vară,
    Cu cer senin şi stele vii,
    Pe raza argintie-a lunii
    O perlă limpede coboară,
    În care râde-un strop de cer.

    E-a lumii lacrimă dintâi,
    Ce a-ndrăznit timid să vie
    În ochii mei şi-a-ntregii lumi,
    Credinţa să o reînvie.

    A adăstat o clipă, sub razele de lună,
    Pe geana nopţii tremurând,
    De unde pleacă-un drum spre cer
    Şi-un drum anevoios spre lume.

    A curs apoi, în noaptea ei,
    Arând în carnea cerului cărare,
    Cum ară în adânc de scoici
    Nepreţioasele mărgăritare…





    VIZIONARE PLĂCUTĂ!

  • Omule…

    Omule,
    Ramură a Timpului înflorit
    La vocea Soarelui răsărit,
    În inima mărilor ai fost plămădit,
    Dulcea şi Pura Lumină te-a însufleţit.

    Tu
    Eşti stăpânul Lumii pe Pământ
    Şi la fiecare Început
    Binecuvântezi
    Neprihănita înflorire în Iubire.

    Tu,
    Voce a lui Dumnezeu
    Ţi-ai acordat sufletul
    La muzica sferelor,
    Lăsându-l să călătorească
    În spaţii siderale,
    Prin pulberi de stele strălucitoare.
    E muzica sufletelor- pereche
    Ce se caută prin veacuri
    Încă de la Începuturi,
    Străbătând orizonturi întinse
    Şi Cerurile toate.


    Deşi nu te văd, ţi-aud chemarea
    Şoaptele sunt diafane
    Precum petalele trandafirilor galbeni
    Sub rouă- nfloriţi,
    Clinchetele lor se aseamănă
    Cu vraja sonoră a Clopoţeilor Tibetani


    Ţi-aud chemarea
    Şi- aripi îmi cresc să te urmez
    Când tu mă chemi,
    Prin Calea Lactee să zbor,
    Admirând Răsărituri de stele,
    Din lumi nevăzute,
    Lumi neştiute,
    Lumi fără durere.
    O, bucurie a Zborului,
    O, bucurie a Libertăţii
    Omule,
    Ramură a Timpului înflorit
    La vocea Soarelui răsărit
    Floarea Cărbune


  • Ochi de copil


    De priveşti lumea prin ochii de copil o să-ţi pară totul nou, frumos şi magic. Dacă vei depune un mic efort vei reuşi să priveşti lumea cu inocenţă. Pentru asta, “sinele” tău trebuie să se transforme permanent, să se metamorfozeze, zi de zi. Pictorul, scriitorul, balerinul nu sunt receptori pasivi, ei imprimă, ”lucrarea” pe care o fac cu spiritul lor, dându-i viaţă, unicitate şi mister…

    Privind lumea cu inocenţă, lumea prinde viaţă! Pentru că ochiul nostru însufleţeşte tot ceea ce atinge cu privirea. Frumuseţea se află în ochii privitorului. De fapt… priveşte cu inocenţă şi vei da viaţă! Vei reveni la inocenţă când vei reuşi să vezi iubirea ce respiră în fiecare părticică din “creaţie”.Atunci vei realiza că un pom nu e numai un pom, doar frunze şi crengi, şi nici pasărea doar fulgi şi pene….Pomul şi pasărea sunt expresie a câte unui spirit şi a unei frumuseţi infinite. La fel şi o stâncă, un râu, o floare….În inima lui Dumnezeu , pomul sau floarea sau stânca sau râul sunt copii dragi lui, la fel de dragi cum îi suntem şi noi oamenii.

    În starea de inocenţă lucrurile sunt proaspete. Copilul priveşte cu multă curiozitate ceea ce-l înconjoară dând atenţie fiecărui firicel de iarbă şi fiecărei gâze care i se află în preajmă…Pentru copil nu există “praf” pe lentile, pentru El, lumea sclipeşte de noutăţi…

    Curăţă lentilele de praf şi vei deveni o fiinţă în care sălăşluiesc: Lumina şi Iubirea!
    flora

  • Autorul textelor:Floarea Cărbune(Flora)
  • Sursă poze:Google

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s