Magia clipei

Magia clipei
Afară, întruna ninge, e frig
Şi e noapte,
Încerc să dorm cu tine-n gând,
Să uit că ninge-afară,
Să uit că-i frig,
Să uit că plâng.

Visez…
Îmbrăţişaţi,
Pe malul mării,
Încremeniţi rămânem
Şi valurile înspumate
Se împletesc la ţărmuri,
Iar marea geme în furtună,
Sălbatică furtună.

Privim, zâmbind spre valurile creţe,
Vrăjiţi
Că luna arămie mătasea îşi aşterne purpurie
Pe-a valurilor creste dantelate,
Iar valul, dorul îşi urmează,
Izbindu-se tânguitor de maluri.

„Te iubesc”, timidă am şoptit,
Şi-n jurul nostru, tremură marea,
Talazul, căzând istovit,
Domol s-a retras,
Marea în adânc liniştind…

Pe gura noastră însetată
Un crin virginal a înflorit!
Vină, iubite!
Odihneşte-ţi fruntea
Plină de gânduri
Pe feciorelnicul meu sân,
Sublima clipă să o-nchidem,
Să nu ne mai trezim,
Să nu ne mai trezim…

Floarea Cărbune
Sursă poze : Google

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s