FLOAREA CĂRBUNE între ”SPAIMA DE A FI OM ȘI MINUNEA DE A FI OM” în volumul ”GÂNDURI ÎN AMURG/ Petale de lumină”

CARTEA-GÂNDURISmulsă din matricea existențială a satului natal cu câmpie, pârâu, pădure și legende locale minunate, de la vârsta de 11 ani, purtată de vânturile soartei pe pământ moldovenesc , mai apoi, lângă vuietul mării, la Constanța, după care, în Țara Soarelui Răsare, unde are o fiică și un nepot, distinsa doamnă Floarea Cărbune consideră că a venit vremea ca, elegant, de pe coperta unei cărți și din amurgul vieții, cu melancolie și împăcare, să privească în zarea trecutului , dar și a viitorului , împărtășindu-ne din experiența de viață câștigată din plin și oferită nouă prin:”GÂNDURI ÎN AMURG/Petale de Lumină”, Editura Rafet, Râmnicu- Sărat , 2014, pe coperta IV având considerații critice de Constantin Marafet.
De formație filolog, trăind înconjurată de rafturi de cărți o viață de om, citind cu plăcere ce au scris alții, recomandând tinerilor elevi lectura unor cărți, consideră că acum, după lupta vieții, din care a ieșit învingătoare, are să ne transmită ceva din acumulările de înțelepciune , din gândurile adunate ca mierea de pe florile anilor în fagurele vieții.
Structurată în patru capitole:
Cap.I- Amintiri, cugetări, reflecții;
Cap. II-Trăistuța cu povești;
Cap. III- Legende românești;
Cap. IV- Legende japoneze(repovestite), cartea ”GÂNDURI ÎN AMURG” se adresează, în egală măsură, bunicilor, părinților, dar și nepoțeilor.
Primul capitol este destinat celor adulți, deoarece se adresează celor ”mari” cu gândul și cu fapta. Celelalte trei capitole sunt adresate celor ”mici”, pe care îi încântă cu învățături desprinse din înțelepciunea poveștilor și legendelor.
Un frumos portret realizat pentru autoare de către pictorul Mihai Cătrună (de origine tot teleormănean ) ”străjuiește” intrarea în lumea cărții de față.
”Trandafirul galben, sălbatic…”, ”Lacrima iubirii”, ”Meditație la malul mării…”, ”Scrisoare către copiii mei”, ”Învățătoarea”, Darul îngerului”, ” Ochi de copil”, ”Zborul spre sine”, ”Dorul”, Dragă Moș Crăciun”, ș.a., sunt tot atâtea confesiuni ale autoarei către sufletul cititorului, onorat de această cinste.
După o viață, în care, în suflet s-a infiltrat și bucuria, și durerea, și iubirea, dar și disperarea, înțelegând de-acum glasul mării, al câmpiei natale, al pietrelor, al florilor, al fluturilor, știind să privească cu drag în ochii de copil, zburând în permanență spre sinele adânc, autoarea ne acordă cu generozitate atâta încredere atunci când ni se confesează în acest fel:”Văd întinsul albastru al mării și Curcubeul, care, tandru și delicat,arcuindu-se peste întinderea ei nemărginită, pare a fi punte între două lumi, unind Cerul cu Pământul. Atunci, gândului aripi îi pun și urmez puntea multicoloră dincolo de zare, fără a ști de mă voi mai întoarce.”(”Curcubeul”)
Fiecare fragment confesiv se finalizează cu o perlă de înțelepciune, care aparține autoarei sau unor filozofi și oameni ai cărților, și care se constituie ca o ”summa” de idei și concepții exprimate .
Minunat sună cererea unei femei în amurgul vieții către darnicul Moș Crăciun:” ”Ți-aș cere sufletul-geamăn sau sufletul-pereche… Dar, cine știe, dacă obosit de atâta alergătură pe meridianele globului și amețit de lumina diamantină a zăpezii pe care o înfrunți , an de an, ca să ajungi până la noi, nu te vei înșela iarăși, orbit, dar și obosit din cauza furtunilor de ceață argintie…!?”(”Dragă Moș Crăciun”)
O carte care te îmbogățește moral și sentimental, stenică, profundă și originală, care te poartă pe tărâmuri de vis, într-un spațiu autohton dar și al orientului îndepărtat(pentru că doamna Floarea Cărbune își deapănă legendele japoneze în conlucrare cu nepotul Inoguchi Alexandros Dimitrios, anul I- gimnaziu, Asakusa- junior Highschool, Japonia).
O lume edenică autohtonă, dar și orientală, cu personaje specifice, se desfășoară cu măiestrie sub ochii noștri și ne atrage și pe noi în timpuri și locuri de vis. Despre virtuțile etice și estetice ale creațiilor în care suprarealul domină nu ne mai mirăm, pentru că ele au funcționat dintotdeauna, constituindu-se ca niște proiecții în imaginar a tuturor dorințelor rămase nerealizate aici, în spațiul realului.
Într-un nesfârșit zbor spre sine, autoarea a exclamat adeseori:” Doamne, încerc să te ating, dar mâna mea nu poate cuprinde Infinitul. Acum, zborul este spre mine însămi, spre Sinea superioară!” Sigur că orice înaintare este facilitată de cunoașterea de sine așa cum scrie și la intrarea Templului din Delphi:”Nosce te ipsum!”
Luptătoare pe drumul cunoașterii, doamna Floarea Cărbune demonstrează încă o dată, prin cartea ”GÂNDURI ÎN AMURG”, citându-l pe Carlos Castaneda, că:”Doar un luptător poate rezista pe drumul cunoașterii , căci arta lui constă în a găsi un echilibru între spaima de a fi om și minunea de a fi om.”
Cu încântare am citit ”GÂNDURI(le) ÎN AMURG” ale doamnei FLOAREA CĂRBUNE și consider că trei generații de oameni pot deopotrivă să-i urmeze chemarea de a găsi în ea echilibrul dintre spaima și minunea de a fi om.
Cu admirație,
Prof. Georgia Landur Vintilă

33

Anunțuri

2 răspunsuri la „FLOAREA CĂRBUNE între ”SPAIMA DE A FI OM ȘI MINUNEA DE A FI OM” în volumul ”GÂNDURI ÎN AMURG/ Petale de lumină”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s