La cules de struguri…Purani de Videle

Motto:
„Inima omului este ca şi pământul: poţi semăna, poţi planta, poţi construi ce vrei la suprafaţă, dar ea va continua să aibă florile si fructele sale.”
(Victor Hugo)


1      Toamna se culegeau viile. Părinţii mei nu aveau vie, dar avea tetea(bunicul dinspre tată), Dumitru Dumitrache. Era aşezată pe un teren în pantă, în „vâlcea”, iar la capul viei străjuiau trei nuci falnici, de a căror umbră se bucurau nu numai oamenii, ci şi păsările, chiar şi micile animăluţe. Via lui tetea era un punct de reper. Când cineva voia să localizeze propriul loc spunea: mai la deal sau mai la vale de via lui Codreanu.
Când venea vremea culesului de vie, ne bucuram ca de o mare sărbătoare. De fapt, era sărbătoarea Pământului care umpluse de rod butucii viei, sărbătoarea vieţii. Aroma strugurilor copţi plutea peste câmpie chemându-te… Dar, înaintea oamenilor, de cum răsărea soarele, alergau hărnicuţe albinele, înfruptându-se din dulceaţa boabelor parfumate. Şi era o mulţime de struguri…Unii erau chihlimbarii, de parcă adunaseră tot auriul soarelui, alţii erau negri ca murele, şi mai erau albi şi rose.
Se aduna în ciurpenii strugurilor, dulceaţa câmpiei, căldura soarelui, aroma florilor şi speranţa lucrătorului. Astfel de bunătăţi n-am mai mâncat din acea vreme; mustul era negru şi vârtos, un adevărat elixir al vieţii. Copil fiind, îl mâncam cu pâine, iar maia făcea şi magiun din el.
Mustul se obţinea printr-un ritual anume: înainte de culesul viei, se pregăteau hârdaiele şi vasul din lemn în care avea să curgă „viul” viei care…
Lin se scurgea în vane
De parcă s-ar întoarce
La iarăşi matca lui.
După cules, coşurile cu struguri erau răsturnate, pe rând, în lin(vas în formă de jgheab, în care se storc strugurii), iar tatăl meu, care avea puţini ani peste 30, după ce-şi făcea riguros toaleta picioarelor, se urca şi juca strugurii. Era un fel de dans ritualic… în urma căruia se obţinea cel mai dulce must şi cel mai gustos şi aromat vin.

Printre iubitorii de licoare a lui Bachus, umbla o vorbă:” Mustul e copil în leagăn ./ După ce-a- mplinit un an,/ Vinul bunelor podgorii e ca pruncul dolofan.”
Cred că sunt şi azi oameni în sat, care mai ştiu de via lui Codreanu.
Când s-a făcut colectivizarea, lui tetea i-au arat nu numai via, ci i-au brăzdat şi inima. A trecut dincolo, neîmpăcat, în august, 1973. Acum, înţeleg ce a simţit el… Ce a simţit ţăranul român, în general…

Bunicii dinspre tată(maia şi tetea);SAFTA ŞI DUMITRU DUMITRACHE

tete şi maiaSlăvit fie, ţăranul român!!!

(Floarea Cărbune-„Rădăcini-Purani de Videle, locul magic al copilăriei mele), Editura Lidana, 2010

Wine_grapes_cr 1394 2012+Fruit+of+the+Gods 4048065142_2f068bef8d afuz-ali afuz-ali2 aGrapevineW bachus scrie scriitorul Cabernet-grapes chasselas-d-acute-ore COPERTĂ FB grape_vine_fruit_painting Grape_Vines_-_Cliff_Lede_Winery grapes still GrapevineTattooIdeasAndMeanings img_8227 lacules la-cules-de-struguri main_wine_61537100 micaela-eleutheriade-cules-de-vie mustarie mustul neighborhood-grapevine-kathy-braud niabell_bunch_grape_vine-image2 struguri Tokaj-borvidek vfrt vin

SURSĂ POZE:WIKIPEDIA

Anunțuri

4 răspunsuri la „La cules de struguri…Purani de Videle

  1. „Când s-a făcut colectivizarea, lui tetea i-au arat nu numai via, ci i-au brăzdat şi inima. A trecut dincolo, neîmpăcat, în august, 1973. Acum, înţeleg ce a simţit el… Ce a simţit ţăranul român, în general…”Ce frumos ! E bine ca amintiti cat de profunda era legatura taranului muncitor de glia sa .O dupa amiaza senina! Frumos montaj!La adunarea strugurilor si la stoarcerea lor cu teascul,am participat si eu cu f multi ani in urma! Amintiri care raman pe vesnicie…

  2. Prin finețea cu care sunt prezentate trăirile sufletești ale țăranului român de altădată în momentul culesului roadelor muncii sale, prin acuratețea cu care ni se etalează legătura dintre om și natură dar și prin readucirea în primplan a activităților importante din satul românesc de altădată, se obține o remarcabilă descriere a tradițiilor poporului român. Puțini oameni talentați au trăit și au muncit efectiv alături de românii din acele vremuri pentru ca mai târziu să ne poată reda cu adevărat intensitatea trăirilor și adevărata valoarea a țăranului român care prin munca sa reușea să-și hrănească familia și să dea mai departe din preplinul muncii sale. Felicitări stimată doamnă pentru că ne reamintiți cât de frumos este sufletul de român!
    Cu aleasă prețuire,

    Simina Silvia Șcladan

    • Mulţumesc şi eu, Crăiasă a Bucovinei”, pentru înţelegerea mesajului privind viaţa părinţilor şi a bunicilor noştri. Au muncit, e adevărat, dar munca nu e o ruşine. E drept, ridicau o casă într-o viaţă de om, dar îşi creşteau copiii cu drag. Azi, totul se vrea repede, lumea se grăbeşte…Spre ce, oare? E adevărat, până la 11 ani, am muncit alături de părinţii mei. În localitatea mea exista un cult pentru copii şi pentru muncă… Chiar de erai la „şcoli înalte”, trebuia să pui mâna pe sapă. Pâine fără muncă nu exista, şi nici şcoli fără taxe…Azi, e de nerecunoscut…Cu admiraţie,
      Floarea Cărbune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s