Ploaia

ploile

Degete diafane îmi bat în fereastră
Şi picuri în tăcere se revarsă
– Plouă! Nepoţica îmi spune.
– A, nu! Nu plouă,
Sunt lacrimi transformate-n rouă,
Lacrimi de femeie, diamante pure,
Unele sunt plânse,
Altele,
Cerul abia acum le plânge…

Mă plimb prin ploaie
Şi-mi curg lacrimi şiroaie…
– Plângi ? Nepoţica mă întreabă.
– A, nu ! Plouă…
Dar pe furiş îmi şterg un bob de rouă.
Şi totuşi…plouă!?

37829427_14998659_24012573

37829427_2589031_24012575

37829427_4154749_24012571

37829427_11869075_24012576

37829427_11918426_24012572

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s