Noaptea,
precum un fluviu cu ape cristaline,
ducea spre veşnicie
iubirea noastră,
corabie de aur şi rubine,
cu toate pânzele desfăşurate
pe calea spre Eternitate.
Sub înfloriri de roze
romantice-n visare,
am străbătut milenii
trecând peste hotare
de lumi celeste…
Iubirea noastră sublimă
îşi risipea în noapte
dulceaţa-i divină
şi la marginea lumii
sosise tinereţea noastră
precum un şoim
din înălţimi albastre…
FLOAREA CĂRBUNE
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.