VALURILE VIEŢII

Imagine

În zori,
Fereastra sufletului meu s-a deschis –
E fereastra prin care privesc oceanul vieţii;
Valurile lui urcă şi coboară;
Se zbuciumă valurile –
Naşterea şi Moartea
Urcă şi coboară în ritmul lor
Din Cer predestinat.
Sufletul meu,
Neobosit albatros, îşi deschide aripile
Plutind deasupra oceanului vieţii,
Sărutând luceferii.

Inima-mi şopteşte:
„Se-apropie noaptea, femeie,
Şuviţele părului tău încărunţesc…
Auzi?
Se scurge nisipu-n clepsidră,
Tu nu percepi mesajele de dincolo
În zborul solitar şi îndrăzneţ?”
Eu inimii-i răspund:
„Ce dacă păru-mi cărunţeşte,
Voi fi la fel de tânără sau bătrână
Precum e Timpul cu ale sale anotimpuri.”

Mi-e sufletul pribeag
Şi năzuieşte spre neştiute depărtări,
Aşa cum pasărea din colivie
Visează imaginare evadări.
În setea mea de nemărginire,
Îmi caut odihna în alte sfere,
Poate în Nemurire…

(Floarea Cărbune)

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s