Eu ştiu femeia…

iubire
Eu ştiu femeia. Ea-i râu,
împlinită în linişte şi lumină
negrăbită şi nu largă-n brâu,
dar nu poţi să-i atingi adâncurile cu mâna.

Se-ntâmplă ca oamenii în forfoteala lor,
pe negândite, aşa simplu, uitau,
în drumul lor o coteau spre ea,
spre liniştea şi răcoarea ei.

Dar mintea le-o biciuia
golful adânc azuriu,
şi dacă în el s-a-necat careva,
altul, curajosul, a învăţat să înoate.
(Floarea Cărbune)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s