Craiul îndrăgostit

Craiul îndrăgostit

stire-26-sept-fluturi

         De curând, m-am mutat la Valu lui Traian, într-o căsuţă cochetă căreia, buna mea prietenă, poeta Georgeta Olteanu, i-a spus, când a văzut-o prima dată, „Cetatea Soarelui”, întrucât este îmbrăcată în ceramică portocalie. Pentru că îmi plac florile şi fructele, am avut grijă ca în primăvară, să semăn cât mai multe şi diverse seminţe de flori, dar să şi plantez câţiva butaşi de căpşuni, zmeură, mur, coacăz şi agriş. Acum, grădiniţa mea este plină de flori, care mai de care mai frumoase: petunii cu petale catifelate, regina nopţii cu parfum delicat, trandafiri nobili şi crăiţe cochete, îmbrăcate în rochiţe la fel de elegante ca şi cele ale dansatoarelor spaniole. Dimineaţa şi în amurg, harnicele albine culeg,  în coşuleţe, nectar şi polen pe care îl transportă la stupi. Pe lângă ele, pe corolele florilor se mai găsesc viespi cu acul înfricoşător, dar şi fluturi, cavaleri şăgalnici, în căutare de dulceaţa iubirii…
În după-amiaza aceasta(31.08.2011), în timp ce admiram florile care îmi trimiteau parfumul lor suav la fiecare adiere a vântului, mi-a atras atenţia un fluture căruia i-am spus, în glumă, „îndrăgostitul tomnatic”. Vara aceasta, florile mele au fost vizitate de fluturi cu aripile pictate în culori vii şi pastelate, fiind cu mult mai frumoşi decât acest „îndrăgostit ciudat” ce are aripile nisipii. Făptura lui este o capodoperă în miniatură, suavele-i aripioare fiind adevărate minuni ale naturii. Preţ de câteva minute, i-am admirat mişcările graţioase. La început, a zburat din floare în floare, de la petunii la zorele, de la ele… la florile domneşti, iar de aici… la crăiţe. Zborul lui unduios semăna cu un tainic dans al iubirii, un ritual al dragostei. Era vesel şi vibra de iubire la fiecare sărutare. Într-un târziu, ameţit, s-a oprit pe floarea unei crăiţe cărămizii.
Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-am reuşit să-i descifrez misteriosul mesaj,  dar crăiţa s-a înclinat delicat sub îmbrăţişarea lui, de parcă ea ar fi înţeles sublima chemare a dragostei. Astfel, am putut să-l privesc mai îndeaproape. Aripile lui păreau suflate cu pulbere de stele… căci aveau scânteieri diamantine. Nu ştiu prin ce minune, dar nisipiul s-a transformat într-o nuanţă de albastru-cenuşiu, asemănătoare ceţurilor nordice şi, cu fiecare bătaie a lor, culoarea devenea mai intensă. Admiram o minune a naturii, fragilă şi delicată. În îmbrăţişarea-i tandră, fluturele părea că se contopise cu crăiţa. Atunci, mi-am spus: poate că şi el este un crai! Am să-i schimb numele şi am să-i spun, „craiul îndrăgostit”. Când îşi contempla cu atâta iubire crăiţa, i-am făcut câteva poze pentru a imortaliza clipa sublimă. Fluturele acesta este un îndrăgostit cu atitudine, un Don Juan zburător…Frânt, de atâta zbor şi căutare, Craiul a găsit,  în sfârşit, ceea ce căuta, ataşându-se tot mai mult de floarea iubită…
Mantia nopţii a coborât  peste tărâmul Cetăţii Soarelui, învăluindu-l în trena-i ţesută cu stele. În zori, l-am găsit în acelaşi loc, înconjurat de diamante strălucitoare în care se oglindea creând senzaţia unui roi spectaculos de fluturi… Astfel, trecu fericit în cealaltă dimensiune…

 (Floarea Căbune)

image+(1)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s