ALCHIMIA FRUMOSULUI ÎN GRAFICA ŞI PICTURA LUI MIHAI CĂTRUNĂ

DESTĂINUIRE

Motto:”Arta nu este ceea ce vezi, ci ceea ce îi faci pe alţii să vadă”.(Edgar Degas

Nu sunt pictor, ca atare nu am studiat pictura, dar mă voi încumeta să vorbesc despre arta lui Mihai Cătrună. O voi face în calitate de beneficiar, în ghilimele spus, al frumosului pe care el, cu atâta măiestrie, îl creează.
Ce văd eu când îi privesc lucrările de pictură sau grafică? Văd idealul feminin, crâmpeie de cer, apele verzi-albastre ale mării, curcubeul, fire de nisip, iubire, generozitate, muncă, pasiune… Experienţa vieţii m-a învăţat că, dacă am regretat ceva vreodată…a fost ceea ce n-am avut curajul să fac. Aşa că…o voi face pe aceasta…
Mihai Cătrună este un pictor de care m-am apropiat sufleteşte şi pe care îl înţeleg dincolo de înţelesuri… Pare paradoxal, nu?! Adevărul este că îi simt mesajul esoteric, criptat în fiecare adiere a pensulei pe şevalet … simt mai mult decât aş putea să descriu…Fiecare linie dintr-un desen sau nuanţă de culoare dintr-o pictură poartă mesaje tainice pentru sufletul meu sensibil…
Omul Mihai Cătrună, în percepţia mea, este un bărbat ce întruchipează onoarea cavalerilor mesei rotunde, dar care foloseşte pensula în loc de sabie…În atelierul domniei sale m-am simţit copleşită de splendoarea seducătoare…în albastru…

ATELIERUL

Cu aleasă preţuire,
Floarea Cărbune

Anunțuri

21 de răspunsuri la „ALCHIMIA FRUMOSULUI ÎN GRAFICA ŞI PICTURA LUI MIHAI CĂTRUNĂ

  1. Doamna Floarea va mutumesc pentru toate si va rog sa imi permiteti a va dedica ltima mea poeze

    Gânduri în noapte

    Inima mea zboară la tine,
    Zboară sus către cer,
    Repetând obsedant
    Un cântec nupţial.
    De sus vulturul mă priveşte gelos,
    Furios, gata oricând
    Să se repeadă în jos,
    Cu ciocul flămând, plin de ură,
    C-am îndrăznit,
    Cu tine să fiu fericit,
    Deşi m-au avertizat
    Veveriţa, cârtiţa, lupul
    Şi alte târâtoare de pe pământ…

  2. Sub geamul tău îţi cânt în ceas de seară,
    Când ochii-ti strălucesc ca mii de stele
    Şi buzele-mi trimit mii de bezele,
    Iar eu scot note tandre din chitară.

    Cântecul meu vreau, să te-nvăluiască
    Şi să trezească uitatul tău amor,
    Înfierbântând trupul tău fremătător,
    Pătimaş acum iar să mă iubească.

    Să retrăim, iar dulcele paradis,
    În braţe când trupul tău am să-l cuprind
    Şi buzele le sărut ademenind.

    Cu trupul tău fierbinte, fremătător,
    Frenetic şi dornic de aprins amor,
    Vei trezi la viaţă vechiul nostru vis…

  3. Mă impresionează căldura şi tandreţea exprimate în poezia ta, Klein Anton Tony…Aşa că, am să-ţi dau o replică:
    Noaptea,
    precum un fluviu cu ape cristaline,
    ducea spre veşnicie
    iubirea noastră,
    corabie de aur şi rubine,
    cu toate pânzele desfăşurate
    pe calea spre Eternitate.

    Sub înfloriri de roze
    romantice-n visare,
    am străbătut milenii
    trecând peste hotare
    de lumi celeste…

    Iubirea noastră sublimă
    îşi risipea în noapte
    dulceaţa-i divină…

  4. Doamna Flory aprecierile dumneavoasta ma fac sa ma simt mandru si onorat, cat despre replica, m-a lasat fara cuvinte.
    Astazi fiind inainte de sarbatori, va rog sa imi permitetisa va ofer poemul postat astazi pe blogul meu:

    Te iubesc legal

    Cea mai mare ignoranta este sa respingi, dar să respingi ceva, despre care nu ştii nimic…

    Te iubesc interzis,
    dar te iubesc legal.
    C-aşa fu prezis
    fără gândire
    sau scotocire
    într-un cod penal.
    Dar am voinţă
    şi vreau o sentinţă,
    cum scrie la carte
    prin nu ştiu ce parte
    un text infernal
    pentru omul banal.

    Aş dona şi sânge,
    de-ai fi la spital.
    Un om stă şi plânge
    la colţ de stradă,
    fără să vadă
    doinind un caval.
    Aici doar câinii
    ling colţul pâinii,
    lătrând la cine,
    pe furiş vine
    cu gând necurat
    sau pus pe furat.

    Acum scriu cuvinte
    Şi gândesc la tine,
    Cum fără minte
    Seară de seară
    în miez de vară
    veneam la tine
    cu o privire
    şi o iubire
    de om fericit
    adesea hulit.
    De ce pătimesc,
    ori poate iubesc?

    Unde-i răspunsul? De nu-l găsesc…

    • Mă uimiţi, dle Tony! Vă răspund cu:
      Dor

      Izvorul primeneşte fântâna
      precum dragostea o inimă

      totul este unic
      totul este legat
      prin Legea Divină
      totul se împleteşte
      într-un alt mister.

      Aura mea se interferează cu a ta
      aşa cum munţii respiră cerul
      aşa cum frunza în toamnă
      tulbură pământul cu răcoroşi fiori,

      priveşte răsăritul, dragostea mea!

      La fel cum sărutul înfloreşte
      prin sărutul pe care mi-l dai.
      Când inelele noastre de nuntă se ating.
      O pace înaltă, intră pe uşa inimii mele!

      Priveşte asfinţitul, dragostea mea!

      Vino mai aproape!
      Numără stelele!
      Sclipiri de rubin îmi curg prin vene

      drumurile nopţii se îmbrăţişează tăcut
      aşa cum toate râurile în Dunăre vor să se scalde.

      Sper să vă încânte!

  5. Pe umărul meu larg şi puternic
    Reazemă-ţi fruntea, lăsând părul să cadă,
    Roşul din obraji să nu se vadă,
    Că-mi lipeşti de piept sânul obraznic.

    Ne topim în noapte, ca să fie,
    Doar iubire in jurul nostru,
    Dorinţei nu-i pune căpăstru,
    Ce va urma, cine să mai ştie?

    Valul să ne poarte în iubire,
    Pătimaşi vom pluti doar către larg,
    Să nu vedem nici maluri, nici catarg,
    Numai a iubirii împlinire.

    Ne vom iubi aşa zi, noapte
    Şi dezlănţuiţi amândoi să fim
    Fără să ştim când să ne oprim
    Răspândind în jur doar mii de şoapte…

    • Superb! Replica este aceasta:

      Căile dragostei

      Sunt lungi şi complicate
      Căile dragostei.

      Poezia şi muzica
      Împreună răsar în inimă,
      Pe drumul întortocheat
      Al Iubirii.
      De unde începe
      Şi unde se termină dragostea
      E greu de spus.

      Suferinţa
      E petala înlăcrimată
      A dragostei,
      Sau e doar poarta de trecere
      spre topirea
      A două suflete
      Ce se întâlnesc pe cărările vieţii?!
      E predestinare
      Sau pură întâmplare?
      Cine poate şti!?
      Dragostea
      mută munţii din loc,
      Ca şi Credinţa…

      Cu admiraţie,
      Floarea

  6. Cadoul meu cel mai râvnit

    Ce-ai zice, dacă-ţi pui o fundă mare
    Şi-n şoapte dulci ca mintea să-mi îmbete,
    Tu fără să-mi fi pus vreo întrebare,
    Vei fi cadoul ce-l găsesc în ghete?

    Să-mi fii şi nebunie şi păcat
    Să-mi fii ce vreau şi tot ce am în minte!
    Că am răspuns, când moşul ma-ntrebat…
    ,,Am fost, îţi jur, un băieţel cuminte!’’

    • Ce frumos:”Că am răspuns, când moşul ma-ntrebat…
      ,,Am fost, îţi jur, un băieţel cuminte!’’

      Uite ce-aş zice:

      De dragoste…

      Mi-eşti drag şi-ţi ascult paşii
      Cum se-apropie tăcuţi
      Aşa cum se furişează primăvara
      În livezile ce peste noapte
      Irump în cascade de flori.
      Parfumul lor îmbătător ne poartă
      Spre bucurii fără de margini.

      Eu sunt o melodie,
      O şoaptă de iubire
      Ce m-am dăruit ţie,
      Şi te-am rugat
      Din culori să mă zămisleşti.

      Te-am lăsat să mă răsfiri
      În fâşii de vise
      Pe care să le-arunci spre Infinit,
      Să-mi risipeşti gândurile-n zări,
      Precum umbrela de păpădie
      Ce sub adierea vântului,
      Se preface în zeci de fluturi zburători.

  7. Iar eu din drasgoste mereu asa voi zice

    De mă iubeşti,

    De mă iubeşti, cu mâna fă-mi un semn,
    Că-n cinstea ta-i magnolia în floare
    Şi cerul plin de stele călătoare,
    Ce doar iubirii îi mai fac îndemn.

    Iubito, tu ai buzele de miere
    Şi pielea ta sub gura mea se coace,
    Inimii noastre-i place să se joace,
    Iubirea-n parul tău e adiere.

    Te vreau iubito lângă mine-aproape.
    Ca visul trec ore de iubire,
    Chipul meu umple-a ta privire,
    Când ochii tăi schimbă mii de ape.

    Eu să fiu un răsfăţat de soartă.
    Şi-n braţe să îmi cazi gingaşă floare,
    Iar dorul să nu simtă că mă doare,
    Când iubirea către rai mă poartă.

    Nu-ţi voi rosti cuvinte la-ntâmplare
    Ci doar de adevăruri pline.
    Valuri să te poarte înspre mine,
    Că din portul meu nu ai plecare.

    • La aceste versuri:
      „Nu-ţi voi rosti cuvinte la-ntâmplare
      Ci doar de adevăruri pline.
      Valuri să te poarte înspre mine,
      Că din portul meu nu ai plecare.”
      VOI RĂSPUNDE CU:

      TAINICA IUBIRE

      E ora de amiază,
      Maiestuos,
      Azurul se înclină
      Spre Mare
      Cu trupul său de Lumină
      Vibrând de iubire .
      Din Înalt, când se aruncă,
      Îndrăgostite valuri
      I se supun ca la poruncă.

      Şi blând ca zefirul
      Ce-adie pe undă,
      Cu blândeţea iubirii adânci
      Le inundă.

      Aici, la Ţărm
      Unde Necuprinsul albastru începe
      Iubirea dansează liberă
      Pe puntea valurilor.

      Aici, unde nimbul Soarelui
      De crestele valurilor s-a spart,
      Împrăştiind pulberi de aur,
      Aici, îndrăgostiţii dansează
      Pe oglinzile valurilor
      De nimeni, nimeni, tulburaţi.

      LA MULŢI ANI DE MOŞ AJUN ŞI MÂINE DE MOŞ CRĂCIUN!

    • Domnule Tony, bucurie şi încântare am simţit şi eu. Vă mulţumesc pentru Colindă…E ca şi cum m-aţi colinda dvs. Şi, mai e ceva, pătrund în universul copilăriei dvs., al locurilor unde v-aţi născut. Ardealul, Ardealul…l-am admirat dintotdeauna. Eu sunt di Teleorman şi trăiesc la Constanţa… la Marea ce mare…
      Vă spun un frumos, „la revedere”…Merg să frământ pentru plăcinte…O zi magică!
      La mulţi ani de Moş Ajun şi mâine de Moş Crăciun!
      P.S. Îmi place să comunic, să mă bucur…Vă mulţumesc pentru tot,
      Floarea Cărbune

    • N-am putu pleca înainte de a vă lăsa această poezie de suflet:

      Bunicii

      Pe vatra veche,

      jarul de sub cenuşă
      aşteaptă răbdător
      venirea bunicilor
      plecaţi
      în vizită la îngeri.

      E iarnă.
      Noaptea, târziu,
      cineva
      s-a oprit
      în pragul inimii mele.

      Bunicii
      au sosit
      de pe tărâmul îndepărtat
      al viselor.
      Sunt iarăşi copil,
      lemnele
      ard vesele
      pe vatra veche.

      E seara de Crăciun…

  8. Darul meu ceresc.

    Buza ta umedă un sărut cerşeşte,
    Trupul se-ncinge de dragoste, de dor,
    Aprins acum de fierbintele amor,
    Pătimaş se zbate şi se zvârcoleşte.

    Ochii mari strălucesc ca două stele,
    Buzele-ţi murmură cu zor neînţeles
    Acelaşi geamăt ce l-am auzit ades’,
    Când uniţi eram la bune şi rele.

    La tine, patul cald mereu mă cheamă
    Flămând, însetat acum în miez de vară,
    Lacom să culeg a ta comoară.

    Cu tine de nimic nu-mi este teamă,
    Că eşti, doar ce mi-am dorit şi îmi doresc.
    Da femeie! Tu eşti darul meu ceresc

    • Vino lângă mine

      Blândă, senină şi parfumată

      E-o zi de vară în zori,
      Deasupra câmpiei,
      Soarele paşnic veghează
      Naşterea rodului din flori,
      Floarea- soarelui îşi deschide corola,
      Îndrăgostită de zâmbetul soarelui
      Ce tocmai răsare,
      Pământul şi Cerul, în zare
      Mâna îşi dau,
      Trăind deopotrivă fiorul vieţii.
      Din amorţire,
      S-a trezit şi inima mea,
      Flacăra ei irumpe,
      Până la Cer ajunge,
      Speranţele- oglindeşte
      Dar dragostea se răzvrăteşte
      Şi-n inimă, şi-n Cer, asemenea…
      Aşteptându-te, însingurată,
      Inima de dor tânjeşte
      Şi-n taină te cheamă…

      Cât timp tu eşti departe,
      De dor,
      Eu nu mă pot despărţi,
      Căci nu mă pot izbăvi de-a te iubi…
      Vino lângă mine, în zori,
      Împreună să admirăm sub soare
      Naşterea rodului din flori!

  9. Licoare magică

    Te-am zăvorât în inima mea,
    Ca pe-o candelă într-un sanctuar.
    Icoană îmi eşti, icoană primită în dar,
    La care-ndelung mă rog,
    Cerând îndurare,
    Căci prin magie,
    În inima mea te-am ademenit.

    Ai fost grăunte de polen
    În livada cu migdali înfloriţi,
    Pe care, îndrăgostită l-am adunat
    Şi-n taină deplină,
    Licoare magică am fermecat.

    Pulbere de stele, praf de dragoste,
    Amestecate cu flacără şi fulger,
    Toate născătoare de dragoste,
    Doar pentru dragoste născătoare…

    Vei rămâne zăvorât în inima mea,
    Grăunte de polen pe staminele florii,
    Rod vei deveni, şi vei renaşte în mine,
    Rod al dragostei, plin de parfum şi iubire…

    Te-am zăvorât în inima mea,
    Ca pe-o candelă într-un sanctuar…

  10. Azi te condamn să stai

    Te voi aştepta o viaţa, ştiu că vei veni,
    Chiar pentru a-mi aduce doar ultimul sărut
    Apoi m-aş naşte iar – şi-aş aştepta să vii
    Mereu şi de la capăt, mereu alt început

    Pierdută, regăsită, cum pot să te numesc?
    Nu mă gândesc la mâine, că azi sens vieţii dai
    Dacă n-aş mai fi, renasc, să te iubesc,
    Iar dac-ai vrea să pleci…azi te condamn să stai

    Visând întreaga viaţă, trăiesc pentru-a visa
    Eterna mea absentă, prezenta doar în gând…
    Am să te-aştept o viaţă! Şi-un veac te-aş aştepta,
    Însa te rog mă iartă, dacă te-aştept plângând…

    Nu mă gândesc la mâine, că azi sens vieţii dai,
    Iar dac-ai vrea să pleci…azi te condamn să stai.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s