ÎNVIEREA DOMNULUI

ÎNVIEREA DOMNULUI

Până am plecat de acasă, bunicuţu ne povestea despre Iisus, despre jertfa lui şi despre Înviere şi Ridicarea la Cer. Fiind un copil curios îi punem multe întrebări la care îmi răspundea cu răbdare. Obişnuia ca, în fiecare seară, la lumina lămpii din perete, să citească din Biblie, capitolele referitoare la sărbătoarea ce urma:Crăciun, Sfintele Paşte etc. Astfel, am ştiut că Paştele ca şi Crăciunul sunt două Mari Sărbători creştine de peste an.

De Paşte se sărbătoreşte Învierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica – a treia zi după Scripturi-femeile purtătoare de mir au găsit mormântul gol. Mormântul era gol pentru că Iisus Hristos înviase:
15. „Femeie”, i-a zis Iisus, „de ce plângi?Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”
16. Iisus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors, şi I-a zis în evreieşte:”Rabuni!” adică:”Învăţătorule!”(Ioan-20)
Iisus Hristos a dobândit cea mai strălucită biruinţă, biruinţa asupra morţii şi asupra ignoranţei omeneşti. Deşi biruinţa i-a fost tăgăduită, credincioşii n-au uitat-o, sărbătorind-o cu bucurie şi evlavie. În „moartea” Lui stă mântuirea neamului omenesc, în Învierea Lui stă triumful Luminii asupra Întunericului. Prin suferinţa şi moartea Mântuitorului ne bucurăm azi, de Înviere, şi trăim triumful lui Iisus Hristos asupra morţii, ca şi cum ar fi al nostru.
El a murit pentru noi şi a înviat pentru noi! În Moartea Lui stă mântuirea omului, în Învierea Lui stă biruinţa omenirii. Bucuria şi nădejdea noastră cea mai mare este bucuria pascală pe care o trăim nu numai în cele patruzeci de zile de sărbătorire ci în fiecare zi şi ceas al vieţii noastre de creştin. Cu fiecare salut pascal „Hristos a Înviat!” şi „Adevărat a Înviat”! mărturisim şi trăim Învierea.
Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii dintre sâmbătă spre duminică, clopotele încep a bate iar preotul – cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână-urmat de credincioşi, iese cu lumânarea aprinsă (Lumina) şi înconjoară biserica de trei ori. Când preotul va rosti „Hristos a înviat!” toţi cei prezenţi la slujbă, vor răspunde în cor: „Adevărat a înviat!”.


Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întorcea acasă unde capul familiei făcea o cruce mică pe grinda camerei în care locuiau sau pe uşa de la intrare , afumându-le cu lumânarea, semne pe care le păstrau tot restul anului întrucât exista credinţa că protejează familia de rele.
Oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor, se spăla cu apă curata, îşi pun straie noi, iau câte o lumânare si pornesc către biserică. Prin acest răspuns se recunoaşte taina Învierii iar această formulă de salut va fi rostită, între oameni, timp de 40 de zile, până la Înălţarea Domnului.
Ei puteau să se înfrupte din bunătăţile pregătite numai după ce acestea erau sfinţite de către preot în timpul Liturghiei. Abia aşteptam clipa aceasta, clipa degustării bucatelor…
Luni, a doua zi de Paşte, la Purani, oamenii mergeau la cimitir unde făceau pomana morţilor. Pe terenul aferent cimitirului, se instalau mese pe care fiecare gospodar aşeza bucatele pregătite pentru pomană. Îmi reamintesc, deşi e o amintire foarte veche, cum bunicuţa mergea cu sarmalele şi ciorba în oale mari de lut pe care le lua de pe foc în momentul când înhămau caii la căruţă. La biserică, mâncarea ajungea caldă, tocmai bună de mâncat. Bătrânii spuneau că în Săptămâna Luminată, porţile Raiului sunt deschise iar sufletele celor care mor, în acea săptămână, vor merge direct în Rai.
PREPARATE DE PAŞTE:
Ouă roşii;
Bureţi de miel;
Mâncărică de miel;
Cozonac;
Friptură de miel etc.
SIMBOLURI PASCALE:
Crucea
Este simbolul jertfei lui Iisus Hristos pentru salvarea omenirii şi simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. A fost declarată ca simbol al Creştinătăţii de către Împăratul Constantin cel Mare, în cadrul Consiliului de la Niceea, în anul 325 d.H.
Lumânarea de Înviere
În noaptea Invierii, mergeam la slujba de Înviere ca mai apoi să aducem Lumina Învierii acasă. Pe drumul către casă dădeam Lumină şi celor întârziaţi. Când ajungeam acasă, bunicuţu făcea simbolul Crucii pe uşa de la intrare apoi păşea pragul în casă. După el, urmam noi, ceilalţi. Ajuns în casă, se închina, apoi stingea lumânarea de grinda casei. Lumânarea era păstrată în casă cu sfinţenie, aprinzând-o, mai apoi, la vreme de necaz:boală, furtună,inundaţii…
Mielul pascal
Mielul pascal îl simbolizează pe Iisus Hristos, care a consimţit să se jertfească pentru păcatele lumii, murind pe cruce, ca un miel nevinovat. În tradiţia creştină,mielul este simbolul purităţii şi nevinovăţiei, simbolul lui Iisus.
Pasca
Bunicuţa Petra făcea pasca din aluat de cozonac pe care o cocea într-o tavă rotundă. Foaia de aluat era umplută cu brânză dulce amestecată cu ouă, zahăr şi stafide. La mijlocul ei, deasupra umpluturii, bunicuţa punea o cruce din şuviţe împletite în trei, făcută din acelaşi aluat. De jur împrejur, pasca avea o cununiţă de aluat împletit. Între cozonac şi pască, preferam pasca. De fapt, brânza de la pască pentru că era gustoasă şi uşor aromată cu esenţă de rom şi lămâie. Poftă bună!

Oul roşu-simbol al nemuririi şi prosperităţii
Când se vopseau ouăle în casă, alergam după frunze de ierburi pentru ornarea lor. Dintre acestea, cele mai frumos ornate, erau duse la biserică. Culorile folosite erau roşu şi galben dar numai cele roşii se ornau. Oul roşu simboliza prospeţimea vieţii şi culoarea soarelui la asfinţit iar cel galben, culoarea soarelui când răsare…

Oul este arhetip al Creaţiei, simbolizând naşterea. În tradiţia creştină, oul roşu este simbolul lui Iisus care se întoarce la viaţă, după trei zile de la înmormântare, părăsind mormântul precum puiul, găoacea… Mai târziu, când deja mai crescusem, am auzit povestea ouălor roşii:se spunea că atunci când Fecioara Maria a venit să-şi vadă Fiul răstignit, avea asupra ei un coş plin cu ouă. În momentul când a început a se închina şi ruga, plângându-şi mult preaiubitul Fiu, a aşezat coşul la picioarele Crucii. Sângele scurs din rănile lui Iisus a înroşit ouăle. De atunci a apărut şi s-a păstrat obiceiul vopsirii ouălor de Paşti
În credinţa oamenilor de pe meleagul meu natal-Purani de Videle, jud. Teleorman- ouăle de Paşti au puteri miraculoase: sunt bune de leac-vindecă boli, apără familia de cele rele, protejând curtea şi animalele din gospodărie.
Urare de Paşte:
În această săptămână a Patimilor, creştinii îşi primenesc trupul şi sufletul pentru a primi, în deplină împăcare, Învierea Domnului. Dumnezeu ne-a dăruit viaţa să ne bucurăm de existenţă şi prieteni cu care să împărtăşim bucuriile. Dumnezeu, în marea sa bunătate, a pus în noi suflet şi conştiinţă pentru a iubi şi pentru a sluji Luminii şi Binelui. Cu ocazia acestor sfinte sărbători, vă doresc să vă regăsiţi sufletul dumnezeiesc, să găsiţi calea spre fericire şi să păşiţi în Lumină. Sfintele Sărbători să vă inunde sufletul de pace şi credinţă, de înţelegere, generozitate şi bucurie. Cei dragi să vă fie aproape! Hristos a Înviat!

Hristos a înviat!
Născuţi suntem
Ca orişicare floare
Din Pământ.
Tatăl Ceresc a pus
Speranţa în noi,
Iar îngerii
Ne-au împrumutat zborul.
Domnul
Asupra noastră
Duhul a suflat
Şi am prins Viaţă.
Iată-ne
Împreună,
Bucuroşi
La marea Sărbătoare
A Învierii!
Cu Iubire-n inimi
Cântând:
Hristos a Înviat!

Floarea Cărbune
SĂRBĂTORI FERICITE, PRIETENI!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s