FLORIILE


M-am trezit de cu zori în ciripitul păsărelelor. Am alergat la geam, curioasă de a vedea ce se întâmplă. În parcul de la Far poposise Primăvara. Copiii, în haine viu colorate, alergau bucuroşi în jurul fântânii arteziene. Era atâta zarvă încât, n-am putut privi liniştită de la balcon. Am alergat în parc. Am salutat iarba crudă şi pinii ce străjuiesc parcul, i-am zâmbit unui mâţişor ce se iţea pe crenguţa fragedă a unui copăcel plantat în iarnă. M-am înclinat în faţa Soarelui şi a mării… Soarele răsare dinspre mare, aducând Primăvara din ţările în care a venit, deja. Marea e de un albastru mai închis decât al cerului. Briza ei primeneşte aerul din oraş, răcorindu-l plăcut în verile toride. Într-o clipă de adâncă bucurie, exclam:
A venit Primăvara! Au venit şi Floriile!
Este momentul să trăim clipa, admirând frumuseţea acestor zile de sărbătoare, să ne bucurăm de liniştea şi pacea care coboară asupra noastră în această sublimă zi – Ziua florilor. Femeia este o floare iar florile sunt curcubeie născute de cer, prin unirea razelor solare cu stropii de rouă… Această explozie de parfumuri şi culori , cu miresme primăvăratice, nu lasă pe nimeni indiferent. Poţi primi o floare sau dărui un buchet, persoanei dragi sau unui necunoscut. Florile au limbajul lor, o floare face cât o mie de cuvinte. Pentru că, fiecare floare e un poem scris de Dumnezeu spre bucuria oamenilor. Sărbătoarea al cărei nume îl port, cade, întotdeauna, duminica, cu o săptămână înainte de Paşti când „vin Floriile cu soare/Şi soarele cu Florii”…
În această zi, oamenii merg la biserică cu ramuri de salcie înflorită şi cu flori, deoarece, începând cu această zi, toate florile şi toţi pomii încep să înflorească. Ele simbolizează ramurile de finic şi măslin cu care Iisus a fost întâmpinat pe uliţele Ierusalimului de către credincioşi. Se spune că salcia a fost binecuvântată de Maica Domnului să fie purtată an de an la altar. Legenda spune, că atunci când Fecioara Maria a vrut să treacă un râu, salcia s-a aplecat peste apă, uşurându-i trecerea. În Duminica Floriilor, femeile merg la biserica şi curăţă mormintele strămoşilor, agăţând de cruci , rămurele de salcie, sfinţite.
După ce au fost sfinţite în biserică, oamenii se întorc acasă cu ramurile de salcie şi, după ce ating cu ele creştetele copiilor, ca să crească mari şi frumoşi, le anină la icoană, păstrându-le peste an. În Muntenia există credinţa, că o ramură de salcie înfăşurată în jurul mijlocului te vindecă de pentru tot anul. Şi eu îmi înfăşuram o rămurică de salcie, conform obiceiului, ca să fiu apărată de astfel de dureri. În credinţa populară exista tradiţia de a afuma casa cu salcie sfinţită pentru alungarea ghinioanelor, vrajbei şi a bolii. De la 4 ani am avut probleme cu gâtul, aşa se face că, în ziua de Florii, înghiţeam 3 mâţişori mici şi sfinţiţi. Mâţişorii sfinţiţi se puneau şi în apa în care erau scăldaţi sugarii, ca să fie apăraţi de boli.
Fetele mari, al căror rând trecea la măritiş, fierbeau la miezul nopţii dinspre Florii, apă cu salcie şi busuioc, iar ziua se spălau cu ea pe cap, murmurând:
„ Cumu-i părul înflorit,
aşa şi păru-mpletit!
Cum te uiţi la păru-n floare,
aşa şi la fată mare!
Doamne ajută!”
Bătrânii spuneau că de Florii, cântă cucul pentru prima dată în acel an, iar unele flori, printre care şi micşunelele ( toporaşii ), îşi vor pierde parfumul. În această perioadă înfloresc şi urzicile…semn că au îmbătrânit şi nu mai sunt bune de mâncat.

Eu
Sunt o floare de măr,
Cu petale alb-rozalii.
Auriul sepalelor
E stropul de har divin
Ce-mi face floarea să rodească
fructul din pomul cunoaşterii-
mărul
Îndrăgit de zei şi om, deopotrivă.
Verdele frunzei
proiectat pe cerul azuriu,
aduce primăvara
în grădina sufletului.

Mă numesc FLOAREA
şi sunt un amestec,
de alb cu roz,
puţin verde,
pe un fond azuriu.
(floarea de măr).
În inima mea, asemui femeia cu o floare, pentru că este atât de gingaşă şi fragilă precum ea. Şi, la fel ca şi floarea, femeia dă viaţa. E participantă la Creaţie. E co-creatoare. De aceea, în inima mea, de “Ziua Florilor”, urez multă sănătate tuturor femeilor, indiferent de numele pe care îl poartă.
De FLORII, draga mea soră, femeie de pretutindeni, îţi doresc să rămâi gingaşă precum primăvara şi, să fii iubită precum florile…
La mulţi ani!
POEZIE DEDICATĂ CELOR CE POARTĂ NUME DE FLORI, BĂRBAŢI ŞI FEMEI/b]…
[b]FLORIILE
Florica sau Floarea
Narcisa,Lăcrămioara,
Gherghina, Camelia,
Brânduşa, Margareta,
Viorica, Violeta,
Sânziana,Viorel şi Genţiana
Iris, Crin sau Florian
Se adună-n calendar,
Bucuroase în Florar.
Se adună-n sărbătoare,
Floare lângă floare
Albe, galbene, albastre
Poposesc în glastre.

Roşii,mov sau violet,
Cu parfum suav, discret,
Ne aduc în suflet soare,
Voioşie, şi lumină şi culoare.

Sfântă sărbătoare de Florii,
An de an te aştept să vii,
Cu buchetul tău de flori
Parfumat cu iubire şi splendori.

Mlădiţa de sălcioară,
Cununiţă la icoană,
Să ne binecuvânteze
Casa să ne-o-mprospăteze.

Fete sau băieţi,
Femei sau bărbaţi,
Ce nume de flori purtaţi,
La masă v-aşezaţi
Ca să celebraţi sfintele Florii
Cu Lumină, bucurii…

Să fiţi fericite şi iubite,
Mereu înflorite,
Voi, Florii sfinte!

Floarea Cărbune
LA MULŢI ANI, TUTUROR! 🙂

Anunțuri

2 răspunsuri la „FLORIILE

  1. LA MULTI ANI !

    Draga Flora,
    Pentru mine ai fost, esti si vei fi mereu o floare deosebita, o floare care face cinste buchetului de flori care inmanuncheaza o mana de suflete ale scrisului romanesc contemporan.
    Ascult aceasta melodie care imi place foarte mult si ma gandesc la cele mai fericite dar si la cele mai triste momente din viata mea:

    Sper din tot sufletul pentru ca lumina lui sa ne umple sufletele de bucurie.
    Toate florile din lume, in aceste clipe sa fie un cortegiu de lumina pentru gandurile frumoase ale omenirii!
    Doamne ajuta!

    Cu pretuire,

    Simina S S

  2. Îţi mulţumesc frumos pentru aceste preţioase cuvinte. Ştiu şi înţeleg prin ce trece sufletul tău sensibil, suflet încercat de câtva timp…Melodia este frumoasă, şi pe mine mă alină…Sunt convinsă că după furtună va veni şi vremea bună…Vor reveni zilele senine şi pentru voi. Curtea voastră minunată se va umple iarăşi de copii zburdalnici, de chiote şi bucurii. La fel şi casa…”Iarna” nu este veşnică şi…nici „întunericul”.
    Cu nădejde şi credinţă vei depăşi şi vom depăşi …toate încercările vieţii. S.S.Şcladan…ne lipseşti! Erai inima care anima „Grupul” de poeţi entuziaşti ce doreau să transmită, prin mijloacele lor, frumosul în toate zările lumii…Numai tu ai reuşit să alcătuieşti „buchetul” de care vorbeşti. Noi ne rugăm şi aşteptăm să fie iară soare pe cerul sufletelor noastre.
    Doamne ajută!
    Cu admiraţie,
    Floarea Cărbune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s