„ANCESTRALE CHEMĂRI” ŞI „RĂDĂCINI”- LANSARE DE CARTE

VOLUMUL DE POEZII,”ANCESTRALE CHEMĂRI”

COPERTA: MIHAI CĂTRUNA-GRAFICIAN

PE DATA DE 11.06.2010 VA AVEA LOC LANSAREA CĂRŢII „RĂDĂCINI”, ÎN LOCALITATEA PURANI DE VIDELE, JUD. TELEORMAN, LA ŞCOALA GENERALĂ CU CLASELE I-VIII, ORELE 10:00


MIHAI CĂTRUNA, GRAFICIAN-COPERTA ŞI POSTERUL

Deci:
„Linişte! Vrem să ne aruncăm privirea într-un suflet.
Oarecum în zbor, în tăcere şi numai pe întinderea câtorva
pagini deoarece suntem foarte ocupaţi.”
(Thomas Mann)
.

DIN VOL. DE POEZII „ANCESTRALE CHEMĂRI”

Femeie,

Suavă eşti
Cu sânii, potire de crin,
Pe care atâţia bărbaţi îi admiră,
Iar mie…ca pictor,
O adâncă iubire-mi inspiră.

Sub umbrele blândului asfinţit,
Eşti mândră şi ciudată,
Ţi-e inima arzândă,
Şi trupul ţi-e de jar.

Rob pe vecie, ursit făpturii tale,

Mă-nchin

Ca-ntr-un templu

Şi-mi plec privirea

În faţa ochilor tăi limpezi

Plini de dorinţi eterne.

„RĂDĂCINI”-FRAGMENT

Hora din sat
Amintirilor copilăriei mele nu scapă nici hora,  un
obicei al satului,  prilej de bucurie al oamenilor simpli de la
ţară,  cu sufletul verde precum codrul de pe deal. De copil, mi-au
pătruns în inimă, vibrând a viaţă,  aceste obiceiuri cărora le
eram şi eu martoră.
Păstrez în inima mea chiotele flăcăilor clocotind de patimă,
mirosind a dragoste sălbatică ţâşnită din negura vremurilor
strămoşeşti. Pentru noi,  copilandrii de atunci,  hora era un joc
magic,  semănând cu roata vieţii. Flăcăii şi fetele erau plini de
vigoare,  dezlănţuindu-se în jocul „geamparalelor”de săreau
scântei din pintenii lor iar lăutarii erau artişti autentici.
La noi în Purani, Hora se ţinea în Poiană, unde era
„centrul sacru” al localităţii. Un flăcău se ocupa cu
organizarea ei duminică de duminică sau în zilele de
sărbători. Acest flăcău tocmea lăutarii cărora le dădea o
arvună. Băieţii trebuiau să plătească o taxă stabilită în
prealabil. Banii se adunau în timpul horei. Se dansa mult şi
cu foc, jucătorii parcă aveau aripi la picioare. De atâta joc se
ridica praful în Poiană dar asta nu deranja pe nimeni. Cei mai
încinşi dintre jucători se răcoreau cu apa rece a puţului din
Poiană sau cu îngheţată de la nea Grigore Băţ. Fetele se
îmbrăcau frumos, se pieptănau, împletindu-şi părul în cozi
lăsate pe spate sau strânse în cunună pe cap. Singura podoabă
era o floare prinsă în păr, sau aşezată cochet la ureche. În
plus, se parfumau cu apă de colonie. Aveau în permanenţă, la
brâu sau în sân, o batistă frumos brodată. Flăcăii se dichiseau
mai abitir decât o fată: foloseau apă de colonie din belşug şi
îşi ungeau părul cu ulei de nucă, pentru a-i da strălucire. Pe
vremea aceea, băieţandrii care semănau cu nişte cocoşei ce
învaţă să cânte, intrau în horă şi, din fugă, “smulgeau” florile
de la urechile celor mai frumoase domnişoare. Dacă un flăcău
îi “fura” batista unei domnişoare era semn că voia să se
întâlnească cu ea. Pe seară, fata ieşea la poartă când auzea
fluieratul flăcăului pe uliţă. Flăcăii şi fetele mari se distrau şi
seara după terminarea treburilor. Ieşeau la clic… Aveau
locuri speciale unde se adunau şi unde se cânta din caval, se
spuneau glume, se mai înghesuiau unii pe alţii, sărutându-se
sau străngându-se în braţe. Nu existau televizoare dar lumea
satului era fericită… în felul său. A doua zi, se trezeau în
zori, pornind la treburile pe care le aveau de făcut, în funcţie
de anotimp.
Cel mai vestit cântăreţ la fluier şi caval era nea
Gheorghe al Dudii (Soare). Să trăieşti nea Gheorghe, că
frumos mai cântai! Poiana era Vatra satului unde consătenii
mei se întâlneau ascultând lăutarii, muzicanţi fără pereche,
cântecul clarinetului lui nea Drişcu, se lua la întrecere cu
privighetorile… Hora în care se prindeau feciorii şi fetele,
când lină, când pătimaşă, trezea prin sunetele măiastre ale
instrumentelor muzicale, amintirile bătrânilor cu inima încă
tânără…
Atâta patimă puneau în joc fetele şi feciorii satului,
încât dorul şi cântecele de dragoste îi mişcau până în
străfundurile fiinţei lor. Printre cei mai iscusiţi dansatori erau
Ion al lui Căldăruş şi Marinică al lui Oprea Mogoş, iar dintre
fete Valerica lui „Împuşcă urs”( Grigore Ene). Când începeau
a juca, sângele pătimaş al neamului lui Ene se manifesta în
dansul lor sălbatic, soarele se oprea din mersul lui pe cer
pentru a-i privi.
Bătrânii, trecuţi de mult de patima tinereţii, priveau
cu nostalgie şi lacrimi în ochi, timpurile tinereţii lor reînviind
în dansul nepoţilor şi strănepoţilor. Cel mai frumos fecior de
la Horă, pe vremea adolescenţei mele, mi se părea a fi Gogu
lui Lache după care inima multor fete suspina. Gogu lui
Lache era mai frumos decât Giuliano Gemma (actor italian).
Hora satului era cercul magic în care se prindeau
flăcăii şi fetele, transmiţând elanul tinereţii tuturor celor
care-i priveau de pe margini. În horă, transfiguraţi de de
muzică şi dans, feciorii erau de nerecunoscut, păreau nişte
haiduci înfocaţi. Hora era locul unde fetele şi băieţii îşi
găseau jumătatea, întemeind familii durabile. La ora trei
după-amiază începea hora satului, în fiecare duminică. La
hora din duminica Floriilor ieşeau în “lume”, adică la horă,
tinerele fete candidate la măritiş. Mamele de băieţi ieşeau pe
băncuţa de la poartă sau în Poiană, scotocind cu privirea
printre fetele tinere şi frumoase, doar, doar şi-or alege vreo
noră. Aşa erau vremurile pe atunci, părinţii hotărau cu cine să
te căsătoreşti…

AUTOR,
FLOAREA CĂRBUNE

https://i2.wp.com/www.arania.ro/fundatia/images/horainvatrasatului.jpg

Anunțuri

8 răspunsuri la „„ANCESTRALE CHEMĂRI” ŞI „RĂDĂCINI”- LANSARE DE CARTE

  1. Poeta Floarea Cărbune- Perla de la malul mării

    Scriitoarea Floarea Cărbune, autoarea de poezie în volumele antologice „Izvoarele vieţii”, „Universul Bucuriei” şi „Romeo şi Julieta la Mizil” este premiată la secţiunea Reportaj Literar în cadrul concursului literar “Eusebiu Camilar – Magda Isanos” de la Udeşti 2009.
    Plină de sensibilitate şi înţelepciune, poeta şi prozatoarea Floarea Cărbune, adună în paginile sale amintiri adunate din cristalele timpului, le slefuieşte până la fineţea diamantului pentru a le reda cititorului în toată strălucirea lor. Găsim aici o autoare matură, exprimată deplin, cu experienţa scrisului dobândită printr-un talent înnăscut, cristalizat în anii în care a lucrat ca bibliotecară, îndrumând elevii să citească cărţile preţioase aflate pe rafturile bibliotecii. Citind cartea „Rădăcini” simţi cum din “găoacea răscoaptă” a sufletului se nasc uneori „trăistuţe” cu poveşti care dăinuie, care ne încântă, luminând serile, ca şi cum, dincolo de orice nefericită întâmplare, există o pulsaţie a luminii în fiecare din noi, adesea observabilă doar din afara noastră.
    Uneori aceste trăiri se materializează într-o carte, într-un tablou, într-o sculptură sau într-o poezie. Tocmai de aceea, întâmplarea de a da viaţă unei cărţi este uneori ca o minune, pentru că ea are ceva din sămânţa luminilor.
    Evocând trăirile din viaţa personală, autoarea se dedică viitorului purtând un permanent dialog cu sine, cu cititorul, cu poezia, reuşind să ne dăruiască o carte educativă în care fiecare cuvânt poartă cu el gândul bun al autoarei, pentru că, scriitoarea Floarea Cărbune îşi foloseşte cu naturaleţe mintea şi imaginaţia, dar mereu pune în primul rând inima atunci când este necesar să filtreze toate informaţiile pe care doreşte să le transmită cititorului.
    Parcurgând paginile acestui volum cititorul descoperă de la frumusetea de odinioară a satului românesc până la înţelepciunea samurailor japonezi, lăsând liber cuvântul autoarei sa-l poarte pe căi nebănuit de pitoreşti.
    Lectura este relaxantă şi plină de amintiri sau peripeţii care încântă ochiul cititorului, purtându-l pe tărâmuri de vis şi încântare.
    Remarcabile sunt dinamismul trăirilor, superbele fotografii şi această mărturie de vitalitate a românilor care vine din frumosul sufletului acestui neam.
    Mărturisesc că am avut plăcerea lecturii cărţii scrise de Floarea Cărbune încă de la primele pagini, descoperind călătoria pas cu pas şi de aceea ştiu că în spatele oricărei melancolii sau a tristeţii, verbalitatea, gestualitatea şi atitudinea vocii autoarei, se ascunde o imensă vitalitate; în spatele cuvintelor se află un om, un spirit nobil, plin de har, ce merită, prin lectura dezlănţuitului său spirit, în mod paradoxal cuprins în forme laice, tainice sau înaripate, să fie cunoscută.
    Un debut convingător, un moment important pentru autoare şi în acelaşi timp pentru Literatura Română. Adevăratele cărţi încep când cuvintele se termină, când slovele sunt înlocuite de sentimentele cititorului creionând noi imagini în mintea sa.
    Am deplina convingere că această carte nu va ramâne neobservată ea transmiţând mai departe cultura şi tradiţiile poporului român din generaţie în generaţie, ca un dar preţios.
    Felicitări stimată scriitoare Floarea Cărbune, pentru imensa capacitate de creaţie şi în special pentru acest talent deosebit de a dărui lumină din lumina gândului bun.
    Cu deosebită consideraţie,
    Simina Silvia Şcladan

    • Spusele tale mă onorează şi mă lasă fără cuvinte. Îţi mulţumesc, poetă -Simina Silvia Şcladan pentru gândurile frumoase, pentru descrierile minunate pe care le faci referitor la mine şi la carte…Toate acestea mă obligă…să nu las ştacheta jos.
      Îţi doresc toate cele bune şi-ţi mai mulţumesc încă o dată pentru tot.
      Cu deosebită admiraţie şi respect,
      Floarea Cărbune

    • Dragă Simina,
      Ar trebui să scriu râuri de cuvinte ca să pot exprima aprecierea şi admiraţia ce le am faţă de tine şi ceea ce scrii tu.Eşti un om generos, altruist, plin de talent şi diplomaţie.
      Ca semn al admiraţiei mele am să postez poezia dedicată ţie:

      Femeia
      (dedicată poetei Simina Silvia Şcladan)

      La început a fost Femeia,
      apoi au apărut poezia,
      pictura şi sculptura…
      Femeia alerga liberă,
      prin poieni de pădure,
      se căţăra pe stânci
      şi, se avânta în zbor
      spre Paradis.
      Frumuseţea ei-
      minune clădită-n taina Curcubeului
      fiind creată de însuşi Dumnezeu….
      Graiul ei, blând ca al îngerilor,
      plutea peste întinderea albastră.
      păşea uşor precum gândul
      ce trece neauzit, de la un om la altul.
      Sculptori celeşti i-au modelat trupul
      din cel mai preţios jad,
      mirosind a mentă sălbatică
      şi a Dragoste…..

      Cu admiraţie,
      Floarea Cărbune

  2. DE EXCEPTIE GRAFICA CARTII ,,RADACINI,,!
    FELICITARI GRAFICIANULUI MIHAI CATRUNA !
    INSPIRATA AUTOAREA IN ALEGEREA FACUTA!
    DOAMNEI FLOAREA CARBUNE FELICITARI PENTRU REALIZAREA PERSONALA!
    Cu stima,
    Liliana Nastas Bratescu

  3. De exceptie coperta cartii ,,RADACINI,,! FELICITARI graficianului MIHAI CATRUNA,SI AUTOAREI IN ALEGEREA FACUTA!
    Cu stima ,
    LILIANA NASTAS BRATESCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s