SAKURA MATSURI-SĂRBĂTOAREA FLORII DE CIREŞ

Este sărbătoarea florii de cireş japonez, prilej de relaxare şi distracţie pe iarbă, pe sub cireşi. Cireşii îşi etalează splendorile ca la paradă, de la albul pur- virginal, până la rozul diafan; de la
floarea simplă, până la uimitoarea floare bătută precum floarea de
bujor. Natura surclasează de această dată măiestria creării frumosului
de către om. E o frumuseţe divină stropită cu o cromatică
uluitoare,ce-ţi picură în suflet emoţie, bucurie, dar şi gândul că viaţa
omului este efemeră, precum fragila floare de cireş.

Mă izolez sub corola înmiresmată a unui cireş şi preţ de câteva clipe. Aflându-mă într-o meditaţie binefăcătoare, mă străfulgeră
crâmpeie de viaţă trăite până acum,cu bucuriile şi cu tristeţile ei, cu
oammeni mult dragi mie. Îmi revin, îi mulţumesc lui Dumnezeu că exist,
că trăiesc clipa prezentă de o frumuseţe copleşitoare. Îi mulţumesc
Cristinei care, prin bagheta magică a sufletului ei generos, mi-a oferit
momente din viaţă unice şi nevisate; îi mulţumesc lui Shinya, soţul ei,
un om de o rară nobleţe sufletească, pentru că, graţie lui sunt aici.
În Japonia, m-am redescoperit, m-am străluminat, mi-am aflat şi o altă
menire pe acest pământ.

Sublimul nu-l pot exprima în cuvinte,doar îl văd,îl admir, îl simt, îmi răscoleşte toate simţurile. Poate că fotografiile vor fi mai
grăitoare, poate că inefabilul din mesaje şi simboluri devine mai
descifrabil fără cuvinte.

Oare de ce metamorfoza mugurului florii de cireş o asemui cu o „călătorie”a omului pe pământ?!


Mugurul să fie oare copilul fragil şi inocent?!


Bobocul de floare să fie oare adolescentul vulnerabil încă la ger şi intemperii?!


Spelendida floare de cireş să fie oare tinereţea cu frumuseţea ei?!
Însângerata boabă de cireş să fie oare a doua tinereţe
încărcată de un molipsitor optimism?!
Mă opresc aici cu etapele vieţii, e mai prudent!…
Dar nu mă pot opri în a vedea, paradoxal poate, o asemuire între frumuseţea dumnezeiască a florii de cireş şi puterea, curajul încercat
al legendarului samurai, pecetea luptătorului dintotdeauna învingător.
Ies de sub vraja puternicului războinic şi revin la hipnotizanta floare
de cireş. Ciudat cum şi femeile japoneze pe care le privesc acum par a
fi flori de cireş cu buzele roşii, obrajii albi, mătăsoşi, pudraţi cu
multă migală şi artă prin pudra de orez. În mulţimea pestriţă, veselă,
observ un fotograf şi o pictoriţă, care lucrează. Mă întreb dacă şi ei
văd ceea ce văd eu, şi regret că nu pot picta frumosul ce ne înconjoară.

Poeme fluvii s-au scris, dedicate florii de cireş şi pictori faimoşi şi-au pus harul în slujba florii de cireş. Unul dintre ei fiind
Hiroshige ale cărei opere celebre sunt şi azi admirate. Eu îi închin,
florii de cireş, ca omagiu, cu suflet emoţionat şi recunoscător, câteva
modeste gânduri:

Ninge pe covorul de iarbă,
Se scutură florile-n grabă
Prin zborul dragoste-lumină…
În suflet am pace sublimă,
Căci mâine cireşele coapte
Par a fi doar un vis printre şoapte!
(flora)
Numele meu în japoneză ar fi Hana, adică Floare(a).
Floarea Cărbune

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s