Deja- vu


Sus, la munte,
Neliniştită -i pădurea
De arbori seculari.
Spre crestele munţilor
Şi spre Soare apune,
Norii se – adună.

La cuiburi, grăbite,
Păsările se întorc.
Se-aude croncănit de cioară!
Din crengile bătrâne,
Codrul trosneşte surd,
Dar paşii mei,
Nu-i mai aud.

Pe aici,
Eu însă am mai trecut
Şi-acum şi- altădată,
A buciumului chemare,
Din vremurii de demult
Înc-o mai aud.
Tu, codrule,
Tu, martor mi- eşti!
(flora)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s