JAPONIA, TĂRÂM DE VIS-1

PRIMĂVARA-2002


Este prima mea călătorie spre Japonia, îmi însoţesc nepoţelul, pe Dimitrios, pentru reîntregirea familiei. A trecut puţin timp de la tragicele evenimente din 11 septembrie 2001-S.U.A., dar îmi însoţesc preţioasa comoară şi, totul va fi bine…
Drumul de la Bucureşti la Paris a trecut repede, aproape că n-am avut timp să mă dezmeticesc, că am şi ajuns…Apoi, am stat opt ore în aeroportul Charles de Gaulle, încercând să ne petrecem timpul într-un mod cât mai frumos. Am mers la magazinele din aeroport de unde Criss mi-a cumpărat un parfum de lăcrămioare- florile mele preferate. Sticla în care se află parfumul este sub formă de lacrimă. Privind-o, meditez la viaţa cuprinsă într-o lacrimă, atât de preţioasă, de imprevizibilă şi efemeră… parcă suntem pe altă lume! E primul meu zbor cu avionul, emoţiile sunt de nedescris. Când m-am urcat la bordul avionului, ce avea să ne ducă în Japonia, mi-au dat lacrimile de emoţie. O emoţie profundă ce mi-a zguduit întreaga fiinţă-emoţia copilului de ţăran ce are posibilitatea să călătorească pe meridianele lumii. Prima cunoştinţă cu Japonia o faci încă din avion, respectiv aeroportul francez, Charles de Gaulle-Paris, unde întâlneşti japonezii ce urmează a se îmbarca în acelaşi avion ca şi tine.
Am zburat cu Air France –Boeing 747-400, un avion uriaş, dotat cu aparatură electronică modernă…Pe dosul scaunului, din faţa ta, este un monitor unde poţi vedea filme, asculta muzică, poţi juca tot felul de jocuri în timpul zborului.Habar n-aveam de toate astea…În plus, poţi urmări zborul avionului, viteza lui, temperatura de afară, localităţile deasupra cărora zbori, de fapt continente.Mă simt ca un Icarus modern, un Icarus ale cărui aripi nu mai sunt din ceară ci din materiale moderne, rezistente. Când ne aflam deasupra Siberiei simţeam măreţia zborului dar şi importanţa evenimentului la care particip-cucerirea Cosmosului de către om.Mă simt personajul unei poveşti şi…alunec în visare. Când doreşti să dormi îţi pui căştile şi asculţi muzică sau foloseşti dopurile pentru urechi care atenuează zgomotul făcut de motorul avionului.
După 12 ore de zbor, Paris-Narita am aterizat într-un aeroport ce semăna, mai degrabă, cu o seră de flori în care predominau gingaşe orhidee în toate culorile curcubeului şi a complementarelor acestora. Ajunsă acolo am exclamat în sinea mea: am găsit armonia! Când ai păşit pe pământul Japoniei, exceptând vama, simţi nevoia unei pauze ca să-ţi tragi sufletul.Eşti deja pe alt tărâm!Trebuie să-ţi ridici vibraţiile ,să fii acceptat de spiritul locului şi să te acordezi la lungimea de undă a acestei exotice„planete”-Japonia.
Diferenţa dintre noi şi ei, este ca de la Cer la Pământ, şi, nu exagerez…În primul rând, serviciile de orice fel, sunt excelente, cu un personal foarte amabil.Relaţiile cu clienţii sunt deosebite, oamenii sunt respectaţi.Ca să ne refacem forţele pentru ”saltul” cuantic (că tot se vehiculează expresia asta), ne-am oprit la un bar, unde ni s-au oferit şerveţele, mici prosopele din bumbac,de un alb imaculat , umede şi reci…Cu ele te ştergi pe faţă, pe mâini, te înviorezi, într-un cuvânt! Li se spune „hoshiburi”. Cafeaua este foarte bună, ai lapte şi zahăr la dispoziţie, poţi folosi cât vrei..Intră în preţul cafelei. Când ieşi din aeroport te întâmpină căldura umedă de afară. Impactul este foarte puternic, te simţi ca într-o saună. Drumul de la aeroport până la Asakusa mi s-a părut extraordinar, autostrada e străjuită de copaci înfloriţi, ceea ce te face să nu mai simţi oboseala celor 12 ore de zbor. Am ajuns la Asakusa! Privesc în jur.. Totul este diferit, începând cu oamenii şi terminând cu clădirile. Văd oameni circulând cu bicicleta pe trotuare.
-Oare sunt într-un film „s.f.”? Ne cazăm la hotelul Blue Wave Inn. Sunt impresionată
încă de la recepţie deşi nu ştiu ce spun oamenii aceştia, dar citesc pe feţele lor bunăvoinţa. Gesturile lor sunt calme, vocile melodioase.Avem cameră la etajul 9.
Urcăm cu un lift silenţios şi rapid. Camera este deosebită, mai ales că are vederea spre un Templu.Am aflat că se numeşte Senso-Ji şi este renumit în zonă, datorită vechimii lui dar şi a legendei pe care o cunosc toţi japonezii. Mă grăbesc să-mi notez cele aflate:

FRAGMENTELE FAC PARTE DIN CARTEA RĂDĂCINI(DE LA PURANI DE VIDELE LA ASAKUSA)

(Reproducerea textelor sau a fragmentelor fără avizul autorilor va intra sub incidenţa „dreptului de autor”.
CHINA TOWN-FAMILIA MEA


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s