PARTEA A- IV-A…IUBIRILE” JAPONEZILOR



– Gheişa poartă, întotdeauna kimonou…..Şi am rămas cu pixul în aer….pentru că Yukio a fost invitată, la dans, de către iubitul ei care nu ştia despre ce vorbim noi.
Am privit carneţelul cu notiţe şi am observat multe semne de întrebări în dreptul unor cuvinte pe care nu le înţelesesem bine.
De la bar îi priveam pe cei doi care dansau frumos, trăind clipa. Când au revenit, Yukio a sorbit din berea rece, proaspăt turnată în pahar de Alex care făcea pe barmanul.
Am rugat-o pe Yukio să revină la perioada uceniciei pentru că a trecut, mult prea repede, peste ea şi mi se pare că nu-i foarte clar, pentru cititori, ceea ce am scris până acum.
– Pe vremea mea, ucenicia se începea pe la 5-6 ani, având acceptul mamei întrucât eram minoră. Mama a fost de acord, deoarece întreţinerea mea , inclusiv plata lecţiilor pe care le luam, cădeau în responsabilitatea „okiya”.
– La ce lecţii te referi?


-La lecţiile de muzică tradiţională, pictură, dans, ikebana.
Maiko îşi însuşeşte, în cele mai mici amănunte, stilul de viaţă japonez, Ikebana, ceremonia Ceaiului, manierele şi dialectul de la Kyoto. Pe lână toate acestea, în „okiya” fac curăţenie, spală, fac cumpărături pentru Geiko şi okaa-san.
Pe primul loc însă este talentul, ritmul şi urechea muzicală. Trebuie să fii o artistă ca să poţi deveni o Geiko. Dar, mai întâi, după 3 ani de ucenicie ajungi Maiko junior, apoi după 5 ani, eşti Maiko senior…
– Geiko?
– Da, Geiko. Aşa se spune în zona Kyoto.Acolo se vorbeşte altfel, există alt accent.
-Pentru ucenicie, o fată de 17 ani este considerată bătrână. Erau criterii foarte clare pentru cele ce doreau să ajungă Maiko. Era de preferat să aibă o înălţime în jur de 1,60m. nu se cădea ca o femeie să fie mai înaltă decât un bărbat ori, pe atunci, japonezii erau scunzi.
Am făcut o mică pauză povestindu-i lui Yukio cum în vara lui 2007 am mers în Satul samurailor unde ne-am făcut poze în costume de prinţese şi Gheişe. Eu mi-am ales, prima dată, unul de Gheişă, mi-a plăcut mai mult. Copiii, Dimi şi Alexia au făcut şi eu poze într-un loc specializat în aşa ceva. Alexia era să leşine în acel costum iar mie îmi cădea gâtul pe spate din cauza coafurii complicate şi grele cu tot felul de ornamente în ea.
Yukio a râs cu poftă, auzind toate astea. Când s-a oprit din râs, mi-a spus pe un ton foarte serios:
– „De aceea te-am rugat să priveşti de după „paravan”, pentru că lucrurile nu sunt ceea ce par a fi..”
– O Maiko, la fel şi o Geiko, trebuie să aibă o forţă fizică deosebită. Tot acest „harnaşament”, despre care vorbeşti, are peste 15  kg.photo]11100021[/photo]
MAIKO:

-Cât priveşte machiajul, începusem, mai devreme, să ţi-l descriu:
-Masca albă di pudră de orez- întinsă cu atenţie pe faţă, decolteu şi pe ceafă în formă de W.
– Obrazul-zona ochilor are culoarea florii de cireş, roz pal( pomeţii feţei).
– Ochii sunt subliniaţi cu roşu şi negru.
– Buza de jos este pictată în purpuriu.
GHEIKO:

-faţa vopsită în alb ca şi la maiko dar şi cu subtile nuanţe de roz. Sprâncenele se pictează cu aceleaşi culori ca şi la Maiko iar buzele sunt purpurii, senzuale.
Kimonoul
Maiko poartă „kikizuri”, kimonou cu mâneci lungi- singură culoare.
Geiko poartă un kimonou mai rafinat cu mâneci mai scurte.
Collar ( guler)
Maiko poartă un guleraş, cu broderie complicată , în general, de culoare roşie. Arareori, Collar-ul poate fi alb- argintiu.
Geiko poartă un guler alb, simplu.
Geta-okobo-saboţi

Maiko- „okobo”-„saboţi din lemn”natural, înalţi de 10 cm. Cu un clopoţel pe partea interioară. Trebuie să dai dovadă de o abilitate uimitoare în a-ţi păstra echilibrul în timpul mersului, ţinând privirea înainte şi spatele drept, mergând ţanţoş.
Geiko încalţă „zori” sau „Geta” în funcţie de ocazie.
Coafura- sunt cele mai elaborate şi excentrice coafuri.La Maiko se face coafura în diferite stiluri tradiţionale dar din părul lor natural. Pe când, Geiko poartă o perucă aranjată în stil tradiţional.

Ca să păstreze coafura impecabilă, Maiko, dar mai ales Geiko, se chinuie a dormi cu un sul tare( un suport mic numit „takamakura” 9sub gât, în loc de perne…. Ele dorm cu faţa în jos. Fiind atât de elaborată, coafura trebuie păstrată, impecabilă, multe zile în şir, chiar săptămâni.
Câte femei normale ( a se citi soţii) ar putea face asemenea sacrificii!?. De-ar fi numai atât şi tot ar fi de-ajuns. Dar mai sunt destule, altele…Geiko este şi ea o femeie „suferind” toate neplăcerile, date de natură, unei femei…

Dragii mei, cititori dragi, am surprins doar o mică secvenţă din viaţa unui popor. E vorba de poporul japonez, de o epocă a istoriei, de felul lui de a privi viaţa la un moment dat. Nu are a face cu viaţa noastră, a românilor….Să nu confundăm aceste lucruri.
-Cuvântul „GEISHA se traduce literar „persoană de artă”(Gei=de artă) şi Sha (persoană).
MAIKO se traduce,(Mai= dans, Ko= copil)

(Flora)
VOI REVENI DUPĂ CE VOI CORECTA TEXTELE, DEJA POSTATE, ÎN CARE S-AU STRECURAT UNELE GREŞELI…DE EXPRIMARE, GRAMATICALE ETC
LE-AM SCRIS SUB IMPULS CA SĂ NU UIT SENZAŢIA TRĂITĂ LA AFLAREA UNOR LUCRURI, PE VIU.
VĂ MULŢUMESC!
UN SFÂRŞIT DE SĂPTĂMÂNĂ PLĂCUT! :) :)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s