IMPRESII DE CĂLĂTORIE- JAPONIA-2009

01.09.2009-Ne-am reîntors, cu bine, din Japonia. Am plecat din aeroportul Narita la ora 11,20 , am făcut escală la Viena şi am ajuns acasă la ora 23,30 în aceeaşi zi, luni 31.09.09. E ca şi cum am venit din viitor, trecând barierele timpului şi spaţiului. De fiecare dată, la reîntoarcerea din Japonia ( aceasta e a-V-a călătorie), am nevoie de câteva zile pentru a mă re-acorda la lungimea de undă a României, la vibraţiile ei. Pentru mine e dureros:zgomot, praf, feţe triste. Mă simt frustrată şi am inima împărţită între Japonia şi România. Iubesc acel „ceva” al Japoniei şi tânjesc după acel „ceva” al României pe care l-am pierdut, cu precădere, după `90. Am găsit în Ţara Soarelui Răsare, atmosfera anilor copilăriei mele,oameni blânzi, copii cu respect faţă de maturi, fără grabă şi înghesuială deşi am fost într-una din cele mai aglomerate capitale ale lumii-Tokyo.


E drept, trec şi japonezii prin „criză”, dar lucrul acesta nu le-a întunecat chipurile, dimpotrivă…Japonia şi-a deschis larg porţile pentru turiştii ce vin cu miile să-i admire frumuseţile şi să se delecteze cu servicii de calitate…
Ţârâitul telefonului mi-a întrerup melancolia:
-Şi ai zburat cu avionul peste mări şi ţări, îmi spune Simina Silvia Şcladan la telefon.
-Da, îi confirm eu! Am zburat şi pe deasupra Siberiei, urmăream zborul avionului pe monitorul de pe scaunul din faţă.
-O spui atât de firesc! Nu te-a impresionat călătoria?
-Nu eşti alt om?
-Ba, da, îi răspund. Japonia m-a copleşit şi de astă dată.
-Da, da, zice Simina, dar ce spui de avion? Sunt mulţi care n-au văzut un avion în realitate, darămite să mai şi zboare…
Preţ de câteva secunde s-a făcut linişte. Ni se auzea doar răsuflarea în receptorul telefonului. Eu am întrerupt momentul de linişte…
-Zborul, dragă Simi, mi-a devenit familiar. Al treilea zbor spre Japonia mi-a deblocat amintirile „zborurilor” din copilărie. Mi-am reamintit că îmi doream să zbor cu orice preţ.
Prin clasa a-v-a doream să fiu primul pionier care a ajuns pe lună. Mă impresionase zborul rusoaicei Valentina Tereşkova, prima femeie, din lume, ce a ajuns în Cosmos. În imaginaţia mea ajungeam adeseori acolo. Mai ales când eram singură, cu vacile la păscut în pădure. Ciripitul păsărilor, ţărâitul greierilor, zumzăitul albinelor, umbra şi mireasma codrului îndemnându-mă la visare. Închideam ochii şi începeam să zbor alături de fluturi, din floare în floare, apoi alături de păsări. Mă întreceam cu păsările, încercând să văd care zboară mai repede?! Eu zburam cu viteza gândului, ajungând, instantaneu, în locul dorit: pe lună sau pe o stea. Mi-au plăcut, întotdeauna, înălţimile. Armonia unui peisaj, acordurile sublime ale pianului sau focul din cămin îmi făceau zborul uşor, îmi uşurau trecerea într-o altă dimensiune. Stând, chiar, cu ochii deschişi…. Mă înălţam odată cu trilul ciocârliei sau coboram în miezul pământului admirând splendorile mamei –Geea. Şi azi, la maturitate, pot ajunge, instantaneu, pe vârful unui munte, aproape de Cer, admirând gingaşa floare de colţ. Foşnetul valurilor mă fascinează la fel ca şi foşnetul pădurii, adesea zbor în vis. În timpul zborului din vis, copilul, din inima mea, se bucură. Aşa că, pentru mine „zborul” nu mai este doar vis, el a devenit realitate.
Ca să-mi întrerupă devierea de la subiect, Simina mă întreabă:
-Te-ai putut uita pe hublou?
-Desigur.
-Ce se vedea?
-Păi… se vedeau doar nori, atât dedesubt cât şi deasupra avionului. Munţi de nori, unii, albi şi pufoşi, alţii, vineţii, semănând cu gheţarii. Avem şi poze cu asemenea minunăţii.
-Aţi mers mult?
-Doar unsprezece ore, îi spun prietenei mele, râzând. Am survolat Cerul unei mici părţi din Europa şi toată Asia.
-Simi, mi s-a încins telefonul…Mai bine îţi scriu toate astea…
Şi, uite aşa, m-am apucat să scriu, pentru prietena mea, poeta Simina Silvia Şcladan, impresiile din cea de-a cincea călătorie, în Japonia.

De-a lungul istoriei, Japonia a fost o ţară insulară ascunsă în spatele unor ziduri de netrecut, ziduri ferecate ce interziceau comunicarea cu exteriorul; un popor izolat, întors spre sine însuşi. Astfel şi-a dezvoltat Cultura şi şi-a menţinut, nealterate, Tradiţiile.
Astăzi, începând cu 1 septembrie, s-au ridicat vizele pentru români, semn că, ţara şi poporul, vor schimburi şi colaborare cu „exteriorul”printre care şi România, o ţară din Europa, de care japonezii sunt fascinaţi.
(FLORA)

Anunțuri

4 răspunsuri la „IMPRESII DE CĂLĂTORIE- JAPONIA-2009

  1. Foarte frumos, te invidiez pentru ca si mie imi place Japonia foarte mult. Cred ca diferenta dintre ea si Ro e foarte mare. Cum crezi ca se simte un japonez care vine aici? Am cunoscut mai multi, dar n-am avut curaj sa intreb.

  2. Când japonezii vin în Ro se simt de parcă ar face o călătorie în timp: lipsa educaţiei, zgomotoşi, barbari etc. Ne privesc cu indulgenţă şi fac poze la greu…Apropo, noi suntem aşa şi nu ei…Să nu înţelegi greşit.
    Îţi mulţumesc pentru comentariu. Toate cele bune!

  3. Si eu vreau sa plec in Japonia la vara si am inceput sa ma documentez. Ai idee unde pot gasii ceva sfaturi legate de ce acte imi trebuie, cam cat costa 1-2 saptamanii acolo, ce e de vizitat prima oara, etc etc..

    • Părerea mea este să nu mergi pe cont propriu. Actele necesare -Paşaportul. se organizează excursii în Japonia, convenabile ca preţ şi cu ghid. Fiind o ţară atât de mare, rişti să te rătăceşti. Nu mai trebuie viză, dar viaţa este f.scumpă. eu am stat la fiica mea, nu ştiu cât costă cazarea la un hotel. Drum bun!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s