EDUCATIA JAPONEZA VAZUTA PRIN OCHII UNEI BUNICI

Ma consider o bunica care se adapteaza timpurilor moderne desi,in adancul sufletului meu,am multe caracteristici ale bunicilor de altadata:inima calda,iubitoare de natura,ador calatoriile.

De fapt, calatoria este o schimbare a starii de constiinta. Inseamna mai curand a simti, decat a sti. Mai mult “a fi” decat “a face”.Pentru ca nu stim,niciodata, ce ne ofera drumul..

Altadata calatoriile faceau parte din initiere si cunoastere…

Se spune ca fiecare coltisor de lume isi are povestea sa..

JAPONIA-UN VIS IMPLINIT!

Dupa 12 ore de zbor Paris-Narita am aterizat intr-un aeroport ce semana,mai degraba,cu o sera de flori in care predominau gingase orhidee in toate culorile curcubeului si a complementarelor acestora.
Ajunsa acolo am exclamat in sinea mea:am gasit ARMONIA!Apoi am respirat adanc incercand sa-mi intiparesc in suflet,pentru todeauna,frumusetea aceea ce parea ireala.Nu aveam camera foto..
Se spune ca Japonia este tara “marii armonii”(eu chiar am simtit-o),a armoniei Prezentului cu Trecutul,a Modernului cu Traditionalul,a Cerului cu Pamantul,a Materiei cu Spiritul,a Omului si a Naturii,a Lotusului si a Crizantemei.Poporul japonez este f.muncitor si f.amabil avand un zambet nelipsit pe fata.
Japonia este tara Buddhismului indeosebi (coexista si alte religii),tara samurailor si a shogunilor, a codului “bushido”.

Japonia e o tara cu orase extrem de curate.Tokyo e un oras supra-aglomerat dar n-ai sa intalnesti zgomotul si praful din orasele noastre,un oras presarat cu gradini si multe locuri de agrement.Are si zgarie-nori,florile si bonsaii, cresc in ghivece pe strada fara sa le rupa nimeni.

MI-AR FI PLACUT SA FIU ELEVA IN JAPONIA!
Imi place scoala japoneza.
Am lucrat in inavatamant ,ca profesor la tara ,apoi ca personal didactic auxiliar(bibliotecar) la oras.
N-am agreat elevii papagali si nici pe profesorii care incurajau asta.
Ca profesor, n-am acceptat ca un elev sa plece cu lectia neanteleasa de la ora mea.
De aceea, sunt tare curioasa ,cand ajung intr-o tara straina,sa cer informatii privind invatamantul si invatarea.
Informatii sumare,doar pt sufletul meu…
Imi place sa invat,imi place sa cunosc…
“Ca urmare,m-am interesat si de felul cum se desfasoara invatamantul in Japonia.
Sistemul de invatamant japonez arata cam asa,6-3-3-4
-6 ani scoala elementara;
-3 ani de gimnaziu;
-3 ani de liceu;
-4 ani de invatamant superior.
Anul scolar incepe la 6 aprilie ,fiind structurat in 2 semestre.
Vacantele :
-6 saptamani in perioada de vara;
-2-4 saptamanii vacanta de primavara, de sfarsit de an scolar;
-1-2 saptamani de anul nou .
În clasele I-VI elevii poarta uniforme.
In iarna lui 2006 am fost surprinsa sa vad elevii imbracati ,baietii in pantaloni scurti iar fetele in fustite. In plina iarna.
Asta da,educatie de samurai.Copiii aceia aveau genunchii rosii,rosii.
Mi-era frig numai uitandu-ma la ei.
Alt aspect care m-a surprins a fost faptul ca,in clasele I-II,elevii au un invatator-sensei iar din clasa a-III-a schimba colegii dar si invatatorul.In clasa a III-a,un elev,are posibilitatea sa mai fie cu inca 2-3 colegi din clasele precedente.Atat.
Se pune accent pe socializare si pe dezvoltarea vocatiei fiecaruia.
Elevii sunt atent supravegheati si ,semestrial se fac observatii ,inscrise in “catalog”,cu privire la comportamentul si evolutia lor la invatatura.
Nu se dau note ci calificative,nu exista premii pt invatatura.De mici,elevii sunt pusi sa presteze tot felul de activitati.Sa cultive o floare si sa o ingrijeasca pana la inflorire.Cand infloreste ,floarea este oferita mamei fiecaruia dintre ei.Apoi,intrucat servesc masa la scoala,sunt pusi,prin rotatie ,sa-si serveasca colegii facand pe ospatarii.Se mai pune accent pe creatie.Elevilor li se dau teme apoi,fiecare executa ce vrea dupa propria intuitie si inspiratie.Sunt multe si diverse activitatile la care sunt cooptati alaturi de elevi si parintii acestora.

Pt mine, familia sau clasa sunt o corabie unde fiecare membru are ceva de facut ,o mica responsabilitate.Pentru care primeste recompensa o lauda si nu bani.Lucrul acesta il ajuta sa capete incredere in el inducandu-i siguranta de sine in imprejurarile vietii.Copilul trebuie sa invete,de mic,ca are “responsabilitati” fata de membrii grupului din care face parte.
Asta am vazut si la japonezi…intr-ajutorarea.
Iata ce va pot spune eu despre educatia copiilor in Japonia:
Iata si o idée deosebita de comuniune cu natura:
din clasa a-I-a elevul are un ghiveci in care seamana sau planteaza floarea preferata , apoi o ingrijeste pana infloreste iar cand a inflorit o ofera mamei ca pe un rezultat al muncii lui
Se pleaca cu ei in tabara,fiecare isi duce bagajul fiecare elev isi face patul etc.. se gospodareste singur
Elevii nu sunt crispati la ore, chiar eu am asistat la orele deschise si am ramas placut surprinsa de naturaletea cu care se desfasura educatia copiilor.
Nepotul meu a aparut in publicatiile ziarului local(s-a intamplat sa fie el)pt ca a luat initiativa de a strange bani pt ajutorarea copiilor ,din China,afectati de cutremur.
Desi e “gaijin”(strain)scoala nu face diferente intre etnii.Dimpotriva.Este agreat de colegi si invatatori pt ca e un copil vesel,vorbaret.Copiii japonezi sunt timizi..
Din cauza bunului simt,desigur…a educatiei de acasa,d la gradinita,scoala…

(flora)

 

Anunțuri

Un răspuns la „EDUCATIA JAPONEZA VAZUTA PRIN OCHII UNEI BUNICI

  1. Felicitări Flora pentru acest articol inedit!
    E bine sa aflam cum işi educa copii alte natii.
    Este binevenita interventia ta pentru noi romanii de pretutindeni!

    Cu drag,

    Simina S

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s